III
Arhive zilnice: iulie 14, 2008
Azi e la oferta
Cât timp s-a scurs. Trebuie să plec, aşa că nu am mult timp să vă povestesc. Da, m-am contactat o editură mare de carte fantasy după piaţa românească. Mi-au spus că şi că şi că… Multe au spus ei, puţine am uzit eu fiind luată pe sus, din somn şi neînţelegând cu nici un preţ ce vor. Au început cu: „Coperta vinde, iar noi vindem”. M-am întrebat: „Ce vor ăştia? Nu mai au clienţi?” Nu, ei au zis aşa: „Am intrat din greşeală pe blogul dumneavoastră”. „Nici o noutate, le răspund eu. Şi cei de la Pro, tot din greşeală au ajuns şi iată că ne înţelegem ca fraţii (emoticon sadic)” . „Am văzut că aveţi serie, zic ei”. „Am, diverse serii”, mai are omul şi buletin şi permis de conducere. Hehe, câte serii strângi de-a lungul vieţii. „Am vrea să discutăm în privinţa unei colaborări”, glasul de la telefon s-a coorectat repede sau, eu ştiu ce-a fost în capul doamnei sau eu eram prea adormită. Mă rog. „Să publicaţi la noi”. Aaa. Stai aşa că dorm şi nu mă pot concentra. Am zic, cam tare: „Ce?!”. Ea a rămas blocată. Eu mi-am dres vocea. „Doamnă, momentan nu putem vorbi, vă spun de ce înainte de-a mă întreba. Mai sunt în discuţii cu cineva. Şi până nu ştiu cum stau lucrurile acolo, nu mă pot sări în sus şi să spun „DA”, nu de alta, dar nu ar fi frumos din partea mea. Nu credeţi?”
Mă întreabă cu cine sunt în discuţii. M-am gândit o secundă. Nu am ştiut dacă să zic sau nu. Dar am zis până la urmă, dracu’ ştie dacă am făcut rău sau bine. Ea îmi zice: „Da, dar noi avem mai multe posibilităţi. Vindem mai mult”.
Dap, poate, într-un fel aşa o fi. Nu ştiu. Dar eu tot nu pot să zic „DA”, până nu vorbesc cu omul şi mă lămuresc.
Insistă: „Şi dacă ei vă zic că vă publică, acceptaţi?”. Am răspuns nonşalant: „Sunt primii oameni serioşi care m-au băgat în seamă. Nu mă interesează atât vânzarea, cât seriozitatea. Da, o să zic DA.”.
„Dar dacă ei zic „Nu”?, insistă ea ca un titirez. „Atunci o să mă sinucid”, evident, am râs.
Mi-a lăsat numărul personal de telefon şi mi-a zis că mă roagă să mă gândesc cu seriozitate. Sincer, tot îmi e un somn de zile mari şi tot voi vorbi mai întâi cu primii, că aşa e corect. E bună de rezervă. Nu prea e corect aşa, dar asta-i realitatea, oricum, nu i-am minţit spunându-le că pentru ei respir. Nu, nu le-am zis că oferta lor e generoasă. Nu, le-am spus adevărul, aşa cum e corect. A, da, trebuie să plec, voi reveni cu un Update mai târziu.