Bulgaria am văzut-o ca pe o românie mult mai necivilizată. Mult mai înapoiată şi cu mult mai puţin bun simţ. Pe lângă faptul că am aşteptat câteva ore să fim cazaţi, camerele chhh, şi avea patru stele. Poate două jumătate să-i fi dat. În schimb, mare şi piscina mi-au plăcut. Toate scumpe. Şi toate chiciuri. Nimic nu merita cu adevărat. Mai puţin pozele de epocă şi codiţele împletite. M-am împletit şi eu pe jumătate de cap, dar momentan nu am poza cu noul meu look. Ce să zic, nu-i mai bine ca la noi, cel puţin, patru stele cam sunt trei jumătate, în nici un caz două. Mâncarea destul de hmmm, mă rog, pe mine nu m-a încântat nimic, pentru că atunci când intrai în restaurant puţea atât de rău a mâncare că mi se apleca instantaneu. Dar am mâncat pepene. Până când un copilaş a început să bage în gură cuburile de gheaţă şi să le scuipe înapoi. Desigur, plin de români, ţărani, dar din ăia de te fac de râs de îţi vine să îţi iei picioarele la spinare. Nu ştiu dacă mi-a fost bine sau rău. Cert e că m-am înnegrit şi, până la urmă, asta mi-am dorit.
P.S: Le mulţumesc celor de la Bookblog pentru un nemeritat loc 20 la siteurile de cultură. Nu ştiu dacă am un site de cultură. Încerc, dar nu sunt sigură. Cred că Vania şi Gabriela meritau un loc în faţa mea. Dar vă mulţumesc şi voi încerca să fiu mai bună pe viitor.
Acestea fiind spuse, să dăm nişte cadouri.
Pentru Cella, aripi de libertate
Pentru Vania, o fântână cu vin alb 😀
Pentru Mana, în apropierea concediului ce va veni
Pentru Nicu, nu-i răsărit, dar e o dimineaţă mohorâtă
Pentru Maria, un strop de munte, un strop de mare şi un strop de libertate
Pentru Corina, stropi de fericire
Pentru tata Borgo, un strop de apă împletit cu mult, mult soare
Pentru Kmi, o noapte luminată
Pentru Crina, nisip cu scoici şi mare. Brăţări nu am găsit 😛
Pentru Gabriela, stropi de fericire şi de inspiraţie
Pentru Cora, o mică oază de verdeaţă
Pentru Sibilla, puţină dragoste împachetată în fire de
nisip
Pentru Laura, tot stropi de fericire
Pentru Cristal, un albastru al bucuriei
Ţin să menţionez că nenorocirea asta a pus pozele în ce ordine a dorit, dar în fine, fie, le-am luat deja de două ori de la capăt.
Sper că nu am omis pe nimeni.
UPDATE:
Pentru Micutzu, piscina de sub cascadă
Pentru Ştefan, presupunând că s-a săturat de mare, gălăgie, aglomeraţie, un munte liniştit plin de case
Oana Stoica Mujea 