Exagerez acum, discuţia a avut loc între mine, maşină şi bunica. Azi am fost să-mi duc bunica la ţară. Înapoi, are optzeci şi cinci de ani, dar arată pe la şaptezeci. Mintea îi merge brici, dar nu e ea prea obişnuită cu tehnologia, că doar s-a certat o oră cu robotul telefoni, explicându-i că ea e femeie bătrână şi nu înţelege ce vrea.
Eu, normal, având comandă vocală, am devenit o puturoasă. Aşa că nici măcar butoanele de pe volan nu le mai folosesc. E greu, ce ştiţi voi. Ştiţi cum e să mişti degetul? Hehe, greu, greu, vă spun eu. Şi aşa trebuie să-mi mişc mereu picioarele, să nu uităm nici de mâna dreaptă, că na, nu poţi băga în viteze cu piciorul. Aşa că celelalte comenzi le dau din gură.
După ce am ascultat Bizet, vreo şase cd-uri, şi o lua de la capăt. Am zis: gata! Aşa că îi zic maşinii:
– Radio On!
Ea, maşina, care nu a priceput prea bine, zice:
– Conditioner off!
Eu: Vacă proastă! Radio On!
Ea: Radio On.
Şi radioul începe să cânte.
Bunica: aşa o cheamă pe ea?
Desigur, eu depăşisem momentul, aşa că nu pricepeam care ea.
Eu: Pe cine, mă, să cheme aşa?
Bunica: Pe maşină.
Eu: Aşa cum?
Bunica: Păi aşa cum ai zis înainte.
Eu: Radio On?
Bunica: Da.
Mi-a venit să râd. Ce să-i explic, nu avea rost.
Eu: Da, aşa o cheamă.
Bunica: Mi-am dat seama, că tot aşa a zis şi ea. Ştie cum o cheamă.
Eu: Mda, uneori se prinde.
După vreo zece kilometrii mă plictisesc de postul respectiv, aşa că ţip la turbată:
– Change post!
Maşina: Change post!
În fine, toate bune, dar peste zece minute…
Maşina: Change post!
Hmm, zic eu în sinea mea, dar o las în treaba ei. După alte zece minute, istoria se repetă. Mă enervez pe ea şi îmi zic că îmi pot deplasa şi singură mâna. Aşa că îi zic:
– Sleep.
Dar povestea se repetă. Ea îmi tot zicea la câte un interval de timp că „Sleep”.
Bunica: Dar ce face acum? Ce tot zice?
Eu: Las-o că e bolnavă cu capul.
Pun mâna pe telefon, căci nici nu se punea problema să-i dau comandă să sune şi sun la un nene de la Honda. Îi explic eu ce face dementa. Iar el, cu gingăşie, îmi spune:
– Aţi apăsat de două ori sau de mai multe pe buton înainte de-a activa sistemul vocal, iar ea are impresia că trebuie să ia mai multe comenzi. Vă rog să-i spuneţi Setup şi Exit, apoi să activaţi butonul printr-o singură apăsare, nu mai multe.
Am făcut. Şi a mers. Maşina a tăcut şi a executat cuminte toate comenzile vocale. Fără să mă mai enerveze.
Bunica: Acum ce face?
Eu: Am trimis-o la culcare, era obosită.
Bunica: Păi, săraca, la cât a mers. Dar tu cum te mai întorci acasă dacă ea doarme?
He, he… vezi ce intrebari cu talc ti-a pus bunica? 🙂 Inteleg ca de ajuns acasa ai ajuns intr-un tarziu… sper ca nu au deranjat masina din somn totusi… 🙂
Bunicii sunt minunati.
s-a dat startul in cursa pentru obezitate
Interesantă conversaţie… Dacă umbli mult în maşină, o să devină reflex condiţionat, ăsta cu comanda vocală. Nu vreau să mă gândesc ce i-ai putea spune, pe ton poruncitor, lui Xreader…
Xreader nu trebuie decât să repete comenzile iar Oana (ştieeeeeee!!)….setup, exit! 😆
Cu o masina vorbitoare, uneori capricioasa, (nu) e o placere, cred, sa pleci la drum.
În urma comenzilor vocale, Xreader merge să aducă compot, dar rareori îl nimereşte pe cel pe care-ar trebui…
Oana
Din catevad eu,dragoste mare pentru otomobilul tau,nou achizitionat!Cred ca ti-ai luat o masina pe „potriva(ard.)”tu vorvesti si ea asculta.O fi motorul de sex masculin?Ca de totdeauna femeile comanda si barbatii asculta>Toate bune,cu drag,tata Borgo:)
Ce dialog savuros şi ce bunică minunată! 🙂
Honda îşi cam face de cap, din câte văd. Ar trebui să-i dai o bătăiţă :)))
Horia, e intr-adevar si citeste fantasy. Bunica, nu masina 😛
Gabi, Iti dai seama ca tot asa urlu si la X, normal, daca nu intelege din prima 😀
Blue, ca de obicei, tu le nimeresti cel mai bine 😆
Crina, as bate-o eu, pe masina, desigur, dar mai las-o putin ca e noua 😛
Tata Borgo, motorul e tot o dama, ma rog, cel putin glasul e tot al unei femei 😉
Vania, crezi tu ca se duce, X abia asteapta sa puna mana pe masina mea sa fuga cu ea in lume 😆
Sa-ţi trăiască sănătoasă maijka ta, Oana ! Buna ta, te iubeşte mult 🙂
Mi-e dragă pasiunea ta pentru maşini, io-s afoană, dar într-o altă viaţă cred, am fost concurent la Daytona, mă atrag mai mult bolizii pe două roţi şi carnet nu mi-ar da nimeni, serios, mă şi enervează atâtea reguli şi indicatoare şi agenţi 😉
Eu ca sârbul ” samo napred ”, sau cum spun ruşii mei dragi ” davai tavariş ” … 🙂
O zi senină şi împlinită frumoasă Oana !
Sibilla
Sibilla, multumesc, multumesc! Nici eu nu aveam vreo pasiune pentru masini, acum mi-a venit 😀
– Radio On! – zise Oriana.
Niciun răspuns.
– Radio On! – repetă romanciera, mai autoritar.
O linişte bizară domnea în autoturism.
– Radio On! N-auzi?
– Tu ai chef să faci conversaţie?… – răspunse maşina plictisită.
Vania, as vrea eu sa se enerveza si ea cat ma enervez eu, din pacate ea e mereu calma 😛
Oana Stoica Mujea 
ce draga de bunica ai 🙂
He, he… vezi ce intrebari cu talc ti-a pus bunica? 🙂 Inteleg ca de ajuns acasa ai ajuns intr-un tarziu… sper ca nu au deranjat masina din somn totusi… 🙂
Bunicii sunt minunati.
s-a dat startul in cursa pentru obezitate
Interesantă conversaţie… Dacă umbli mult în maşină, o să devină reflex condiţionat, ăsta cu comanda vocală. Nu vreau să mă gândesc ce i-ai putea spune, pe ton poruncitor, lui Xreader…
Xreader nu trebuie decât să repete comenzile iar Oana (ştieeeeeee!!)….setup, exit! 😆
Cu o masina vorbitoare, uneori capricioasa, (nu) e o placere, cred, sa pleci la drum.
Pingback: Colecţionara de coşmaruri (XXVI) « Ioan Usca
În urma comenzilor vocale, Xreader merge să aducă compot, dar rareori îl nimereşte pe cel pe care-ar trebui…
Oana
Din catevad eu,dragoste mare pentru otomobilul tau,nou achizitionat!Cred ca ti-ai luat o masina pe „potriva(ard.)”tu vorvesti si ea asculta.O fi motorul de sex masculin?Ca de totdeauna femeile comanda si barbatii asculta>Toate bune,cu drag,tata Borgo:)
Ce dialog savuros şi ce bunică minunată! 🙂
Honda îşi cam face de cap, din câte văd. Ar trebui să-i dai o bătăiţă :)))
Horia, e intr-adevar si citeste fantasy. Bunica, nu masina 😛
Gabi, Iti dai seama ca tot asa urlu si la X, normal, daca nu intelege din prima 😀
Blue, ca de obicei, tu le nimeresti cel mai bine 😆
Crina, as bate-o eu, pe masina, desigur, dar mai las-o putin ca e noua 😛
Tata Borgo, motorul e tot o dama, ma rog, cel putin glasul e tot al unei femei 😉
Vania, crezi tu ca se duce, X abia asteapta sa puna mana pe masina mea sa fuga cu ea in lume 😆
Sa-ţi trăiască sănătoasă maijka ta, Oana ! Buna ta, te iubeşte mult 🙂
Mi-e dragă pasiunea ta pentru maşini, io-s afoană, dar într-o altă viaţă cred, am fost concurent la Daytona, mă atrag mai mult bolizii pe două roţi şi carnet nu mi-ar da nimeni, serios, mă şi enervează atâtea reguli şi indicatoare şi agenţi 😉
Eu ca sârbul ” samo napred ”, sau cum spun ruşii mei dragi ” davai tavariş ” … 🙂
O zi senină şi împlinită frumoasă Oana !
Sibilla
Sibilla, multumesc, multumesc! Nici eu nu aveam vreo pasiune pentru masini, acum mi-a venit 😀
– Radio On! – zise Oriana.
Niciun răspuns.
– Radio On! – repetă romanciera, mai autoritar.
O linişte bizară domnea în autoturism.
– Radio On! N-auzi?
– Tu ai chef să faci conversaţie?… – răspunse maşina plictisită.
Vania, as vrea eu sa se enerveza si ea cat ma enervez eu, din pacate ea e mereu calma 😛
Pingback: Colecţionara de coşmaruri (XXVI) « Ioan Sorin Usca