Drum bun!

Hai că dau din una în alta. Mă rog, mă gândeam că am pus capac unei zile în care un mare artist a dispărut dintre noi. Da, Ştefan Iordache. Ca de obicei, eu aflu ultima. Nu îmi vine să cred. Încă sunt sigură că nu s-a întâmplat asta, că e doar o glumă proastă. Glumă, glumă, dar parcă nu pot să nu am încredere în ce se spune aici? Adică chiar s-a dus? Se duc toţi oameni mari ai acestei ţări? Nu îmi vine să cred. Mă simt de parcă toate valorile noastre morale şi culturale ne-ar părăsi. Ne lasă în urmă. Noi nu o să fim niciodată aşa mari. Mai avem mult până acolo. Şi, ar trebui să începem cu ceva autoeducaţie.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!
Încă nu vreau să cred.

11 comentarii la “Drum bun!

  1. Aşa e, Oana, e greu să credem când se duc toţi cei Mari dintre noi. E greu să credem pentru că abia atunci ne dăm seama cât de mici şi neînsemnaţi suntem. Abia atunci când se duc îi preţuim. Trebuie să moară ca să le recunoaştem valoarea. E trist, prea trist la moartea celui mai iubit dintre pământeni. Toate reperele din jur dispar, şi cu fiecare dispariţie se năruie ceva la temelia noastră…

    Dumnezeu să-l aibă-n pază!

  2. traim o vreme de restriste spirituala ce rar ne-a fost dat sa intalnim .atatea varfuri ne parasesc alegand eternitatea (sau ea ,eternitatea-i alege pe ei?)lumea asta nemaiincapandu-i ,cu o graba nedisimulata de parca Dumnezeu ne pedepseste pentru nepasarea noastra ,saracindu-ne de valori si repere spirituale,tocmai acum cand avem mai multa nevoie de ele .
    si gandu-mi fuge acum,, la steaua” lui eminescu :
    La steaua care-a rasarit
    E-ocale-atat de lunga,
    Camii de ani i-autrebuit
    Lumini sa ne-ajunga .

    Poate demult s-a stins din drum
    In departari albastre,
    Iar raza ei abia acum
    Luci vederii noastre.

    Icoana stelei ce-a murit
    Incet pe cer se suie:
    Era pe cand nu s-a zarit ,
    Azi o vedem ,si nu .e.

    ––––––
    odihneasca-se-n pace

  3. Eu nici nu mai pot comenta, sunt inca in stare de soc. As vrea ca oamenii de valoare sa traiasca vesnic, si nu ma pot obisnui cu moartea lor 😦

  4. despartirea-i intotdeauna grea si cu atat mai teribila cu cat OMUL,acel om a daruit mai mult din harul cu care a fost inzestrat..
    musai sa cautam in cufarul de zestre a neamului acele minti capabile sa duca mai departe aceasta truda de sisif….si de nu vom gasi ,sa plamadim una capabila sa se ridice macar la acelasi nivel.

  5. n-as fi putut sa plang ca toamna,
    cand o vazui plecand pe Doamna,
    cu faldurile-i sidefii,peste coroane aramii
    de soare copt in nuci ,si-n vii

    zburand spre lumi nebanuite
    de gandurile-mi ravasite
    fagaduindu-i cu-osebire
    promisiuni spre nemurire

    sunet trist de clopotel,un gand duios de soare prins in crizanteme,o mare de regrete…….
    priveste-ne si iarta-ne MAESTRE

  6. 😦 n-am nici vorbe , n-am nici lacrimi , n-am nici … nimic
    doar umbre , tot mai multe umbre … şi-mi pare mai rău de voi ,cei care vă începeţi de-acum înainte viaţa … unde o să găsiţi repere , care o să vă fie contemporanii ? speraţi ? , normal , sunteţi atît de tineri … nu , chiar nu vă invidiez … am avut o lume PLINĂ … am atîtea umbre … am trăit „vremuri interesante” , voi ?

  7. Cella, din pacate noi apucam doar sfarsitul acelei lumi.Asa e, nu mai avem repere, decat prea putine. Sper, ca macar alea care mai sunt, sa nu se duca la fel de repede. Sa mai ramana si pentru noi.

  8. Iata ce marturisea inegalabilul Stefan Iordache intr-un ultim interviu:
    „Cred ca sensul vietii il stie doar Dumnezeu. Noi nu putem decat sa incercam sa influentam nitel ce ne-a dat el. Asta e important, sa slujim viata. Sunt unul dintre oamenii care dau extemporal seara de seara, la spectacol”…
    Ar trebui sa invatam de la marea sa PUTERE DE EXPRESIE cum se defineste excelenta si aristocratia interpretativa, cum se nasc momentele unice si memorabile de mare sensibilitate…
    Sunt mandra ca am fost contemporana cu personalitatea sa si ca prin anii studentiei, acum multi ani, poate 15, m-am aflat la cativa metri in vecinatatea sa, magnetizata, intr-o cafenea a actorilor…
    Drum bun spre nemurire, draga Maestre !

  9. Dumnezeu să-l odihnească-n pace !
    A plecat atât de mâhnit …. chiar e o toamnă cu atât de multe pilde dureroase pentru noi toţi …
    Sibilla

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s