O zi

Trecem repede în revistă câteva lucruri. M-am trezit şi azi, spre surprinderea mea. Uneori sunt sigură că nu o s-o mai fac, la ce coşmaruri am. Din ce în ce mai sfiorante. Dar deh, asta-i viaţa, te sfiorezi şi gata. Că nu ai de ales. Din pat, direct în maşină. Din maşină, direct la cafea. La cafea cu un prieten. Azi e ziua soţiei lui. Pe ea o cunosc destul de puţin, dar, din câte o ştiu, e foarte de treabă şi modestă. În plus, e învăţătoare. Mă rog, va fi. De aia nu o ştiu prea bine, pentru că ea e altfel. A stat tot anul şi a învăţat ca nebuna pe câmpii. Noi ieşeam cu el, cu soţul, dar ea nu venea, pentru că voia să arate că examenul ăla pe care-l dau profesorii, poate fi luat şi pe corecte şi cu notă mare. Aşa că a învăţat.
„Nu vrea, mă, nici de nebună să dea o sută de euro”, se plângea soţul ei. „Că ea învaţă, că ea ştie, şi parcă văd că trec toţi proştii cu pile, iar ea nu”. Şi iată, ea a trecut. Or fi făcut-o şi ăia cu pile, dar ea a luat zece şi va fi învăţătoare de la educatoare. La anul vrea să meargă mai departe, tinde spre a fi profesoară şi pentru asta munceşte din greu, ce să facă, nu are de ales. Aşa că tot cu el ne vom petrece anumite momente, pentru că ea învaţă.
Cum merita, am fost să-i caut un cadou. Sigur, l-am găsit. Nu sunt sigură că i se potriveşte, doar v-am spus, nu o ştiu foarte bine, dar eu sper să-i placă. Aşa că mă pregătesc de un mini chef. Aşa, bătrânesc, la restaurant. Mai povestim, mai râdem, ne mai destindem. Chestii normale, ca între prieteni. Ne vom cunoaşte mai bine, că şi asta contează. Nu cu el, cu ea. Aşa că de la ora nouă am umblat ca nebuna. Desigur, dacă nu ar fi aceeaşi circulaţie, adică bară la bară, poate că aş fi terminat mai repede, dar acum asta este. Şi cu toate că mor de somn, abia aştept să mă întâlnesc cu ei. Ori nu prea am mai ieşit eu de multişor din casă, ori se întâmplă ceva. Şi ziceam că n-am prieteni. Am, dar sunt bărbaţi, ăştia n-au răbdare să stea cu mine la cafele 😀
Reclame