Că a înnebunit lumea, nu cred că mai e vreun secret. Adică e cineva care să nu ştie că în lumea asta a luat-o totul razna? De la copii aruncaţi din casele de copii şi până la altele şi altele. Ei bine, acum e o nouă modă. Nu, nu e de acum, dar acum parcă e mai rău.
Toată lumea aleargă după pământuri. Azi am întrebat şi eu pe cineva:
– Măi, la ce dracu’ îţi trebuie să te înglodezi în datorii?
– Mă cheamă pământu – îmi spune el cu o plăcere frenetică în priviri.
Gigi, mamă, e grav dacă te cheamă. Eu ştiu că atunci când te cheamă, nu prea mai ai cale de scăpare. Vezi să-ţi faci şi criptă pe lângă casă.
A înnebunit lumea cu nişte case. Acum eu nu zic că nu mi-ar place, dar nu la aglomerare cu toată lumea. Dacă mi-aş face ceva, mi-aş face în pădure. Să mor dacă nu. Adică plec din aglomerarea de apartamente, în aglomerarea de case? Nu merci. Toţi vor case, ceea ce implică insecte, probleme cu apa, cu canalizarea, cu una, cu alta. De ce? Trăiesc foarte bine de pe o zi pe alta. Zău că nu îmi trebuie vile cu turle şi mai ştiu eu ce. Am prietene cu vile cu piscine şi mă duc când vreau eu, ca la bazin. Aşa că de ce mi-ar trebui mie? Să dau milioane pe apă şi pe clor sau ştiu eu ce îi trebuie unei piscine. Bine, mâine poimâine, or să alerge şi după pământ pe lună. Sau pe marte sau pe unde se mai poate construi. E ca la nebuni. Să mor dacă nu. Adică mă disperă. Unde întrebi, oamenii caută pământuri. Nu, apartamentele nu se mai vând. Lumea vrea pământ. S-au terminat locurile de veci, sau cum?
Am şi eu, dar am de când lumea. La mine la ţară, unde, culmea, la vreo zece kilometrii de satul cu pricina, ghiciti ce? Daaaa, au făcut cartier de vile. Fiind, totuşi, la vreo treizeci de minute de oraş. Adică şi o bucată bunicică de autostradă. Mă rog, asta nu contează. Bagă oamenii gaze, apă, draci, laci. Numai să stea în pădure. Care, apropo, s-a dus dracu’. Că au defrişat-o ăştia să facă vile. Mai are şi un nume pompos, ceva cu „City”. Adică vă daţi voi seama, la sat, îi dai cartierului un nume cu „City”. Cât de penibili putem fi? Nu pe bune. Cât de rău putem ajunge. Mie îmi convine. Duceţi-vă, fraţilor, toţi la ţară, că rămân eu în oraş. Nu că m-ar deranja ţara, nu, nicidecum, dar mă enervează goana asta după pământ. A înnebunit lumea cumva? DA!
Dacă stau să mă gândesc, timpurile sunt aceleaşi ca acum o sută de ani. Goana e alta: dacă nu e după aur, clar e după pământ.
Oana Stoica Mujea 
Ai avut tu o zi nasoală… Eu m-am învârtit doar printre oameni echilibraţi (Tauri, Gemeni, Vărsători), astfel că nu mă preocupă pământul. Cât am nevoie, este cumpărat, cu piatra adiacentă cu tot…
pămînt de vînzare am eu. treizeci de kilometri pînă în oraş, două sute de metri pînă la un lac cu peşte, cel mult cinci sute pînă în pădure, pîrîul în ogradă… doritori?
Până la lac, există mijloace de transport?
te duc eu cu roaba!
Horia, sa inteleg ca e un fel de taxi local, roaba? 😀
Vania, ce idei ai la ora asta 😆
nu, mijlocul de transport preferat local pare sa fie scaunul cu rotile. pe bune, e incredibil cit de multi handicapati locomotor sint in satul ala! cel putin sase indivizi in scaun cu rotile am vazut ultima oara… si-s vreo 50-60 de case cu totul; pe de alta parte, sa nu uitam ca in acelasi sat fiintau, pina prin 1995, nu mai putin de 13 crishme.
Chiar asa, suflete aruncate te miri pe unde, numere de dosare, atat sunt ei in ochii dregatorilor… atat…
Pai cand ma gandesc numai ce pamanturi si viloace au dregatorii astia…. imi vine sa-i teleportez la…naiba cu ei toti…
Undeva, intr-un colt uitat de lume, o lebada tragea azi la…roaba…vb f serios, ca sa aiba ce manca, si, sa aiba bani de taxi, sa vina la oras, in cautarea dreptatii….si zilele trec, trec, trec….
Multam lui Dumnezeu ca mai exista Sfinxul, voi mere musai sa vb cu Sfinxul, poate ma lumineaza el in cate ceva, caci, nu mai inteleg deloc graiul muritorilor dregatori…oi fi eu mai timpita, sub continua ” promisiune ” cu pierderea a tot ce ai, cum dracu sa nu timpesti…
Oana drago, trebuie sa ma retrag in munti, macar o saptamana, ca sa pot continua… altfel, urmeaza alt suflet, si altul si altul….si poate si puiul meu ca deh…. de la atata pamant le vine curajul si vitejia…
O noapte senina si zambete pe aripi de vis frumoaso …
Nu ma lua in seama, sunt nitel trista dar, musai imi trece, inca va am pe voi si inca ma agat de zambet, eu nu am pamanturi de care sa ma ” sprijin ” .
zdravo Oana 🙂
Horia, asta e o realitate trista. Nu cred ca as fi prea fericita sa ies din casa si sa vad oameni in scaunul cu rotile. Dar, totusi, asta e realitatea.
Sibilla, odihneste-te. Simte-te bine. Relaxeaza-te. Toti avem nevoie la un moment dat de-a ne regasi pe noi insine. Ai grija de tine si intoarce-te cu forte proaspete.
Fenomenul se poate tempera cu o taxa de 1 euro pe metru patrat de teren detinut. Ai un hectar , ia fa bine si plateste 10000 de euro pe an.Nu ai ? Fa credit sau vinde pamantul. Nota: se taxeaza ce depaseste 2 metri patrati.
Rezolvarea enigmelor funciare ale bipezilor din sud,probleme altfel similare pe întreg arealul mitocănesc ( mioritic ), este generaţia următoare 😛
clarvăzătorii şi experxii imobiliari ştiu de ce
restul … facă liste şi opţiuni la incinerare 😉
în arealul vestic problema-i rezolvată,ai noştrii au depăşit graniţele ţării
sunt categoric mondialişti 😆 😉
Vis-a-vis de golden e un teren viran, foorte aproape de, facem un parteneriat? N-are apa, mai ploo din când în când! 😆
Goana dupa pamant… „bantuit” de vant? Ne adunam comori dar vine ziua cand trebuie sa plecam si atunci vom avea sigur pamant.
Sa nu fim tristi !
„Pe o corabie ce se scufunda, unul din pasageri intreaba pe capitan:
– Suntem departe de PAMANT?
– Nu-i departe, mai e un kilometru.
– Dar in ce directie?
– Verticala… ” 😛
M-am grabit sa nu prind pozitia 12+1! 😆
12+1…
Ba bine că nu … 😛
12 + 2
Oana, noi mergem cu roaba la dispensar. Stie Horia ceva 😀
Subscriu, a innebunit lumea. Toti vor pamant, vile si limuzine, alte valori nu mai exista. Si eu mi-as dori o casa, dar nu in aglomeratiile de vile, ci intr-un loc retras. Dar nu o sa ma privez de viata doar ca sa vada vecinu’ ca-s avuta 🙂
Te gandesti ca ai vrea o casa pentru a te bucura de liniste, alte chestii pe care clar nu le mai gasesti in cazul noilor viloace 😛
chere oana,
dacă mai vezi d’ăştia disperaţi cu pământu’, transmite-le să facă băi dă nămol, ca să se obişnuiască bine cu iel (cu pământu’).
păi, la pădure, unde naiba?! da’ nu pă lângă IEI!
Draga Oana, asa suntem facuti, noi, oamenii. Cum spui tu, nu s-a schimbat nimic – oamenii alearga dupa bogatie, dupa pamant, dupa bani. Traim cu iluzia ca – daca am avea mai mult – am putea fi fericiti, fara sa realizam ca fericirea consta in cu totul altceva, ceva ce nimic din toate astea nu iti pot aduce. Linistea si implinirea sufleteasca ne vin numai de la Dumnezeu si din felul in care reusim sa ne organizam viata, de la oamenii din jurul nostru eventual, dar in nici un caz de la bunurile materiale dupa care alergam neincetat. Iti doresc o zi buna, sa ai numai bucurii!
As vrea sa va raspund pe rand, dar sunt prea plina de praf ca sa ma impiedic si sa nu ma duc direct in cada, in apa fierbinte. Va multumesc si va raspund mai tarziu. Asta daca nu adorm pe mine 😀
Hai la duş şi apoi la poveşti 😛
Eu zic ca apoi la somn sau, daca iar o sa ma uit la povesti, macar la treaba, sa ma simt si eu importanta 😆
Eu nu vreau in padure, vreau in oras, cu zgomot, cu trafic, cu nebunie… asta imi place. N-am nici o vocatie pt padure, lac si alte prostii de-astea, liniste, aer curat, etc, etc. Mai bine stress citadin si noxe, ca numai asa o sa traiesc vreo 200 de ani, si inca ceva pe deasupra!
Maria, stai calma, nici eu nu vreau in padure, dar decat sa ma apuce boala pamantului, mai bine 😀
Maria:
Partea cea bună ai ales-o!
Oana a încercat varianta cu pădurea, da’ au miştocărit-o Hansel şi Gretel şi i-a trecut…
Pamanturi!!! Multe drame ascunde acest cuvant.Goana dupa pamant nu este de azi de ieri,este de veacuri.Exista in subconstientul nostru,ca si sub unghiile multora dintre noi,cosmarul pamant.Ieri cu „Noi vrem pamant” Azi cu „Imobiliarele”:P
Oana ,daca ai pamant in suprafete posibil intravilane,poti sa te lasi de scris si sa devii „mare agent imobiliar” 🙂 Ca maine te vad venind la mine in ardeal cu Mabach-ul de comanda :). Cu drag,tata Borgo.
goana de pe pamant 🙂 de deasupra lui, a lui insusi, a noastra pentru el, a lui sa scape de noi pentru ca-l secatuim. numai goana peste tot!
Tata Borgo, da, pamantul ascunde drame, ca si aurul.
Adina, lumea asta e intr-o goana 😀
😀
Eu as vrea niste pamint in Sarama, la Siar,linga Padurea Neagra!
Bebe, te-ai orientat bine. Dar s-ar putea sa se fi cumparat si ala 😀
Acolo pamintul e nesfirsit,nu il poate acoperi nici macar lacomia omeneasca. Tarimul acela il visezi.nu il cumperi cu bani.Burtaverzistii cu conturi grase nu au acces.
Bebe, asta asa e. Unde mai pui ca s-ar putea sa fie si distractiv la cate fiinte mitice se perinda prin locurile alea. 🙂
La o fiinta mitica visez si eu,care sa imi faca rost de cartile care i-au aparut pina acuma + sa mai scoata si altele! {oare visez sau ar putea fi adevarat?}.
Bebe, ar putea fi adevarat 😀 Daca domnul Hrib ma va publica 😛 Mai am acasa un exemplar necorectat din cartile mele, le pot trimite, dar parca nu le-as trimite asa. Dar daca doresti…
Vorbeam de cartile de la Infodata.Le-am vazut pe site-ul lor,le-am comandat,dar raspuns pauza!
Ei, pai… da, zicea editorul ca o sa le trimita. Dar, in baza lui… oricum, am rupt contractul cu ei, amiabil, diesigur. Ma mut la Tritonic. Totusi, mai am un exemplar din cartile alea. Le pot trimite, dar redactarea lasa de dorit. I le trimit domnului Voicu?
Chiar te rog,decit nimic mai bine asa.Cei de la Infodata sunt inexistenti cind trebuie sa-i gasesti.Multumesc mult!
Ok, atunci trimit. Asa zic si eu, pana ies ele reeditate si cu alte titluri, frumoase de altfel 😀 , e bine si asa.
Si eu vreau sa imi construiesc o casa de lemn si acum ma documentez peste tot despre ele.