O idee

Să lăsăm nevrozele mele.
Vă spuneam acum o zi sau două că mi-a venit o idee. Crina a sesizat şi m-a întrebat ce idee. Fiind cea mai bună scriitoare 😀 … ok, gata, o să înceapă să creadă lumea. Deja mi-a zis şi Bogdan Hrib că a constatat că sunt cea mai bună. Deci, lauda de sine, nu miroase a bine. Voi nu mă băgaţi în seamă. Sunt cea mai bună 😉 Normal, iar deviez de la subiect. De ce nu pot spune şi eu o chestie cap coadă, fără să deviez? Dumnezeu ştie.
Revenim la idee. Vă amintiţi Horrorscopul? Ăla care l-am publicat la Vania că… nu mai ştiu exact de ce. Dintr-un motiv, oricum. V-am spus de seria „Colecţia de poveşti?”. Poate că v-am spus. Debutează cu „Dincolo de oglindă”. O carte minunată. Jur. Doar că nu e publicată. Dar e o bijuterie. E prima carte din serie. Aşa că m-am gândit că Horrorscopul, poate fi a doua. Da, totuşi, am o problemă. Aş vrea, într-un fel, ca „Horrorscopul” în sine, să fie o serie. Sunt aşa, între şi între. Nu am o idee clară ce să fac cu ideea asta. Să o bag în seria „Colecţia de poveşti” sau să merg cu o serie separată? Desigur, „Colecţia de poveşti”, e o serie fără legătură. Nici măcar un personaj nu se păstrează. Tocmai asta mă gândeam să fac la „Horrorscop”, să fac o serie în care, cel puţin un personaj, să rămână stabil. Adică să creez un personaj. Să îl fac celebru. Ca în romanele poliţiste de serie. Doar că „Horrorscop”, nu e o serie poliţistă. Nu e nici horror, nici fantasy, nici, nici, e o combinaţie între toate. Cam cum e şi „Dincolo de oglindă”. Că aia mă frământă. Într-un fel se potriveşte şi acolo, ca gen. În alt fel, chiar dacă se potriveşte şi acolo, parcă ar merge mai bine în propria serie.
De ce m-am apucat acum de „Horrorscop”? Pentru că, „Dincolo de oglindă”, am scris-o în paralele cu „Regina arkudă şi amuletele puterii”. Cum nu am terminat regina arkudă, că aia e lungă, m-am gândit să mai scriu ceva în paralel. Mi-a ieşit prea bine aia cu oglinda, aşa că am o superstiţie. Vedeţi?
Dap, crima perfectă a rămas în aer. Şi nu aş mai avea mult. Mai trageţi şi voi de mine. Mai puneţi-mă să scriu. Mai amintiţi-mi că mai am şi alte proiecte începute. Doar nu o să le ţin eu minte pe toate 😆
Acum că v-am dezvăluit geniala mea idee. He, mai am una, dar pe aia, momentan nu o dau în vileag. Nu de alta, dar nici nu am conceput-o bine în cap… hai că asta e de râs, parcă Horroscop-ul e conceput, dar în fine. Să zicem că m-am apucat de ea. Are deja douăzeci de pagini. Un veac de plictiseală pentru unii. Interesant pentru alţii. Nu ar avea de ce să fie plictisitoare. Am început cu dialogul 😀 Aberez? Normal, ca orice scriitor. Doar nu aţi vrea să fiu normală. Atunci aş fi un om pur şi simplu. Iar mă laud.
Poate o să vin cu o mostră a „Horrorscop”-ului. Ideea e destul de simpluţă, dar s-ar putea să prindă. Sau, mai bine zis, momentan e simpluţă. Eu nu scriu după un plan anume. Planul se creează în timp. Odată ce mă apropii de personaje. De acţiune. De una, de alta. De multe chestii. Momentan am patru personaje. Cartea va merge pe trei planuri. Două reale, unul la persoana întâi – că nu degeaba mă chinui eu cu Iara –, unul la persoana a treia şi un plan ce se petrece în trecut, tot la persoana a treia, cu toate că mă gândisem cu înverşunare la o a doua plural 😀 Da, la Robert Coller am citit o dată aşa ceva şi mi-a plăcut foarte mult. Dar nu sunt sigură că cititorul ar fi pregătit pentru ceva atât de inovator. Şi nici sigură că vreau să testez eu piaţa nu sunt. Habar nu am încă. Poate va fi totuşi la persoana a doua plural. Cu toate că cititorului i s-ar părea straniu.
Chiar aş cere sfatul unui profesionist cu privire la persona asta. Gabriela, eşti pe fir? 😀 Poate chiar cititorul îmi va spune dacă îi surâde sau nu ideea de-a încerca ceva la a doua plural. Până una alta, m-am apucat de treabă. Da, de mâine voi scrie ca disperata. Nu ştiu de ce. Mi-a venit aşa o poftă. Şi vreau să plouă. Să se contopească într-un fel cu ceea ce simt eu acum. A, am zis că lăsăm nervozele mele? Bine, le-am lăsat.
Ca un P.S. Ideea pe care nu v-o spun, mi-a dat-o Gabriela. Sper doar să nu mi-o ceară înapoi 😀

 

Reclame

32 comentarii la “O idee

  1. La „Dincolo de oglindă”, cel mai tare e primul capitol… La care mai am o obiecţie, o să zic pe mess.

    Profesionista cred că ar avea idei suplimentare. Şi m-ar mira să ceară ideea înapoi.

  2. Dacă vrei să fim în ceaţă , suntem în ceaţă , dacă vrei să ne scoţi , ne scoţi
    dacă nu, nu ! oricum suntem ce suntem şi un pic mai mult (solomonisme 😛 )
    parcă-i văd pe Hansen şi Gretel presărînd drumul cu firimituri să nu se piardă , stăm p’aici URMÎND FIRIMITURILE
    eu sunt gata oricînd să încerc ceva nou
    dacă ţie nu ţi-e greu să scrii , mie mi-e uşor să citesc
    aşa că Doamne-ajută !!!

  3. Cella, stiu, stiu. Adica la tine nici nu mi-as face probleme ca nu te-ar incanta o noua forma de scriere, dar ce ma fac cu ceilalti? 😀

    Kmi, inca imi e somn 🙂

    Vania, sa vedem…


  4. cred că ţi-am găsit un loc de creaţie 😆 îţi trece şi somnolenţa
    faci şi tu abstracţi de limbaj şi pui mîna pe … 😛 ,muncă desigur

  5. Măi , s-au mai prins cîţiva cetăţeni dar cîteodată-i mai coşer să faci pe prostu’ , entităţi egoiste care sunteţi voi … a … şi complotiste 😛

  6. Aşa-i şi pe mine mă mănîncă spamul …
    ei asta este: Crina-i nervoasă (de la căldură) 😆 ,tu lucrezi(-by) 😆 ,restu-s cetăţeni serioşi şi responsabili 😉
    Solomon zice să-mi iau jucăriile şi să fac un duş rece
    aşa că … ne vedem la toamnă by,by …:-P

  7. Cella, pana la toamana mai e heheeeee, fa-ti un dus si ne vedem maine sau mai tarziu. Nu de alta, dar la apa ma duc si eu. Nu mai pot 😀 Dar sunt calma spre deosebire de o roscata care se plimba pe aici 😆

  8. Tocmai că nu mă plimbam pe aici dacă nu v-aş fi auzit cum bârfiţi. Se aude în toată blogosferă, măi complotistelor care sunteţi sau care este 😉

    Ideile nu se spun, clar? Nu sunt egoistă ci idealistă 😀

  9. 😆 că n-am mai văzut ziarişti idealişti de la parastasul C.T.P.-ului
    cine zice ăla este , nu Crina , Elfa… , ele-s în toate felurile,neam fantasy
    nu ne luăm de elfe că n-avem acreditare
    gata,am dispărut, plec la Mordechai c-acolo mă primeşte … că tac 😉 😆

  10. 🙂 Oana,cu totii stim ca esti geniala.Am ajuns la aceasta concluzie,unanima,inca de acum doua luni.Nu inteleg de unde si atata modestie la tine.Eu urmaresc de multa vreme filme fantasy si tot de atatea ori cand corbesti de spiridusi de elfi,locuitori ai taramurilor ascunse,ca niste lumi paralele,parca revad acele filme sau recitesc mitologia irlandeza.Genul fantasy ,poate unora ,li se pare facil.Eu il consider foarte frumos si „energizant”.Deci nu mai fi modesta ca nu te prinde.Daca esti buna,ce mai? Esti!!Cu drag tata Borgo.

  11. Crina, cum le auzi tu pe toate 😀

    Cella, noi te primim tocmai pentru ca vorbesti 😉

    Tata Borgo, care modestie? 😀

    Mihai, nu stiu cat e de geniala, dar clar e noua 😛

  12. A, Mihai, sper ca nu te-ai plictisit prea rau pana acum. Si lasa, carnetul de sofer, nu e chiar o bucurie. Uite-te la mine in ce hal am ajuns de cand conduc 🙂

  13. Nici nu ma gandesc la carnetul de sofer, altii se gandesc pentru mine… Iar de plictiseala nici nu poate fi vorba. Doar am Sarama langa mine, carte ce ma incanta cu fiecare pagina citita.

  14. Ah, deci ai primit-o, chiar voiam sa te intreb. Dupa ce o termini sa imi dai si mie un mail cu o parere, pertinenta. Da?

  15. Categoric. Am primit cartea acum cateva zile. Posta Romana lucreaza foarte eficient. Oricum povestea a fost mai mult decat o surpriza, mai ales din cauza personajelor.

  16. Nu, în nici un caz nu ţi-o cer înapoi că eu am acum pe „masa de scris” – parcă aşa zic antologaţii, nu? – pe Filomela.
    Cred că trebuie să scrii cum „îţi vine”, exact aşa. Sigur, proza e un balaur uriaş, nu se lasă apucat cu una, cu două. Şi îţi spune asta un om care şi-a construit
    TOT ce a făcut bun pentru el şi pentru lume, pe scris. Sigur, ca să scrii, trebuie „să ai organ”. adică: spirit de observaţie, acea conexiune inefabilă şi inexplicabilă cu „lumea de dincolo de vizibil”. Ai o idee. Te „trăzneşte” de obicei, aşa cum am păţit eu cu madam Pizdrintz. Ei, abia de-aici vine dificultatea. Trebuie să prinzi himera, s-o ancorezi şi s-o umpli cu viaţă reală, altfel nu te crede nimeni. Toată lumea începe cu scrisul epistolar – adică cu (aşa) EGO-ul, cu persoana I. De ce? Pentru că scrisul este, în primul rând, autoreferenţial. Treci lumea prin lentila ta. Te „comunici”. Cel puţin aşa cred eu.
    Apoi urmează, dacă vrei cu adevărat să te ocupi cu asta, nivelul detaşării. Când priveşti lumea personajelor tale de „sus”, de parcă ar fi aşezate pe o tablă de şah. Acesta este timpul prozei. Aşa cred eu. Bineînţeles că trebuie să le iubeşti şi să ai grijă de ele. şi să le mişti atît de veridic încât să convingi.Termin aici polologhia, lăudându-mă că, având norocul să fac facultatea „pe bune”, am fost obligată – şi din dragoste pentru profesorul care preda asta, evident – să citesc tratate de lingvistică, despre limbaj şi comunicare, de stilistică şi semantică, gramatici generative şi alte bazaconii care mi-au insuflat un respect religios pentru cuvânt. Nu te îndemn să le citeşti. Uite, mie nu mi-au ajutat prea mult… Vreau să-ţi spun că literatura este tot atât de reală cât de reală ni se pare nouă viaţa pe care o trăim. Cafeaua din proză e cafeaua reală. La fel fumul ţigării.
    Dacă vrei un sfat aplicat pe tiparul tău, uite-l: Cred că ai putea să fii o scriitoare pentru adolescenţi şi copii absolut uluitoare. Şi ştii de ce? Pentru că ai prospeţime în gandire, încă eşti legată de lumea magică a basmului, imaginaţia ta debordează şi eşti un copil fericit. Umblă pe lângă drame, nu întra în ele. Dramele şi tragediile sunt pentru unii ca mine, că aşa ne-am născut. Tu urmăreşte-ţi Soarele din piept.

  17. Pingback: Tenebre (I) « Ioan Usca

  18. Gabi, vezi ca am stiut eu cui sa cer sfatul? Am facut si eu Romana-Franceza doi ani si am citit diverse bazaconii, ajungand la concluzia ca nu poti face literatura din tratate. Aia e alta treaba. Imi place mult cum ai descris apropierea de persoanje. Acum, cu dramele, nu stiu, vreau nu vreau, viata te mai baga si in ele. Drame am si eu, doar ca incerc sa ma detasez de ele. Lumea zice ca-i usor sa traiesti ca mine, ca am de toate. Dar ce stie lumea 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s