Doua vorbe despre carti

Începem cu o lansare, una dublă, în Constanţa. Informaţii suplimentare aici.

Nu am mai vorbit de ceva timp despre cărţi. Ei bine, au fost ceva cărţi în ultimul timp, dar am să vă vorbesc doar despre cele la care am râs cu lacrimi.
Ciudat e că le-am citit unele după altele. Aşa a fost să fie, nimic premeditat.
Am început cu „Crima letală”. Cartea lui Ioan Usca, minunat scrisă, plină de interferenţe culturale, pe care nu le sesizezi dacă nu eşti suficient de atent. Culturi diferite, oameni diferiţi ce împart experienţe diferite, dar cu acelaşi simţ al umorului. Nu ştiu dacă este neapărt un roman. Autorul spune că e un poem. Eu aş spune că e o odă, dar o odă diferită. O altfel de carte. O odă a vieţii culturale. Asemeni lui Pratchett şi Ioan Usca, a ales ca notele de subsol să fie la fel de comice ca însăşi scriitura. Iată că văd o apropiere între aceşti doi autori, una hilară.
Am să vă redau câteva rânduri, pentru a vă da seama cu ce anume am avut de-aface:
„ – Te prostituezi? – întrebă, după câte momente de gândire, Domnul Colonel.
– Nu, Doamne fereşte! – răspunse Vlad uluit.
– Excelezi în vreun sport?
– Nu!
– Faci trafic de droguri sau de armament?
– Nu, cum de vă gândiţi la astfel de lucruri? Dorinţa mea este să slujesc Cultura!…
Atunci nu vei avea cum să-mi înapoiezi banii – concluzionă Domnul Stoenescu, deşi, în scrutul său interogatoriu, nu epuiză chiar toate midalităţile de a faci bani în lumea modernă ( dar este cert că, din Cultură, acest deziderat e unul imposibil!). Nu spun, însă, că nu te voi sprijini – continuă Colonelul –, dar va trebui să discutăm mai în amănunt şi, fără supărare, să uiţi de caietul pe care mi-l îmbii…”
Veţi găsi multe poveşti interesante. Îl veţi cunoaşte pe Taras – ciudat lucru, dar autorul susţine că motanul Taras chiar vorbeşte. Îl veţi reîntâlni pe Onici şi veţi vedea cum poţi ajunge după graţii, de trei ori, nevinovat, dar cu toate dovezile împotriva ta.

 

 

 

Trecem la trilogia Bartimaeus, un fantasy pe care nici un iubitor al genului nu ar trebui să-l rateze. Bine scris, bine conturat, câteva scăpări elementare pe ici-colo, nimic serios. Ultima parte a trilogiei „Poarta lui Ptolemeu” a apărut şi la noi. Ei bine, e scrisă cu acelaşi umor ca şi primele două părţi. Cu toate că trăiesc într-o lume măcinată de război, boală şi durere, djinul Bartimaeus, tot îşi face timp, chiar dacă esenţa lui e pe moarte, să-şi batjocorească stăpânul.
Nu am să vă povestesc sfârşitul, dar aici, autorul, cred că s-a grăbit, o fi păţit ca mine cu arkuda şi a vrut atât de mult să scape de carte, încât a scăldat-o bine. Păcat, pentru că subiectul e genial, iar cartea are un umor de zile mari. Sper să mai aud de autorul Jonathan Stroud.

 

 

 

 

 

 

Bine, acum urmează apocalipsa văzută de Neil Gaiman şi Terry Pratchett. „Semne bune”, cartea care tratează apocalipsa ca pe o boală a acestui secol, ne este adusă în prim plan de autorul „Zeilor americani” – bun subiect, prost scrisă (ho, nu săriţi că nu îmi schimb părerea) şi autorul celei mai comice serii fantasy „Lumea disc”. Dacă separat îi plac şi nu, împreună au fost geniali. Nu s-a simţit nici o diferenţă de stil, am râs cu lacrimi la fiecare pagină. Războiul dintre forţele bune şi cele rele este ironizat la cote maxime. Ei bine, autorii au luat-o puţin în derâdere şi pe Anne Rice şi vrăjitoarele Mayfair.
Citat:
„Nu conta cât de mult mâncai, tot pierdeai în greutate.
Notă de subsol:
* Şi păr. Şi culoarea pielii. Şi, dacă mâncai suficient de mult timp, şi smenele vitale”.
Umorul lor negru, ironia, totul face parte dintr-un joc al apocalipsei. O altfel de apocalipsă. Ei, dacă am putea să o vedem cu toţii prin ochii lor…

 

 

Seria asta de cărţi, am încheiat-o cu o lectură de weekend „Filiera Grecească”, romanul lui Bogdan Hrib. Un roman poliţist, care poate fi citit pentru relaxare. O carte de vacanţă aş spune. Acum sunt curioasă dacă Stelian Munteanu va deveni detectiv de serie.
 
Momentan, cam asta. Am mai citi „Magie întunecată”, pe care nu v-o pot relata în două cuvinte; „ Versetele satanice”, la care e mult de spus şi „Povestea urâtului”. Hehe, aici chiar că e mult de povestit. Aşa că pe o dată viitoare, când voi simţi că sunt în stare să relatez.

 

 

 

 

15 comentarii la “Doua vorbe despre carti

  1. Mă bucur că ai citit Crima letală! Eu n-am reuşit… Încă mă lupt cu Şarama, da-s pe la pagina 40…

  2. Eu nu mă bucur chiar deloc … la mine-i Crimă letală pe bucăţi ?
    fac răuuuuuuu ( la subsoluri 😉 )
    da , brava lecturi …
    moi , în timpul săptămînii îmi ocup timpul cu de-alea (gen) supliment la săptămîna financiară , că le citesc una la 2-3 ore 😆 (informaţional)
    sîmbăta şi duminica … se schimbă calimera … am cu cititul orelaţi specială,dictată de multeeeeeeee chestii (foarte personale , desigur)
    nu vreau să plictisec … cum am mai zis ele,cărţile , stau cuminţi
    cumpăr şi nu citesc pe loc , am nevoie ca o anume carte să mă cheme …
    eu citesc şi multă poezie , asta-i pe primul loc la mine
    apoi am stări „autorale”, aşa le-am botezat
    aşa că sfîrşitul ăsta de săptămînă (trecut) am avut o stare Ileana Vulpescu
    aşa că am (re) citit cinci Ilene … şi m-am uitat,cum ţi-am mai zis, cîş la Versete … nu , încă nu m-au „chemat” , stau acolo (începute) de 2 luni 😆

  3. erată 😆 o relaţie ( orelaţi este neologilm involuntar 😉 , pe bază de vederi obosite şi matusalemice 😛 )

  4. Trebuie să protestez! Cum adică, Ştefan Popescu a intrat la puşcărie nevinovat? Tu ai văzut ce moacă de bou are cretinul?… Dacă scapă, îl bag şi-a patra oară!

  5. Aici putem scrie pareri despre ce-am mai citit?? Imi place ideea! Daca as avea mult mult mult trafic pe blog, as face chiar o pagina – forum numai cu discutii, comentarii si pareri despre carti!!!
    Ultimele doua romane fizice (adica alcatuite din celuloza, palpabile, prin care-am trecut cu degetele si cu ochii) m-au lasat putin in aer (prin tematica si abordarea scriitorului). Le-am citit in italiana (asa le-am gasit) si cu siguranta am pierdut unele subtilitati din versiunea originala.

    1 – Ginger Man, de J.P.Donleavy, (ar fi un fel de roman realist, cred; a fost publicat la Paris in 1955). Suntem in Dublin, ne petrecem paginile descoperind viziunea personajului principal Sebastian Dangerfield (un american de 27 de ani), felul sau de a-si bate joc de tot si de toate; e nesimtit, indiferent, destept – dar nu prea are chef sa dea din creier, are energie multa, dar o cheltuie pe prostii, isi cam bate joc de viata (nu numai de a sa, ci si de a celor apropiati); mai gasim acolo si tema „best friend”, in care omul nostru nu face decat sa profite de bunatatea amicului sau (cam pe asta se bazeaza raportul lor); reuseste sa-si alunge nevasta si fetita (nu din rautate, ci din dezinteres), cu minciunile si promisiunile sale; el e eternul Egoist, Copil, Dificil, Mincinos, Visator, Pierde-vara, ce vreti voi. E scrisa bine, astept sa fac rost de versiunea in limba engleza.

    2 – „Ham on Rye” (aparut in 1982) de C. Bukowski, roman care m-a scos din sarite si pe care mi-e greu sa-l comentez; incerc doar sa-l prezint in linii mari: suntem in periferiile din L.A., dupa Great Depression din anii ’30; il observam pe Chinaski (foarte tanar, de fapt e copil inca) in metamorfoza frustranta spre Adolescenta, il vedem luptandu-se cu ceilalti (familie, colegi de la scoala) pentru a nu mai fi considerat un „loser”, incercand sa-si depaseasca propria conditie sociala, incercand sa devina independent, sa nu mai ia bataie, sa devina bun la ceva. E dezolanta cresterea lui intr-o familie condusa de un tata cu intelectul prea putin dezvoltat. De fapt am avut impresia ca lupta cea mai puternica e aceea de a se dezlipi de casa, de a scapa de imaginea tatalui sau (si de a tatalui autoritar-absurd, in general). E o carte scrisa bine, acru, sec, sarcastic, disperat, cu ceva urme subtile de compasiune.

  6. Hă,hă,hă, şi hi,hi,hi … adică lumea caricaturiştilor o să se tăvălească în chinuri (de rîs) dacă-l … „faceţi” iar ? îl martirizaţi de-a dreptul
    nu că n-ar merita …
    oricum , pe-un album de-ăla mi-aş pune fericită amprentele … da’ cine apucă 😉
    mi-a scăpat mie una ? două ştiu … da’ a treia ?

  7. Deci da 😆

    Cella, versetele sunt chiar misto, poti sa le citesti ca pe o carte fantasy si sunt misto. Nu le lua prea in serios;)

    Vania, eu fata de bou a omului nu am vazut-o, dar totusi, eu daca sunt tenebroasa merit puscarie? 😀

    Adina, baga ce si cate carti vrei, nu de alta, dar poate mai citesc si eu din ele 😉

  8. Pingback: Tenebre (XXII) « Ioan Usca

  9. Cand dracu sa mai citesti si o carte buna daca toata ziua suntem calare pe blogg si ne dam huta pe la toti.In ultimii ani a aparut multa carte buna si frumos prezentata,editii de colectie,editii de lux,pacat ca cititorii sunt din ce in ce mai putini.Mai nou se citesc spatiile albeale carilor.Ha.ha.ha.tata Borgo:)

  10. Oana, nu-l corupe pe tati, sezi si tu pe aci mai mult…” ne dam huta „, faina a fost asta, serios acum, sunteti minunati, mi-e drag sa ma dau si eu huta cu voi, dragii mei 🙂
    Oana, vezi cum ne inspira tati nostru drag la…. multe 😉
    va pup si va imbratisez ,
    Sibilla

  11. Hai că mi-ai strârnit curiozitatea. Am vreo cinci exemplare din Crima letală.
    Unul e în bucătărie. Până se căleşte ceapa, citesc două fraze, la întâmplare. Mai am unul în balcon. când sunt nervată de zgomotul străzii, ies în balcon să fumez şi mă uit un pic la sumar.
    Mai am una în camera lui Vlad. Când ne uităm la desene şi discutăm, o frunzăresc. Alta e în baie. Cum mie nu-mi place să stau prea mult într-un loc închis, aceea e numai pentru a-mi aminti că am de citit cartea respectivă. Una e la serviciu. Acolo n-am timp niciodată să citesc. Dar sigur îmi fac zilele astea. Dacă tu zici că-i o carte bună… m-ai convins, pe jumătate. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s