Bilanţ de cărţi

Aşa, aşa. Crina îmi dă idei, probabil că s-a gândit ea că nu pot fi gata cu povestea lui Mihai în seara asta. Nu de alta, dar mai am de corectat, mai am de scris şi altceva. Ce mai, mai am şi altă treabă. Şi, printre picături mai scriu câte ceva, mai citesc sau mai arunc un ochi la TV.
Aşadar, facem un raport de cărţi. Adică: ce am început şi voi continua. Ce am început şi dracu’ ştie dacă se va realiza. Ce s-a modificat, ce nu s-a modificat. Şi de ce vorbesc în dodii şi Crina nu înţelege – logic, pentru că vorbesc în dodii 😀
Începem cu începutul? Păi cum altfel? A, se poate şi altfel, mi-a zis mie Bogdan Hrib: „Mai ştiu eu un nebun care după zece volume în ultimul scria „şi aşa a început””. Ceea ce înseamnă că eu sunt celălalt nebun 😀
Începutul: Am început cu trilogia „Stăpânul”. Desigur, aşa cum unii dintre voi ştiu, nu am publicat decât volumul I, „Răpirea zeilor”. Nu, nu am nici eu idee de ce nu am insistat mai mult. Am terminat celelalte două volume, sigur că am făcut-o, dar, pur şi simplu mi-a fost greu să-l refac pe primul, mai ales fiind prima mea carte şi, la celelalte două, se vedea deja ameliorarea. Am zis eu atunci că nu se face. Primul volum varză şi restul de la bine la mai bine. Cumva, nu ştiu cum, am renunţat la idee. Şi totuşi, acum parcă îmi vine să mai lucrez puţin la primul volum şi să văd dacă-l pot publica pe vreo stradă 😛
După un milion şi ceva de cuvinte, scuze, două şi ceva 😀 , însumate în cele trei capitole ale „Stăpânului”, a urmat „Şarama”. Majoritatea o ştiţi. Cel mai tare m-a mirat că tot Chişinăul o citise. Ce? Care e problema? Şarama e vedetă la Chişinău. Că în România nu a avut loc 😉 Măcar acolo, cine sunt eu să mă supăr? 😛
Ce am scris după? Hehe, antologii. Ştiţi ceva? Nu ştiţi, dar vă spun eu. Habar nu am cum e cu proza scurtă. De aia prefer romanele, de aia mă joc cu voi pe blog, pentru a încerca să învăţ şi secretul unei variante scurte. Aşa s-au născut şi antologiile. Apoi au urmat interviurile, hai că de alea şiţi. După care, m-a izbit. O serie de nouă cărţi, aia Regală, care acum nu mai e regală, dar pe acolo. Nouă cărţi cu dinastii, întâmplări mai mult sau mai puţin fantastice, dar cu aventuri şi nebunii, iubiri şi tragedii din plin.
În timpul ăsta. Adică între cele două cărţi din serie, am scris „Colecţionarul de vise” şi „Dincolo de oglindă”. De colecţionar aţi mai auzit câte unii. Alţii l-aţi mai şi citit. Cu „Dincolo de oglindă”, doar Vania s-a familiarizat cât de cât, că nu sunt convinsă că a terminat-o. Ceea ce e mişto la asta cu oglinda e, că pe lângă partea uşor fantastică, jumătate din carte e povestea vieţii mele. Hehe, câte poveşti aş mai avea de scris inspirate din viaţa mea, din, din, din…
„Crima perfectă” sau, aşa cum m-am gândit ulterior „Marea cacealma”. Încă e în proces de gândire titlul, oricum, acţiunea e aceeaşi. Cartea nu e terminată, desigur. Cine să o termine printre atâtea proiecte şi să nu uitaţi că trebuie să-mi fac şi lucrarea de diplomă, da?
Ok. „Imperiul celor şapte ape”, un fantasy şi nu prea. Mai mult o poveste gen „Inelul libelungilor”. Nu ştiu, fac planuri şi planuri la partea asta de vreo doi ani, ceva nu e unde trebuie, aşa că încă mai aştept acel zvâc.
„Sărutul Morţii”, hai că despre asta ştiţi. E ficţiune, dar nu e fantasy. E vorba de o asasină de prin anul 1100, pe acolo. O poveste ce îmbină puterea, iubirea şi crima. Desigur, întrebarea e cine va învinge: dragostea sau partea criminală? Sunt pe la jumătatea drumului şi aici 😉
„Corbii”, şi din asta ştiţi câte ceva. Cred că e cea mai bună idee pe care am avut-o din 2005 până acum. Da, da, de aia m-am oprit din publicat. Gata, vă ajunge.
Şi ajungem la ultima idee pe care am avut-o în timpul ăsta. Un horror, pe care nu ştiu dacă să-l fac serie sau roman. Serie: „Horrorscop”, iar fiecare carte să aibă un alt titlu, alte personaje, sau, acelaşi personaj principal şi acelaşi principiu de urmat. Un fel de Buffy pentru cine a văzut filmul, cam aşa să arate şi cartea. O serie care pare fără cap şi coadă. Dar, desigur, se va sfârşi. Adică, în fiecare carte trebuie înfruntat… o, nu, mi-a venit ideea 😀 Pentru fiecare zodie câte o carte, şi termin cu a treisprezecea. Noroc că vă mai scriu vouă, că mă lămuresc şi eu.
Următoarele cărţi, scrise printre serii, vor fi unele poliţiste, da, o serie. Nu, nu vă dezvălui nimic. Poate şi un thriller din ăla dur. Vom vedea.
Şi ca să fie treaba bine înţeleasă, încă mai aştept un autor care vrea să scrie un roman în colaborare, o să mor şi nu o să vrea nimeni? 😀
Ok, ăsta e bilanţul cărţilor. Mulţumită, doamnă?  
Reclame

29 comentarii la “Bilanţ de cărţi

  1. Foarte, foarte mulţumită. Aşa ştim şi noi cu cine discutăm :)))
    Mare viteză trebuie să ai la cât ai scris şi multe idei îţi trec prin cap la singurul neuron cu care te făleai. Milioane de cuvinte nu o să scriu probabil toată viaţa 😛 Acu’ pricep eu că, de fapt, să ai un singur neuron e de bine, nu se ceartă între ei şi ăla unu cât e face treaba cât zece 😀
    Ştiam eu că nu au citit uan din cărţile publicate: Stăpânul. Îl vreau musai! 🙂

  2. Cititul pe blog e altfel. Se pierde din povestire, îţi fug ochii, stai în poziţie rigidă la computer (nu toată lumea stă cu laptopul în braţe :P) etc. Îmi place să savurez cărţile bune întinsă pe canapea 🙂

  3. sounds nice, si da, rapirea zeilor era nasparlie rau 🙂 but you’re definitely improving. singura urare pe care ti-o pot face (ca spor la scris nu-ti urez, ca vad ca ai) e sa ai un redactor bun si cu „foarfeci” ascutite.

  4. Horia, merci, mereu mi-a placut sinceritatea ta, gadala-mi si tu orgoliu 😆 , glumesc, desigur.
    Ei, sper sa am un editor cu foarfeci ascutite 😉 Adica eu zic ca-l voi avea, dar cine stie, cine nu stie 😀 Oricum, da, aia cu zeii era nasparlie, dar tine cont ca a fost si prima. Na, acum, nu le pot face si eu pe toate bine. Dar ma chinui.

  5. Fără chinuri … profesionişti sunt munciţi , nu chinuiţi 😛
    fiecare scriitor are,cred,ritmul şi piticii lui 😆
    n-ai să-i vezi ( pe unii ) să zică „la ce lucrează,ce proiecte au,ce pregătesc” şi alte bla,bla,bla-uri … da’ noi ( cititori cuminţi ) le respectăm pe toate că ne fac viaţa minunată , îi admirăm şi-i încurajăm cum ne pricepem,citind 😆
    aşa că tu,cu sinceritatea ta ( rara avis 😉 ) eşti, într-un fel, vulnerabilă … te poate ajunge din urmă o promisiune , un proiect , ceva …
    ce pot să sper şi să-ţi doresc ,din suflet ,este să-ţi împlineşti toate cîte ţi le-ai propus şi altele multe că ai cu ce măi,ai cu ce 😆
    noi p’aici … aşteptînd să tot citim

  6. Vroiam si eu sa spun, acum vreo 5 ore, ca-s „multumite mai multe doamne”, cel putin 2, deci mai multe..Io ce sa fac daca m-ai multumit si pe mine? Declar, pai nu? :))…
    Carevasazica, esti un fel de „croitorasul cel viteaz” 🙂

  7. Cella, merci, merci, iubita doamna. Adevarat, multi nu spun la ce lucreaza, oricum, asta nu conteaza, eu sunt obisnuita sa spun tot. Doar m-am dus singura la politie sa ma dau de gol, mai mult ce vrei 😆

  8. Kmi, doamna 😀 , daca te-am multumit si pe tine, nici nu am ce imi dori mai mult. Ce sa-mi mai doresc, nu mai am ce. Ba chiar ma bucur. Nu, nu sunt coritorasul ce viteaz, cred ca sunt nebunul fara neuron 😆

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s