Răspuns pentru Ana

Când are Ana întrebări, e greu să nu îi răspunzi cu toate că am mai spus eu pe aici de ce, ce şi cum. Dar nu-i asta o problemă. Dacă din gură nu repet mai mult de ori, pentru că încep să mă enervez, din taste n-am probleme. Aşa că:
1 Când te-ai apucat de scris?
Pe la zece ani. Am scris „Lesie vine acasă”. Era cu căţelul ăla, dar cred că Lasie o chema. Mă rog, nu că ar conta prea mult. Cu toate că, pe clasa a doua, şi ţin minte asta pentru că încă eram sub comunism şi am primit un stilou cu peniţă de aur, scriam poezie. Dumnezeu ştie de ce. Eram eu fana lui Minulescu, Eminescu nu mă încânta prea mult pe vremea aceea. Desigur, îl adoram şi mai cu foc pe Arghezi. Iar nu aş şti să dau o explicaţie, dar aşa a fost.
Oricum, cu adevărat m-am apucat de scris la douăzeci şi doi de ani. Şi aşa ajungem la: ce s-a întâmplat în ziua aia?
Eh, nu ştiu dacă ziua aia a fost specială sau pur şi simplu am dat ghes frustrărilor mele. Eram tristă. Veneam de la un examen, îl luasem, dar veneam şi pe drum mă gândeam că nu simt nici o bucurie vis-a-vis de ceea ce învăţ. Ca în fiecare zi a vieţii mele mă întrebam eu ce fac? Nu aveam nici o pasiune specială. Citeam, dar nu mi se părea a fi ceva special. Era chiar normal.
Cred că la ora nouă seara am ajuns acasă. Era iarnă, întuneric şi frig. X dormea, iar eu nu aveam stare. Ştiu că am dat drumul calculatorului. Am început un joc, „Sims”, dar era plictisitor. După ce le construiai casa, nu mai era nimic mişto. Aşa că m-am gândit să mă uit la un film, dar nu aveam chef. Căutam rătăcită prin calculator un mare NIMIC, atunci mi-a venit o idee: dacă zeii ar fi răpiţi?
Ce ai scris atunci? Ei bine, am pus titlul „Stăpânul”, mi-am scris numele şi m-am uitat la pagina goală. Apoi, cu capul în nori, am zis în sinea mea: „cred că va fi o trilogie”. Aşa că am pus capitolul unu roman, „Răpirea zeilor”. A fost ilar. Nu prea ştiam să tastez şi ca să scriu jumătate de pagină mi-au trebuit trei ore. Dar ideea mi-a plăcut. Eram stângace. Nu aveam idee că sunt reguli în scrieri, stiluri şi alte alea. Dar mi s-a părut amuzant. Aşa că am scris zi de zi până am ajuns la două sute cincizeci de pagini. Acolo s-a terminat primul capitol. Nu ştia decât Sorin că scriu. În timp ce scriam căutam un editor. O porcărie de poveste cu un editor. Dar nu conta, îmi găsisem ţelul. Cel puţin nu mă mai întrebam zilnic eu ce o să fac. Aşa am dat peste Dinu Virgil Ureche. Ceea ce răspunde automat următoarei întrebări: „Cine a fost primul tău cititor”. Dinu Ureche a fost primul meu cititor. Pentru că nu a avut de ales. A trebuit să publice o carte. Dar primul, primul şi cel mai important a fost bunica mea.
De ce te-ai apucat? Poate pentru că aveam nevoie de comunicare. Aveam nevoie de un ţel pe care să-l ating, iar ăsta a fost lucrul cel mai frumos şi pur pe care l-am făcut vreodată. M-am apucat pentru că am simţit că trebuie să o fac. Şi, de atunci, nu am ştiut să mă mai opresc.
Sper că răspunsurile au fost pe măsura aşteptărilor. Mulţumesc, Ana!
 

 

Reclame

19 comentarii la “Răspuns pentru Ana

  1. Cai albi se pot închiria. Dar, dacă adormi în mijlocul pădurii, să laşi indicatoare: Către frumoasa adormită.

  2. Ti-am mai spus ca povestea reala e naspa. Adica pe aia frumoasa si adormita o violeaza un rege batran. Ea naste gemeni si unul dintre ei ii smulge teapa din deget. Si se trezeste biata si cu doi capiati pe cap. Deci eu nu dorm in padure, da? Si nici nu cos. Adevarul e ca scriul nu te expune unor astfel de pericole 😛

  3. Oana, mi-ai intrecut peste masura asteptarile. 🙂 Nu ma asteptam s-o faci chiar cu dedicatie:P
    Sunt fascinata ca poti scrie atat de mult si atat de des. Cand te-am intrebat daca s-a intamplat ceva in ziua aceea, voiam de fapt sa stiu ce stare anume te-a aplecat deasupra foii: iubirea, ura, dispretul, dezamagirea, plictisul, etc. M-a impresionat povestea lui JK Rowling. Nu stiu cat de mult talent literar are si nu stiu eu a-i judeca talentul. Cert este ca singurul ei judecator este publicul, si oricat au incercat criticii s-o „ingroape”, generatii de cititori i-au stat marturie talentului ei. Somera, divortata, mama, disperata ca nu-si poate gasi o slujba, s-a apucat sa scrie intr-o cafenea, intre doua interviuri. Voia doar sa scrie o poveste pentru fiica ei, care sa-i placa atunci cand va invata sa citeasca. A avut si noroc, desi nu vreau sa folosesc acest cuvant pentru ca nu cred in el. Cred, in schimb, ca orice lucru isi are vremea lui. Dumnezeu i=a scos in cale cativa oameni, care mai mult din mila decat din incredere in talentul ei i-au cumparat prima carte. Si ma bucur ca, in primul rand, a scris pentru sufletul ei si pentru copilul ei. Nu cred ca s-a gandit o clipa ca ar putea deveni o mare scriitoare.
    Oana, promit ca atunci cand imi mai eliberez mintea, ma apuc sa te citesc, cap coada. Si tu, promite-mi ca, daca prin harul lui Dumnezeu, vei ajunge o mare scriitoare, sa-mi dai un autograf cu dedicatie 🙂
    Iti urez sa ai parte de inspiratie si har divin!
    Eu multumesc, Oana!

  4. Ana, si pe mine m-a emotionat J.K. Rowling. Parerea mea e ca e o scriitoare foarte buna. Scrie exact ce trebuie si cat trebuie. Nu se intinde cu explicatii fara rost sau descrieri ce nu isi au locul. Asta o si face deosebita. Un scriitor usor de citit, e un scriitor excelent. Plus ca poti vizualiza cu usurinta cartile ei. Lucru care iar imi place la un scriitor. Si eu am inceput sa scriu pentru mine, dupa Stapanul nu am mai vrut sa public niciodata. Incepuse sa mi se para totul intim, era intre mine si mine. Erau povesti pentru mine, nu pentru toata lumea. Mi-am dat seama ca imi las sufletul acolo si mi se parea absurd sa impart cu toata lumea. Asa ca am facut o pauza destul de mare pana cand am fost convinsa ca Sarama ar merita. Apoi, incet, a inceput sa imi placa sa scriu pentru oameni, dar, intotdeauna, mai intai, scriu pentru mine. Stiu, suna egoist, dar asta este adevarul. Lumea citeste sau nu, eu nu pot obliga pe nimeni. Dar prin ceea ce scriu, eu ma simt implinita sau nu. De aia cred ca e important sa ma satisfaca sufleteste intai pe mine. Pe urma, or mai fi oameni asemanatori mie carora sa le placa, sa simta.
    Ana, daca o sa ajung mare – ceea ce nu se va intampla – o sa-ti dau zece autografe cu cea mai mare placere. 😀

  5. Oana, cate un autograf pe fiecare carte. Deci, 10. Nu-i rau. Chiar deloc. 🙂
    Auzi, da’ cine esti tu sa te impotrivesti destinului? 😀 Tu scrie, lasa timpul si harul sa decida. Ai intalnit-o cumva la Albena pe Carmen Hara care ti=a prezis ca nu o sa ajungi mare? Aha, imi explic acum de ce ii urasti pe bulgari 😛

  6. Ai reuşit să mă mulţumeşti şi pe mine, nu numai pe Ana 🙂 Deci de la zece ani erai genială, doar că nu ţi-a spus nimeni. Păi, vezi dacă nu au existat bloguri pe vremea aceea 😀

  7. Interesantă evoluţie. A fost în tine tot timpul scrisul, ca o omidă care a avut răbdare să devină fluture (ce imagine! dar aşa este 😀 ). Cei care au morbul scrisului se întâlnesc până la urmă cu traiectoria potrivită aripilor lor.
    Cred că şi tu te apropii.
    Să ai grijă.
    Eu am început din pricina lui Macedonski…
    Poesii a lui Mihai Eminescu a fost prima carte din viaţa mea, pe care am învăţat să citesc. Literele le-am învăţat pe cartea de chimie a surorii mele… Ce amintiri! Acum caut potrivirea perfectă a sunetelor, ritmului ca să obţin o imagine…

  8. Gabi, hehe, cat de mult ne potrivim: „Acum caut potrivirea perfectă a sunetelor, ritmului ca să obţin o imagine…” Si eu tot asta caut. Si acum ca mi-ai amintit, chiar, prima carte pe care m citit-o a fost Pinochio, iar a doua era deja roman „Hoata de copii”. Cu literele mai greu la mine. S-a chinuit biata mama sa ma invete de i-au iesit peri albi. Eram mai preocupata de ce se intampla in fata blocului, decat de niste litere amarate 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s