… mai scrii o petiţie. Că prostia uneori poate atinge cote maxime, nu poate nega nimeni. Mă rog, în România asta se întâmplă la fiecare secundă. Cum asta care? Prostia, cote maxime, etc. Până aici e bine, da? Ok.
Ce spun eu. Spun aşa.
Am ajuns acasă exact la ora la care începea „În gura presei”. Până m-am fâţâit, şi m-am fâţâit, a trecut ceva din emisiunea. La un moment dat îl aud pe Mircea Badea pomenind de o petiţie. Se amuza, nu că nu ar fi avut de ce. Doar că eu nu am prins poanta. Mă rog, m-am mai fâţâit prin casă şi apoi, liniştită, aud vestea. Cineva a făcut o petiţie online pentru a fi demis Badea. Hilar! Până aici am râs şi eu. De parcă ar lua cineva în serios petiţiile alea. Asta îmi sună cam aşa: Voiculescu deschide netul, caută pe blogul lui Ciutacu, vede ştirea, dă clik pe petiţie şi zice: „Da, bă, da. Dacă poporul nu-l vrea”. Sau: se uită omul liniştit la emisiune şi îl aude pe Badea vorbind despre petiţie. Dă căutare pe net, o găseşte şi se cruceşte.
Dacă nici asta nu e futere de timp, care mai e? Dar să o dea pe Magda Ciumac jos de pe TV, nu face nimeni petiţie? Că dacă tot nu aveţi nimic de făcut mai bun, măcar atât. A, da. Omul se simte jignit, de fapt, na:
„Noi cetatenii de rand solicitam demiterea lui Mircea Badea de la emisiunea IN GURA PRESEI si totodata de la trustul Antena, deoarece are un limbaj inadecvat, jigneste orice cetatean ce vrea sa-si exprime o parere.
Rog Antena 3 sa puna un om competent, capabil sa ne dezvaluie noutatile de zi cu zi.
Semnati aceasta petitie pentru destituirea lui Mircea Badea de la Antena 3.
Maine chiar dumneavoastra puteti fi injurat de acest individ.”
Fratele meu gri, ca să nu îmi ceară Victor drepturi de autor, te simţi jignit, schimbă dracului canalul. Nu degeaba au inventat ăştia telecomanda. Hai, dacă nu aveai telecomandă la TV poate înţelegeam. E mai greu cu deplasatul, dar mai sănătos că rişti să ţi se umfle şuncile doar cu băţul în mână. Dar fie, pricep. Şi totuşi, există telecomandă. Te simţi jignit, schimbă. Simplu.
P.S: Nu, nu am înnebunit. Da, ştiu, nu v-am prea obişnuit cu subiecte din astea. Dar am râs atât de tare că… na… m-am gândit că veţi dori şi voi să „vă râdeţi” cu mine 😉
Oana Stoica Mujea 