O zi minunata

Azi am zis că o să vorbesc despre cartea Ivonei. Dar, din moment ce am ajuns acasă aşa de târziu, iar neuronul meu, singurul, afectat şi neafectat, nu mai răspunde unei idei literare, o să vă povestesc altceva.

Cu toate că a fost ziua lui Xreder, eu am fost la Bucureşti. Motivele fiind bine întemeiate. Uite, vă spun pe cuvânt. În primul rând îmi doream să o revăd pe Crina, apoi, cu ardoare, de vreo câteva luni bune mă tot ameninţ cu Corina că ne vedem, că bem, că mâncăm, că… că… că… Aşa că a fost nevoie să vină Crina în capitală ca să ne unească.

Oameni buni, am fost şocată. Şocată rău.  – Pe Crina o ştiam, roşcată, cu nişte craci până-n gât, numai bună să mori după ea, si asa a ramas 😀 . Pe Corina o văzusem numai la TV. Şi acum ştiu, omul nu e ca la TV. – Dumnezeule mare, când a intrat în restaurant nu îmi venea să cred cât e de frumoasă. Normal, apoi am bârfit-o cu Crina 😀 Dar numai de bine 😉 Corina e într-adevăr aşa cum mi-am imaginat-o: sensibilă, de-o modestie ieşită din comun, elegantă, finuţă şi poţi vorbi cu ea orice. Orice, adică orice. E genul de om care indiferent cum te-ai simţi, ea îţi dă acel sentiment de degajare. Să nu mai spun că doamna Crina, de data asta, nu a uitat de poze, dar a uitat să ia şi baterii pentru aparat. Oricum, mie mi-a făcut poză 😀 Apoi aparatul a cedat. Aşa rău arătam? 😛

Am vorbit câte în lună şi în stele. Ce să mai? Dacă pentru X ziua a fost dezamăgitoare, lucru pentru care îmi pare rău. Nu merita ca unii oameni să se poarte cum s-au purtat. Dar asta-i viaţa. Iar oamenii sunt răi şi invidioşi. Ei bine, pentru mine a fost o zi înălţătoare. Am fost într-o companie selectă, cu două doamne minunate şi ne-am simţit foarte bine. Mă rog, eu m-am simţit 😀