Drumul Împărătesei (III) – OUR

Ascultă, neghiobule, eşti sigur că e drumul cel corect?
Our îşi micşoră ochii şi aruncă gheaţă din dânşii.
– Tu eşti cea care emite teorii fantasgomorice.
– Acelea fiind?
Our bătu nervos din picior.
Doar ai zis că ne urmăreşte Împărăteasa.
– Şi ce-i cu asta – se zburli elfa?
Până şi Nataşa ştie că Împărăteasa nu iese în afara pământurilor ei.
– De ce nu iese? Are un băţ în…
Piticul îi închise gura.
– E aproape.
– E – confirmă elfa.
Vântul începu să bată. La început încet, abia mângâindu-le figurile. Apoi, din ce în ce mai tare.
– E supărată – spuse Our.
– Cine?
– Împărăteasa.
– Şi cum îţi dai seama?
– Vântul.
Elfa privi nedumerită în jurul ei.
– E şi vrăjitoare?
– Nu chiar, dar ştie să mânuie vântul.
– Atunci o să-i cer despăgubiri. Nu ştie că încă nu s-a inventat coaforul şi că îmi e destul de greu să îmi aranjez părul?
– Elfii – bombăni piticul.
 
*
Zâna privea cum apa se loveşte de pietre. „Oare o durea?”
– Oh, pe numele oricărui zeu, numai prostii ai în cap – o apostrofă Vania.
Zâna încerca să nu îl bage în seamă. Destul de greu şi fără rezultate, căci nu făcea altceva decât să vorbească despre cât de grozav fusese Onici, un grum, se pare, sau cât de talentat era unul Tufiş. Mă rog, nu că ea s-ar fi prins dacă era un tufiş sau aşa îl chema. În plus, o dispera cu citirea gândurilor. Abia aştepta să se proclame democraţia, căci ura intruziunea asta în intimitate.
– Da, s-o găsi vreun marinar beat, să se coboare şi prin ţinuturile noastre şi să ne facă democraţi. Lasă, ne ajunge Împărăteasa.
– Împărăteasa are alt rol. Ea poate influenţa, dar nu poate conduce.
Vania râse.
– Îţi dai seama ce combinaţie ar fi? Un marinar şi Împărăteasa noastră care e o doamnă.
– Vrei să laşi prostiile? Ar trebui să ne întoarcem după elfă şi pitic. Agriph e îngrijorat.
Vania râse din nou.
– Da, Agriph e îngrijorat că elfa şi-ar putea găsi vreunul prin pădure. Mă rog, unul care să nu fie pe jumate.
– Nu înţeleg – sări în sus zâna. Ea ar fi riscat orice pentru tine.
– Normal – îi e frică de blesteme.
– Eşti insuportabil, decretă zâna.
– De parcă tu ai fi de suportat. Şi tot ea se plânge – zise vrăjitorul pentru sine. După ce că îmi pierd timpul aşteptând după un pitic netrebnic şi după o elfă roşcată…
 
*
– De ce o fi supărată? – şopti piticul.
– Crezi că-mi pasă? – urlă elfa. Treaba ei. Treaba noastră e să-i găsim ce a pierdut. Nu să intrăm în intimităţi.
– Dar e Împărăteasa…
– Da, exact – spuse elfa.
Porniră mai departe, în sus, pe cărare. Palatul se vedea singur şi stingher în cel mai înalt colţ al dealului sau muntelui, elfa nu reuşea să îşi dea seama. Dar ce-i păsa ei. În ziua de azi, fiecare construia pe unde îl apuca.

 

26 comentarii la “Drumul Împărătesei (III) – OUR

  1. Buna dimineata, Oana, racoroasa si usoara ca un fulg de pescarus ! 🙂
    Am cules si eu un gand din taramurile tale de basm, acela ca Zana astepta cu nerbdarea instaurarea democratiei, pentru ca ura „intruziunea in intimitate”. Dar oare practicarea citirii gandurilor este doar apanajul sistemelor dictatoriale ? 😉

  2. Nu pricep, de fapt, de ce ne tot căutăm. Nu reiese cu claritate unde şi-a pierdut elfa urechile şi de ce a chelit…

  3. Vania, ne căutăm ca să ne putem pierde iar 😀
    Voi bărbaţii, aflaţi în pielea a tot felul de personaje ciudate, mă gândesc că vreţi să ajungeţi la Împărăteasă pentru a curta suita de doamne, acum să văd dacă ea va fi de acord când va vedea ce soi de vietăţi sunteţi.

    Oana, am o întrebare: Împărăteasa cum a obţinut PUZ, autorizaţie de construcţie şi celelalte avize în adâncul pădurii? Deja am obosit de atâta mers, uneori uit pe cine caut, vezi şi tu că devin tot mai insuportabilă, e cu neputinţă să-i fi dat cineva pe bune autorizaţie în nicăierul prin care ne plimbi 😛 În pădurea asta nu există vreun OPC să-l reclam pe Our? :)))

  4. Eu am retinut ca nimic/nimeni nu e ce pare…da’ nu ma suspectezi ca as fi vreun mare fan al…democratieiprostaplicate sau al democratieiaplicatedoaratuncicand vreauEU…

  5. Nataşa a citit şi zice că ea habar nu are de Împărăteasă. M-a întrebat:

    – Care, tati, aia care ţi-a tras plasă?…

  6. Nimic nu-i ce pare-a fi şi totu-i bine aşa cum este
    povestea se naşte şi e derulează normal ( în anormalitatea ei aparentă )
    totul este să-ţi păstrezi consecvenţa crezînd în basme 😉
    NATAŞA 😆 😆 😆

  7. Cora, l-ai gasit pe Our? Sau nu dupa el ai plecat? 😀

    Vania, va cautati ca sa va gasiti, simplu 😀

    Crina, nu intelegi ca Imparateasa poate face ce vrea? OPC-ul e imediat dupa palat. Dar te risti cu mersul pana acolo? 😆

  8. Oana, l-am gasit pe Our furisat dupa un paj de la carnavalul Sibillei, incercand sa traga cu ochiul la domnite 🙂
    Ce zici de asta ? L-ai donat tu pentru a-i binedispune pe ospetii ei sau se tinea dupa tine ? 😉

  9. Our, datorită staturii, are avantajul de-a privi sub fuste fără să mai folosească trucul cu oglina…

  10. Un pitic la carnaval:
    -Da-mi o bere, pana imi astept pitica cu masca.
    -Bruna sau blonda? il intreaba chelnerul.
    -Nu stiu, ca de acasa a venit roscata. 😆

  11. Cora si Vania, vad ca stiti sa numarati 😆

    Crina, daca-i musai, cu placere, pai nu? 😀

    Cristal, super tare 😆

  12. Replica a venit aşa: tu ai spus că doar cei care se iubesc îşi spun asemenea vorbe. Cineva, intrând în joc a scris nişte replici destul de … îndrăzneţe şi eu am tras „concluzia”, umoristic vorbind. Nu era nici o ironie, dar, în fine… E greu în concediu. O să-mi pară rău că mi-am luat laptop.

  13. Oana mi-a placut:”In ziua de azi,fiecare construia pe unde-l apuca”.Nimic in tara aceasta,de basm,nu-i intmplator.Se construieste intr-o veselie,fiecare pe unde apuca si pe bani buni,In rest,,,D-zeu cu mila.Cu drag,tata Borgo.:P

  14. Gabi, eu stiu cum ma „iubesc” cu al meu sot. De aia ziceam 😉

    Tata Borgo, chiar despre asta o sa vorbesc in postul urmator. Mi se pare ridicola goana dupa pamant, case, tampenii 🙂

  15. Împărăteasa nu are pământuri. Are doar un castel. Și ăla virtual. N-ajunge? Drumul său poate fi, cel mult, prin cotloanele castelului: mai spre turn, mai spre dormitoare… să nu uităm pivnița (dacă o avea ușa deschisă, că sunt acolo niște cavaleri care țin strâns cheile! Cavaleri am zis? Neah! Cerberi de-a dreptul! Care, din când în când, mai fug cu cheile alea…)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s