Ei bine, situaţia e cam aşa. Am nişte bani, da, nişte bani, nu puţini, dar nici mulţi. Mă rog, nu îi am, dar o să îi am în momentul oportun. 15 mii euro. Da? Da. Cu banii ăştia nu îmi pot lua maşina pe care mi-o doresc eu. Pentru că aia costă cam 30, iar eu mă pot întinde, maxim, până la 20, că, în afară de ăia de sunt de pomană mai am şi eu 5. Sigur, aţi putea spune pentru încă 10 mii fă împrumut. Nu vreau să fac împrumut, nu vreau leassing. Vreau, pur şi simplu o maşină mai înaltă, dar nu exagerat de înaltă, cu un design drăguţ. Nu cu foarte mulţi cai putere, dar totuşi, nici 70. Pe motorină, care să aibă, cât de cât, confortul necesar condusului. Nu mare lucru, doar atât cât să te simţi şi tu om. Desigur, finanţatorul nu vrea maşină la mâna a doua, aşa că nici nu se pune problema. Mă gândeam la o Kia, e drăguţă, dar nu e înaltă, să fim serioşi. În plus, e destul de ieftină şi are multişoare dotări. Chiar de aş mai pune pe ea, tot nu aş ajunge la 20. Dar, mă întreb eu, cât e de fiabilă? Adică m-o ţine şi pe mine o sută de mii de kilometrii? M-aş îndoi. Voi ve ziceţi?
În banii ăştia ar mai fi opţiuni. Un Jeep Compas pentru America, nou, dar taxele??? Un Fiat Doblo ceva mai bun decât cel pe care-l am acum. Sau un BMW la mâna a doua 😀 , glumesc, desigur. Oricum, ce maşină să îmi iau. Şi vă avertizez, urăsc tot ceea ce seamnă cu break-ul. Urăsc pur şi simplu. Nici măcar nu mă pot apropia de aşa ceva.
Totuşi, ştiţi voi ceva ce m-ar putea ajuta? poate ceva care să fie cât de cât şi în conformitate cu dorinţele mele? Ştiţi? Ştiţi? Plzzzzz. Sunt de-a dreptul disperată. Umblu de la firmă la firmă. Am văzut cam tot ce era de văzut. Cam tot ce avem noi în Piteşti şi zău că avem destule. M-aş băga la un CRV, adică o honda civic în două sau patru uşi, dar depăşesc suma. Şi totuşi, aş vrea ceva mai înalt. Un Jeep de damă e al dracului de scump, şi îmi picase pe volkswagen tiguan, dar deh, e mult, nu mi-l permit. Ador maşina aia, la fel cum ador RAV 4, dar nu se poate şi nu se poate. Vă rooggggg, ajutaţi-mă!!! Sunt disperată. Adică, chiar, ce aş putea să îmi iau? Zău. Ce?
Azi noapte a plouat şi la noi, dar, acum, e la fel de cald ca ieri. Doar că bate vântul, ceea ce nu îmi dă o dispoziţie tocmai favorabilă. Azi îmi e foarte somn. Aproape la fel de somn ca în zilele trecute. Dar nu pot să dorm. Trebuie să fac un drum de o oră dus şi una întors pentru a recupera pe cineva de undeva. Aşa că mă enervez. E al dracului de cald, iar somnolenţele mele mă îndepărtează de artistul din mine. Şi nu vorbesc de artistul lui Vania, pentru a se înţelege clar.
Acum stau să mă gândesc dacă sunt în stare să conduc. De obicei, la volan, mă trezesc. Orice ar fi şi oricum ar fi. Apoi, pe partea cealaltă, îmi cam doresc să plec. Nu ştiu de ce, pur şi simplu nu am stare. Nu pot sta locului. Sunt nervoasă, agitată. Nu, nu am motive, sunt pur şi simplu. Am chef să dorm, dar am şi chef să plec. E ca la nebuni în capul meu.
E cam linişte şi în bloggosferă. Mă rog, ce-i drept, şi eu fac parte din linişte. Sunt în momentele alea în care nu ştiu ce să zic. Mai mult ascult. Citesc, încerc să înţeleg. Din astea. Nu ştiu ce să vorbesc cu oamenii. Mai vorbesc cu Crina din când în când şi mă mai scoate din lumea în care am picat. Mai ies cu nepoata mea la un suc, mai stau de vorbă cu ea. Îi mai explic cum e viaţa, că e, ce să mai, e.
Şi acum, habar nu am pe unde s-o apuc. Sunt puţin debusolată. Recapitulăm, ce ştiu că vreau de la mine cu adevărat: să fiu scriitor profesionist. Momentan, e tot ceea ce ştiu. A, asta ştiam şi înainte. Ce coincidenţă.
Încă mai vreau să plouă. Vreau să îmi revin din visarea asta pe care mi-o induce căldura. Dumnezeu ştie de ce. Sunt sau eram, un fan declarat al căldurii, acum, parcă, mă sufocă. Aşa că nu ştiu de ce am chef, dacă am chef de ceva cu adevărat. Poate să dorm, poate să şofez. Cine să ştie?
Oana Stoica Mujea 