Felicitari, Ivona!

Uneori ai nevoie să simţi acea liberate a propriului creier. Creier care, în ultimul timp, a fost inundat de tot felul de prostii, gânduri, deşertăciuni, etc. Dar, în special de literatură. A mea, a altora. Ok, să recunosc, mai mult a mea. Dar, una peste alta şi a altora. Că mai citesc şi eu să văd ce au alţi scriitori în minte. Uneori, chiar, pentru a mă convinge pe mine că nu sunt prea ciudată. Da, vreau să ştiu dacă ceilalţi au acelaşi stil de viaţă ca al meu. Pentru că lumea se cramponează de mine. De felul în care trăiesc, de felul în care scriu poate şi felul în care dorm, ce ştiu eu. Şi totuşi, am descoperit în mine o nepăsare şi un cinism care mă fac să cred că am înnebunit. Mă rog, punând la socoteală că am fost vreodată întreagă. 😀 Aşa că, azi, cu familion, format din soţ şi una din perechile de fini… Ok, de ce nu, poate şi cei mai dragi, am pornit spre Bucureşti.

Desigur, nu găseşti o gură de aer relaxant la Bucureşti, doar că azi noapte am avut o revelaţie. Oh, da, felul acela de revelaţie când te apuci să citeşti o carte… Dar nu, nu vă spun acum despre carte, mai am o sută de pagini, poate mâine sau luni. Atunci o să vă spun ce am trăit şi cum. În momentul de faţă e vorba despre altceva. Citind din acea carte, pe la două noaptea mi-am dat seama că vreau să fiu la lansare. Şi cum doar o bombă atomică mi se poate pune în cale, iată că am ajuns unde mi-am propus. La marea lansare a cărţii „Cu sânge rece şi albastru”, scrisă de Ivona Boitan.

 

Ei bine, l-am mai văzut şi pe Bogdan Hrib, chiar începusem să îi simt lipsa şi a fost un impuls în plus pentru a mă duce. Normal, am văzut-o şi pe Mirela şi am cunoscut-o pe Andreea Manea, PR-ul. Wow, foarte frumoasă Andreea. Adică am văzut-o eu într-o poză, dar realitatea e superioară, belive me. Cum dau eu din una în alta, ca orice scriitor care nu poate fi şi muritor. Normal, nu mă pot adapta condiţiei 😀

Aşa că, cu mult sânge albastru 😀 , nu, cu siguranţă rece nu a fost, chiar înainte de lansare m-am prezentat autoarei. Că tot o confundasem eu cu altcineva, aşa că, într-un fel, era nevoie să îmi iau şi revanşa. Mi-a fost cu atât mai dragă atunci când a spus că se regăseşte, într-un fel în unul din personajele ei, Baba. Că într-o zi ar putea ucide, dar nu ar putea să îşi înăbuşe lacrimile. Ironia face ca eu să mă identific mult mai mult cu celălalt personaj. Dar deh, asta-i viaţa. Ba chiar mă atrage mai mult Silvia din anumite puncte de vedere. Ba chiar toată ziua m-a frământat o întrebare: cum o fi mai bine, să nu ai nici un fel de sentiment sau să ai prea multe? Nu, n-am găsit răspunsul.

Lansarea? Ce să vă spun, era cât pe aici să plec dacă Xreder nu se apuca de pozat, de parcă toată lumea se regăsea în acea librărie şi nimic altceva nu mai exista în rest. Finul meu trebuia să ajungă la Piteşti, iar noi, oricum, eram cam obosiţi. Dar m-am simţit bine. Mi-a plăcut. A fost o lansare calmă, aş putea spune chiar una cu sânge albastru. Şi nu ai cum să nu te simţi bine atunci când eşti într-o încăpere în care majoritatea celor prezenţi vorbesc aceeaşi limbă cu tine. În jurul meu oamenii vorbesc o arabă stilizată, că mai înţeleg eu ce zic, dar sunt prea umani. Prea îşi doresc lucruri comune, şi chestia asta a început să mă dispere, să mă enerveze şi să mă facă să mă simt străină chiar şi printre cei mai apropiaţi. Şi uite aşa, îmi vine să fug în lume.

Acum nu ştiu să spun dacă atmosfera a fost una aparte sau aveam nevoie să fiu acolo cu ei. Oricum, pozele vor vorbi de la sine.

Felicitări, Ivona! Frumoasă carte!

Eu, Bogdan Hrib, Mirela Neculcea si Ivona Boitan

Finii

Reclame