Sezonul lepşelor

A început sezonul lepşelor. Dacă toată vara abia s-a mişcat câte o leapşă prin bloggosferă, ei bine, toamna a venit cu ele. Grămadă. Am două. Una de la Adina, una de la Crina, care, la rândul domniei sale a primit leapşa de la Maria. Şi, uite aşa, ne învârtim pe aici. Între bloguri, între lepşe. M-am gândit eu cum să le combin, dar e dificil, şi nu prea. Şi totuşi.
Să facem o încercare: leapşa Adinei sună aşa: zece amintiri de toamnă. Hehe, nu am eu zece amintiri, dar câteva tot oi avea. Aşa că vom începe cu asta. Pe care o dau de acum mai departe, ca să fie treaba treabă: Crina (na 😀 ), Trexel, Andrei Badin şi Maria Barbu. Aşa, să sufere toţi, nu numai eu 😛
 
Amintiri tomnatice:
 
1 Toamna, copil fiind, mă duceam să culeg castane. Nu, erau comestibile. Bunica mea le gătea în fel şi chip. Castanul se afla chiar în faţa casei memoriale Vladimir Străinu. Singurul autor de marcă pe care l-a dat comuna Teiu. O mândrie pentru sat, pentru argeşeni, dar şi pentru România. Iubeam casa aia şi iubeam castanul din faţa ei. Toamna stăteam acolo, sub castan şi mă gândeam că într-o zi voi fi şi eu un Vladimir Străinu al satului copilăriei.
 
2 Toamna mă duceam pe gârlă, la vreo opt-zece kilometrii de satul meu. Eu şi câinii. Acolo, unde mă duceam, era o livadă. Crescută parcă pe un dâmb, în vale, ciobanii îşi păşteau oile înconjuraţi de câinii lor ciobăneşti. Dar nu aveam treabă cu ei. Nu ne vedeam, decât dacă voiam neapărat să ne căutăm. Dar nu voiam. Era o livadă cu pruni. Nu mi-au plăcut niciodată prunele, aşa că nu au fost în pericol. Îmi plăcea acolo, în special toamna, pentru că era totul arămiu. Iubeam să aud vântul şuierând printre frunze şi să mă las pradă viselor. Eram mereu însoţită de cei trei câini: un labrador negru – Corbiţă, o căţea fără rasă – Nadia şi de cel mai bătrân membru canin al familiei – Andronache. Ei dormeau lângă mine, păzindu-mă cu sfinţenie, în timp ce eu pictam în minte cuvinte.
 
3 Toamna m-am dus la grădiniţă. De ce îmi amintesc acest episod? Hehe, e amuzant. Ştiam doar un singur cântec pe vremea aia. Când mama m-a dus la grădiniţă, doamna m-a întrebat dacă ştiu vreun cântecel. Iar eu i-am cântat: „M-am născut într-un salcâm”. Credeţi că a rămas minunată? Nici acum nu a uitat 😀
 
4 Toamna mi-am cunoscut soţul. Eh, în fine, era aproape toamnă. Oricum, ţin minte că în anul acela de Crăciun mi-a cumpărat un pluover. Eram de vreo trei sau patru luni împreună. O, da, tata a făcut o criză de nervi 😀
 
5 O toamnă anumită a rămas specială în mintea mea. Eram copil, la ţară. Avem în curte un pătul mare, iar sub el o sobă cu plită. Aşa cum sunt sobele sau, cum erau, la ţară. Burniţa. Dar eu alergam cu câinii prin curte. Ieşea fum pe coş completând un peisaj dezolant. Mama era lângă foc făcând susan. Mi-o aduc aminte şi acum cum stătea acolo şi făcea ca visele mele să se împlinească. Unde s-a dus toamna aia?
 
6 Toamna a început serialul meu preferat: „LOST”.
 
7 Toamna ne-am luat prima maşină: „Opel Vectra”
 
8 Toamna ne-am luat apartamentul cel mare.
 
9. Toamna ne-am luat a doua maşină, evident, vânzând-o pe prima: „Skoda Superb”.
 
10 Şi, tot toamna, mi-am luat maşina mea. 😀 Din trei în trei ani, toamna, mi se întâmplă ceva minunat. Ei da, aşa a fost mereu. Aşa că mai am de aşteptat încă trei ani pentru o vilă 😛 Oh, ce o să se mai întâmple toamna asta?
 
Cum pe Adina am onorat-o, să o onorăm şi pe Crina. Ei bine, leapşa asta i-o dau mai departe cui o vrea să o fure. Deja fac abuz de unii dintre voi. Doar nu vrem asta 😀
 
1 Ziua cea mai frumoasă
Cea în care m-am apucat de scris. Aveaţi dubii?
 
2 Lucrul cel mai uşor
Somnul.
 
3 Cel mai mare obstacol
Eu.
 
4 Cea mai mare greşeală
M-am născut în epoca nepotrivită
 
5 Cauza răutăţilor
Lipsa de comunicare
 
6 Cea mai mare înfrângere
Atunci când mă înfrâng eu pe mine.
 
7 Prima necesitate
Aerul
 
8 Cel mai mare mister
Ceea ce se află dincolo de adevăr.
 
9 Cel mai mare defect
Tot eu
 
10 Persoana cea mai periculoasa
Cei care pretind că îţi sunt prieteni
 
11 Cel mai urât sentiment
Cred că invidia, îmi place să urăsc.
 
12 Cel mai frumos cadou
Cărţile
 
13 Cel mai bun remediu
Bezna şi liniştea
 
14 Protecţia efectivă
Închiderea în sine. Nedezvăluirea sentimentelor de teama de-a fi rănit.
 
15 Cele mai necesare persoane
Familia, prietenii, editorii 😀 …
 
16 Sentimentul cel mai frumos
Respectul de sine.
 
Gata? S-a terminat?

61 comentarii la “Sezonul lepşelor

  1. Wow. Dar eu de unde scot zece amintiri tomantice? Mă gândesc până mâine. Prima care mi-a venit în minte e una tristă. Cred că se pun doar cele frumoase… Frumoase amintiri ai 🙂

    Eşti rea, Oano. Îţi place să urăşti? Urăşte-mă acum :)))

  2. Imi place sa urasc pe cine merita, mai Crina. Pe tine nu te pot uri. Ma rog, cred ca si daca m-ai enerva nu te-as putea uri. Dupa ce ca imi dai rosia decapotabila 😛

  3. I-am spus lui Trexel. Am inceput sa merg la opt luni. Imi aduc aminte perfect pe unde am iesit in drum. Dar nu imi amintesc ca am pornit si in picioare. Dar reusesc sa imi amintesc ca atunci cand bunica m-a gasit in mijlocul drumului, pe picioarele mele, m-a intrebat: Pe unde ai iesit? Iar eu am spus: Cocu… adica pe unde a iesit cocosul 😀 Imi amintesc multe, dar si mai multe le-am uitat. Cum naiba sa uiti prima zi de gradinita cand am cantat ca m-am nascut intr-un salcam? 😆

  4. Oana, te-ai descurcat extraordinar de bine , ce să mai, eşti the best 🙂
    La nr. 10 mi-ai fost deja suflet soră… ” cei care pretind că-ţi sunt prieteni ” – corect !
    Ce să mă fac eu cu mine, niciodată nu reuşesc să mă limitez la două , trei cuvinte, dar, nah, mă răzbunai la rându-mi pe kuskrul Trexel :))
    Duminică bogată în zâmbete , frumoasă Crăiasă, şi da, trebuie că e cea mai frumoasă zi cea în care te-ai pornit pe scris , aşa e !
    Sibilla

  5. Sfinxule, dar nu trebuie sa te rezumi la doua, trei cuvinte. EU ma rezum pentru ca scriu mii pe zi si uneori, mai ales la sfarsitul zilei, obosesc. Scurezt cat pot si ce pot. Duminica minunata si tie. Si nu uita sa zambesti 🙂

  6. 🙂
    Oana, zâmbesc ori de câte ori vă citesc pe voi, zâmbesc şi mă tot gândesc ce descântece îmi faceţi şi cum reuşiţi să mă binedispuneţi de fiecare dată …. serios, eu nu reuşesc să scurtez, şi cred că-mi place de fapt să mă alint în amănunte, ce să mai pozez în victimă :))
    Trexel nu dă nici un semn , a primit fouă lepşe, face pe mironosiţa …. no lasă-l numai să nu scrie…. să vezi ce articole-i trântim :))
    Sătmăreancă e drept, ca de obicei, la înălţime , doar e elfă !
    Sibilla

  7. Oana mea draga, mi-ai facut figura, asta pentru ca eu nu prea le am cu amintirile. Sigur ca tin minte absolut tot (tot ce nu uit si nu iert, sau chiar si ce iert!) , dar nu-mi place sa ma intorc in trecut. O sa fac asta numai si numai de dragul tau, sa stii! Pen’ca te iubesc cu nebunia ta cu tot, care e sora cu nebunia mea. Gata, ma duc sa-mi amintesc. Cred c-o sa ma gandesc pana maine!!!

  8. Mmmmm ce amintiri frumoase si multe, desi sunt tot zece, sunt mult mai multe decat ale mele! Multumesc pentru preluarea lepsei, te-ai descurcat tare bine! Cine stie, poate vila cu pricina va rasari de unde nu te-astepti, stai sa termin facultatea! 😀

  9. Pingback: Colecţionara de coşmaruri (XXXIII) « Ioan Sorin Usca

  10. Oana, da’ de ce a facut tata o criza de nervi? Nu i-a placut pulovarul? Era rosu, nu? 😛
    Sa ai parte in continuare de lucruri frumoase in toamna asta! Si sa le impartesesti cu noi, ca altfel isi pierd farmecul.
    Si eu am of-ul asta: ca imi pare rau ca nu m-am nascut in alta epoca. Cred ca si in vreme de raboi mi-ar fi placut sa traiesc.

  11. Si o curiozitate: cand te-ai apucat de scris? Ce s-a intamplat in ziua aia? Ce ai scris atunci? Cine a fost primul tau cititor? De ce te-ai apucat?

  12. Toamna la cules de vii,
    Ti-am spun mandro ca sa vii….
    Atat imi mai aduc aminte despre toamna si-mi mai aduc aminte de prima toamna de student pe Dealul Copoului,indragostit lulea, mana-n mana ,cum „ningea’ cu frunze de tei galbene,batute de bruma peste noi.Ei tineretea are poezia ei .Atunci toamna nu prefigura nimic ci te inspira…acum …toamna sugereaza ,toamna vietii.Cu drag,tata Borgo:)

  13. toamna-i preferata mea
    are şi început şi sfîrşit şi culoare şi veselie şi melancolie şi,şi,şi …
    dacă am AMINTIRI apăi din toamne le am
    sunt minunate ale tale dar să vezi … cu anii ce-or să se facă 😉

    hei,credeam că doar eu sunt „pacient” 😆 LOST , cred că mă termin nervos , auzi : mută Insula ( termină ei serialul şi rămîn eu in pagubă cu simbolistica 😆 , bun răuuuuuuu )

  14. o dupa amiaza de weekend placuta si luminata de ganduri frumoase.
    ca de obicei leapsa mea e la crina dar un pic altfel…ingaduie-mi sa -ti aduc unele amendmente la leapsa ta si iarta daca indraznesc prea mult .
    -13a doua jumatate este valabila dar,prima nu pot sa cred .de obicei bezna este asociata cu frica ,neputinta ,lipsa orientarii,rautatea moartea,numai lucruri si stari negative ,limitare.
    -11-nu e o alaturare fericita ura chiar daca este opusa iubirii este la fel de nobila ca si prima si o poate chiar depasi in intensitate.
    -invidia este degradanta intradevar.
    -14-este politica strutului si presupune abandonarea propriei personalitati.unde mai pui ca nici nu mai ai cum sti de unde vin loviturile.
    nu esti nici pe departe atat de vulnerabila si,cred ca nu mi-as dori ca gandul meu sa se-ntalneasca cu virful condeiului tau.
    o seara placuta in continuare

  15. daca e somnul lucrul cel mai usor, eu de ce oi adormi asa greu?

    Imi pare ca tu chiar ai multe lucruri importante realizate toamna si multe amintiri… Eu sunt nascuta toamna, e anotimpul meu preferat. Sa iti poarte noroc!

  16. Măiculiţă Doamne, Oana, acum tăţi iubesc toamna, mai puţin kuskru Trexel :))
    Seară plăcută, Crăiasă !
    Sibilla

  17. Wow, lipseste si omul o duminica de acasa si iata ce de lume, si numai lume buna. Ok, Ok, stati asa ca va raspunz la toti 😀

    Sibilla, se zece ca daca nu zambesti o zi, aia e o zi pierduta, asa ca bine faci 😉

  18. Oana!
    Rabdare sa traca anii si atunci ai sa percepi fericirea.Acum tote se succed cu repeziciunea filmului si imaginile sunt estompate de cotidian.Decelarea vietii are caracter autumnal!Am ziso si pe asta!tata Borgo.:)

  19. Marius:
    Uhh, stai asa…
    De ce bezna e asociata cu ceva negativ? Mie imi place la nebunie bezna. E o stare de spirit. Cand e intuneric si liniste sunt cea mai fericita 😉
    Unii oameni se alimenteaza doar din ura, eu nu o fac, dar, uneori, imi face bine. Ma descarc incercand sa urasc, drept e ca nu imi iese pana la capat.
    Nu, ai dreptate, nu sunt nici pe departe vulnerabila. Nu sunt deloc. Dar sunt obisnuita sa nu spun tot ce simt din cauza faptului ca am fost singura la parinti si sentimentele puternice imi place sa le tin pentru mine.
    Multumesc, Marius! O saptamana minunata si tie.

  20. eQuilibru: sunt de acord ca ne place fiecaruia anotimpul in care suntem nascuti, dar nu e o regula. Oricum, toamna e frumoasa uneori, nu sunt chiar o fana pentru ca sunt foarte, dar foarte friguroasa. Dar imi plac frunzele vestede, cred ca sunt nebuna 😀

  21. intunericul nu-i tot una cu bezna .o sa spui ca-i chestie de nuanta .
    eu am fost foarte concis inseamna limitare intunericul este doar bobul zabava,repaosul spre intremare ,respiro inaintea altei zile

  22. Marius, nu este, ai dreptate, dar la intuneric ma gandeam. In fine, pentru mine e tot aia. Ma simt foarte bine pe intuneric, nu as sti sa spun de ce. Ma enerveaza si luminile de la bordul masinii pe timp de noapte.

  23. nu face lucrurile cu jumatate de masura viata iti va raspunde cu aceeasi masura .cand nu vrei sa spui ceva ,ferecal in sufletul tau dar,daca ai ales sa-l exprimi fa-o in deplinatatea demersului ..valabil pentru orice aspect al vietii.nu poti iubi pe jumatate,asa cum nu poti ura in joaca,.viata-i un camp-imens cu multe posibilitati dar si mai multe piedici .o seara buna in continuare.

  24. Pingback: LEAPSA CU AMINTIRI « MariaBarbu Weblog - idee şi expresie

  25. Marius, ai perfecta dreptate. O seara minunata!

    Tata Borgo, astept 😉

    Crina, cum sa te urasc? Nu te urasc, tu esti racita, nu urasc oameni raciti 😛

  26. Bun atunci. Măcar ştiu scuza care funcţionează la tine :)))
    Zece amintiri de toamnă sunt, totuşi, cam multe. Dacă îmi dai derogare pentru mai puţine s-ar putea să scriu mâine 😀

  27. Legatura facultatii cu ipotetica prezumtibila voastra vila de peste trei eventuali ani este ca dupa licenta imi voi putea da examenul de stat, care-mi permite sa semnez proiectele de arhitectura, deci si de vile.
    Iar daca tara mea de bastina imi va permite sa ma-ntorc si-mi va recunoaste deplinatatea titlurilor profesionale, poate va fac o vilutza 😀

  28. P.S. Mamaaa cate comentarii aici! Propun sa-ti faci un „embed” pe blogul cu o sectiune de Chat, unde sa se exteriorizeze omul dornic de comunicare scrisa 😛

  29. Pingback: Colecţionara de coşmaruri (XXXIV) « Ioan Sorin Usca

  30. Status: leapşă neonorată :)))
    Îmi vine mintea la loc, cred, dar doar cu câteva amintiri: începuturile de şcoală – clasa 1, liceul, facultatea, toamna în care m-am înfruptat din … toamna daneză, toamna în care a murit tata, toamna în care am început să lucrez în presă… Gata, restul le ţin pentru mine 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s