PRIMA ŞI ULTIMA ZI – IV

După ideea lui Mihai

Stătea întins în falduri de mătase. Trei dintre soţiile sale îi ţineau de urât. Îmbrăcate sumar, dar cu chipul acoperit, ca nu cumva cineva să le fure privirile, îl dezmierdau în fel şi chip. Strugurii se scurgeau în gâtul lui, aşa cum sentimentul puterii absolute îi curgea prin vene. Şi totuşi, acum ce mai urma. Cucerise totul. În curând, revolta avea să ia sfârşit. Şarah avea să fie mort, iar el era singurul stăpân al unei lumi întregi. Putea la fel de bine să şi moară. Visul i se împlinise. Acum avea tot ceea ce îşi dorise vreodată. Dar, în curând, avea să se instaleze plictiseala.
– Dăm legi, îi spuse el Stângului. Cei care fură vor fi ucişi, cei care violează vor fi violaţi, iar cei ce ucid îi facem mercenari.
– Veţi lupta împotriva celor pe care-i conduceţi?, se contrarie Dreptul.
– Şi ce o să facem? Oricum ei plănuiesc să scape de sub puterea noastră. Ce altceva mai avem de făcut. Dacă nimic crud nu ne mai întâmplă pe lume, mă voi plictisi groaznic şi voi începe în a vă ucide pe voi.
Uşa se deschise brusc. Şahul fu pregătit să dea ordin ca cel ce a trântit uşa să fie ucis, pe loc, acolo, dar când făptura aceea gingaşă îi căzu la picioare, furia i se diminuă.
– Femeia lui Şarah, spuse mândru soldatul.
 Era interesant, într-adevăr. Femeia lui Şarah în faţa lui. Cu hainele rupte. I se vedea un sân. Un sân perfect. Chipul îi era rebel, iar părul nespălat de luni, dar, totuşi, îmbietor. Şahul o privi cu poftă.
– Spălaţi-o! Ce să fac cu ea aşa?
Cele trei soţii ale sale se ridicară şi porniră spre femeie. Soldatul, cu un rânjet tâmp, le împinse.
– Mai repede, mai repede, stăpânul are nevoie de distracţie.
Trânti din nou uşa în urma lui. Cucul cântă de şaisprezece ori. Ploaia cădea tot mai tare. Urlete furibunde se auzeau de peste tot.
Şahul i se adresă Dreptului.
– Vreau să-l omori pe cretinul ăsta.
– Care din ei?, ironiză bărbatul.
– Soldatul care a trântit uşa. Lege: de acum în colo, cine va îndrăzni să intre fără să ciocăne şi va trânti uşa, va fi torturat, apoi va fi ucis încet, atât de încet, încât să-i scârţie mintea. Iar lovitura de graţie i se va aplica brusc, trândindu-i-se o uşă drept pe cap.
Dreptul notă, dar chiar atunci uşa se deschise brusc şi se izbi de perete. Şahul îşi dădu ochii peste cap.
– Aissa?
Dreptul privi spre şah, apoi spre copilă.
– În cazul ei nu se aplică, mormăi suveranul.
– Tată, Şarah a evadat.
– În sfârşit, gândi şahul, o veste bună. Şi aşa începuse să resimtă o plictiseală cumplită.
 
*
Coridorul secret nu era aşa de strâmt precum s-ar fi aşteptat el. Din contră, era mai degrabă o cameră a comorilor. Aissa furase mult de tatăl său. Şi, din câte îşi dădea seama, avea să îi fure şi viaţa. Până la urmă de ce s-ar fi oprit din a face asta? Aşchia nu sare departe de trunchi. Atât învăţase. Atât văzuse în viaţa ei, atât ştia să facă. Iar el, el cât avea să aştepte? Nu prea conta. Avea haine, mâncare şi apă, şi timp pentru a-şi pune planul la cale. Unul serios. Unul care să scoată lumea de sub orice dominare.
 
*
Aissa ştia exact ce are de făcut. Aşa că avea să înceapă cu o treabă simplă. Trebuia să înceapă de undeva, aşa că planul ei era gândit de la cel mai mic şi nesemnificativ detaliu. Încă puţin şi lumea avea să îi cadă la picioare. Dar, până atunci, Iamasia avea să vadă cum e să fii îndopată ca o scroafă.
Intră în bucătărie. Iamasia dădea indicaţiile pentru mâncarea prinţesei:
– Nu prea multă sare, nu prea mult piper, prea multă verdeaţă. Lasă oul ăla acolo unde e. Prinţesa nu are voie ouă…
Aissa zâmbi. Le făcu semn celor doi soldaţi să o urmeze.
– Minunăţia ta, urlă Iamasia, vrei să îţi miroase părul a mâncare? Treci în camera ta.
Aissa zâmbi malefic. Le făcu semn celor doi să o prindă, iar ei nu stătură pe gânduri.
– Aissa, ţipă femeia, ce faci?
Dar fata nu avea de gând să-i răspundă. Înşfăcă prima pâine ce îi ieşi în cale şi i-o îndesă în gură.
– Mestecă, Iamasia. Mestecă, că o să ai mult de mestecat.
 
*
Ora optisprezece. Aissa intră în camera secretă. Şarah se plimba de colo-colo, în culmea disperării.
– Unde ai fost?
– A trebuit să hrănesc pe cineva.
– Nu vreau să ştiu ce înseamnă asta.
– Nu, aşa este, nu vrei să ştii.
– Ea a ajuns la şah?
Aissa zâmbi.
– În curând. Mă duc să-i spăl pletele murdare, şi îi făcu cu ochiul.
– Mai avem fix un ceas la dispoziţie până să ne punem în mişcare, îi reaminti Şarah.
– Mai mult decât suficient.
 
*
Imothepus dădea grav din cap.
– Va fi prima şi ultima zi a domniei tale, dacă  nu slăbeşti frâiele şi nu le redai liberatea.
Şahul privi la gloata aceea ce încerca să-şi salveze stăpânul. Stăpânul evadat.
– Şarah va veni de bună voie, femeia lui e la mine.
– Şarah va veni doar pentru a-ţi vedea leşul împuţit.
Şahul râse strident.

16 comentarii la “PRIMA ŞI ULTIMA ZI – IV

  1. Îl înţeleg pe Şah! Şi eu am abuzat de rafinamente gastronomice, cadîne rasate, vinuri şi coniacuri vechi. În final, a intervenit plictisul, astfel că râvneam la o supă de roşii cu pâine neagră ori la corcoduşe verzi…

  2. Oana!
    Hop si eu!Inteleg ca Sahul se dedulcea cu privirea cu „trei dintre sotiile sale” si nu m-am dumirit.Ma tot intrebam cate sotii are Sahul si cum isi revarsa iubirea pentru fiecare.Intrebarea aceasta mi-am pus-o inca din tinerete cand am aflat ca musulmanii au „dreptul” la mai multe sotii legitime si „o armata de tiitoare”.Dilema persista.O fi adulter legalizat? Cu drag,tata Borgo.:)

  3. Tata Borgo, omul e stapanul lumii, nu de legi isi face el griji 😀 Dar, trebuie sa recunosc, la chestia cu impartitul intre femei, si eu ma intreb. Dar, in mintea mea, presupun ca, nimeni, dar nimeni, nu e in stare sa faca fericite atatea femei, asa ca nu le pasa. Care pica, pica, care nu, aia e. 😀 Da,la musulmani e adulter legalizat si acceptat de celelalte 😛

  4. Pingback: Colecţionara de coşmaruri (XXXII) « Ioan Sorin Usca

  5. Pingback: Oana Stoica-Mujea - Zborul « Şeherezada

  6. Oana!
    Oare musulmanii sunt constienti ca „iubirea adevarata” este unica si univoca si ea nu se rasfrange asupra unei multimi de femei chia sotii legale sa-ti fie.legale dupa Codul Musulman ca dupa al nostru se cheama,…imi este si rusine sa spun ca adulterul este prea suav.:)Poate o fi „iubire „distribuita dupa un grafic.Mai stii?!Eu zic ca tot mai bine o singura sotie si iubire si in rest…cine poate oase roade,se descurca dupa posibilitati si aptitudini.Iaca ca am spuso si pe asta.Cu drag,eu tata Borgo.

  7. Tata Borgo, sunt sigura ca chiar daca au mai multe sotii, pentru ca asa e traditia, tot pe una o iubesc. Eu cred ca e imposibil sa ibesti mai multe femei/barbati, cu aceeasi intensitate. oricum, s-a mai schimbat treaba asta si la ei, am vorbit cu o musulmanca si ea a zis ca nu ar accepta ca sotul ei sa aiba mai multe sotii. Deci se poate 😉

  8. Pingback: Leapşa despre … io « Sătmăreanca

  9. Pe jumătate 😀 Ce să fac dacă Sătmăreanu’ nu are zece neveste să-i facă mâncare, să-i spele, să-i calce etc. Aşa, măcar o dată pe sezon să gătesc şi eu. Am scăpat pe toamna asta :)))

  10. Pingback: Oana Stoica-Mujea - Zborul « Ioan Usca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s