Rezumatul zilei:
Mers la Bucureşti: dăndănit.
Venit acasă: o jumate de oră somn.
Mers la Carrefour: frigider gol. Stat 2 ore.
Venit acasă: gătit până la 12 noaptea. Ce v-aţi putea dori mai mult decât Sângele Iarei după o astfle de zi: „Futu-i!”, ca să citez un vampir bătrân 😀
A, desigur: durere de spate.
*
Am ieşit în razele soarelui. Îmi atrăsesem de mult invidia vampirilor din pricina asta. Sau din cauza faptului că nu le „vindeam” secretul. Nu, mulţi mă acuzaseră că am învăţat-o pe Alizee cum să se ferească de razele soarelui. Dar nu o făcusem. Alizee era specială, nu era chiar un vampir ca toţi ceilalţi. Putea trăi zile multe fără să se hrănească, fără să doarmă sau să iasă din locul ei întunecat. Dar, la fel de bine putea trăi printre oameni: ziua, noaptea, la amiază. Oricând. Eu nu sunt un vampir, dar puţini ştiu asta. Să zicem doar că, la un moment dat, am fost infestat cu sânge de vampir. Dumnezeu ştie de cât timp trăiesc. L-am cunoscut pe Amothep Ra, sau cel puţin aşa îmi amintesc. Anumite perioade ale vieţii mele sunt în ceaţă.
– De ce dracu’ ai venit aici?, m-a întrebat Sal. Ştii bine că lucrurile nu sunt tocmai în ordine. Şi nu îmi spune că ai venit să-mi salvezi pielea.
Sal era destul de nou în lumea vampirilor, dar îl cunoscusem într-o situaţie destul de sceptică.
– Mi se rupe de pielea ta, dar dacă tu mori, se duce şi Alizee.
– Ah, totul e dragoste să înţeleg.
Poate crede ce vrea, eu nu o să-i dau niciodată de înţeles că e altceva decât e de fapt.
– Trecând peste, m-am răstit eu. Ştii bine că sunt aici pentru a o proteja.
– Nu credeam că Alizee are nevoie de protecţie.
Normal că nu credea asta. Toţi vedeau în Alizee o fiinţă mai puternică decât era de fapt, doar Marele îi intuise adevăratul potenţial. Adică unul destul de scăzut în contradicţie cu legendele.
– Nu vorbim despre Alizee acum, ci despre tine. Chiar nu vezi ce se întâmplă în jurul tău?
Sal mă privi nedumerit.
– Asta e o teorie a conspiraţiei prost organizată.
Am ridicat din umeri nepăsător.
E viaţa ta. De fapt, poate că ai dreptate. Ce-mi pasă mie?
*
E straniu, dacă stau să mă gândesc, cum se învârte totul pentru a ajunge în acelaşi loc . L-am sunat pe Sal imediat ce am ajuns acasă. Am înnebunit cu adevărat. Cine mai poate confirma că sunt întreagă? Că sănătatea mea mintală e acolo unde trebuie? Nu sunasem niciodată un vampir. Mi se rupea de ei.
– Mă aşteptam să suni, mi-o spuse sec. Ai început să devii previzibilă.
Dumnezeule mare, chiar devenisem previzibilă.
– Atunci, du-te dracu’, i-am răspuns sec.
– De parcă nu aş fi deja acolo. Mai ai şi alte dorinţe sau trebuie să le ghicesc?
– Încearcă să le ghiceşti. Ai înnebunit şi tu? Sau doar eu sunt pe un drum aparte?
El făcu o pauză. Am avut senzaţia că şi-a aprins o ţigară. Şi habar nu aveam dacă fuma sau nu. Dacă stau bine să mă gândesc. Habar nu aveam dacă văzusem vreun vampir fumând. Cred că sunt isterică. Sal nu fuma.
– Ştiu, vrei să-mi salvezi fundul.
Surprinsă? Habar nu am. Poate că da.
– Văd că le ştii pe toate. Atunci, noapte bună! Consider că te-am avertizat.
– Totuşi, insistă el. Cum te-ai gândit să mă salvezi?
Eram deja nervoasă.
– Du-te dracu’. Mori şi lasă-mă în pace. Faci ce vrei. Nu am să alerg după tine. Nu în nici un caz.
I-am trântit telefonul în nas. Dar imediat sună la loc.
Nu, nu era Sal, era Cal.
– Iara, am descoperit ceva interesant.
– Ce? Poţi să îţi bagi degetul în nas fără ajutor?
I-am trântit şi lui receptorul în nas. Ce ar fi putut să mă surprindă într-atât de tare şi nu ar fi putut aştepta până la apariţia zorilor?
*
Am urmărit-o întreaga seară. Nu am idee de ce. Nu mi s-a cerut asta. Dar mi-am dorit s-o fac. E o persoană stranie şi, totuşi, sexy. E ceva ce mă atrage la ea, dar şi respingerea se amestecă cu restul sentimentelor.
E ceva ciudat în întreg aerul din oraş. E o conspiraţie undeva. Pot să o simt. Şi, cumva, ştiu că sunt implicată.