Aşa afli cine îţi sunt prietenii

 

 

Ei, na, nu mă aşteptam la vizite sau telefoane, dar o vorba buna pe blog sau pe mess, zău că e binevenită, mai ales că doamna din Satu Mare mă tot ţinea la curent cu cine şi ce a zis. Uite aşa afli cui îi pasă câtuşi de puţin acolo şi cui nu. Păi se ştiu ei cei care au aruncat un gând în ograda mea, aşa cum îi ştiu şi eu. Deci fără cuvinte, că de acolo de unde mă aşteptam nu a venit nici un semn. Mă rog, oare de ce dracu’ mă aşteptam, că eram aproape convinsă că nu. Că doar m-a întrebat şi Crina: „te-a sunat Z?”. Ei pe dracu’, că doar nu îi păsa de mine. Zău aşa. În fine, nu mă deranjează. Am înţeles oricum mesajul, nu suntem prieteni. Acum nici nu ştiu dacă am fost vreodată, dar cunoştinţe tot eram că na… aşa a fost să fie. Dar de unde Dumnezeu nu cere…

Dar să trecem la lucruri frumoase şi mulţumiri speciale. Trei mulţumuri speciale am, ba nu, patru, pentru că ştiu că acolo, undeva, a fost şi Voicunike, căruia îi cer scuze că nu i-am trimis cărţile crezând că Bebe le-a luat şi pentru el. Dar o să le primească, că doar nu am minţit pe nimeni până acum, doar că s-a creat o confuzie în unicul meu neuron. Fiind doar unul se întâmplă. Aşa că iote, am făcut-o lată exact cu cine nu ar fi trebuit. Dar mă revanşez. Acum nu vă aşteptaţi să vă spun din spital. O să vă spun doar că a fost neaşteptat de bine. Personal extrem de drăguţ, prea drăguţ. Nici un pic de miros de spital. După operaţie mi-au pierdut papucii o zi. Aşa că am colindat în şosete albe. Mă credeţi ori ba, dar pe şoseta aia albă, nu s-a văzut nici un firicel de praf. Lenjerii schimbate zilnic şi tot ceea ce nu credeai vreodată că s-ar întâmpla într-un spital din România. Deci nu am ce spune de rău. Chiar nu.

Dar o să vă povestesc despre cei care mi-au ridicat moralul. Şi nu o mai amintesc pe Crina care mă tot suna şi îmi spunea: „nici pe masa de operaţii nu te las” 😀 – Acum înţeleg eu de ce am o ciupitură mică, doctorul a vorbit cu nebuna în timp ce mă opera 😆 Ai aflat ceva ce nu ştiu eu? – Aşa că o să încep cu Bebe. Bebe m-a vizitat. Cred că a fost cea mai mare bucurie a mea. Mi-a adus nişte trandafiri superbi – noroc că asistentele mi-au adus o găleată cu apă să-i ţin, încă sunt ca noi 🙂 – nişte bomboane delicioase ( s-au după două zile de „nu bei decât lapte fiert” puteau fi oricum 😛 ) şi o carte minunată, absolut minunată pentru care încă nu am cuvinte de mulţumire. Am să vă povestesc zilele astea despre această carte, pentru că în familia mea există un întreg istoric pe seama ei. O să vedeţi. Am descoperit în Bebe un om extrem de inteligent, jovial, plin de viată şi aproape că nu l-aş mai fi lăsat să plece dacă nu se închideau uşile spitalului. M-a ofticat doar că a citit mai mult ca mine. Dar nu-i bai, recuperez eu. Poate 😀 Oricum, vom avea mai mult timp la Gaudeamus să despicăm firul în patru. Dar m-am bucurat enorm să-l cunosc. Să dea Dumnezeu numai oameni ca Bebe să cunosc, că tare îmi e drag.

Cella, o Doamne, nicidecum nu e cea din urmă. Biata Cella care tot suna şi suna, iar telefonul meu îi tot dădea tot de ocupat. Dacă nu îmi spunea Crina că mă sună, nici nu aş fi ştiut. Oricum ştiam că Cella se gândeşte la mine, dar m-a surprins cu atât mai mult cu cât a făcut tot posibilul să-mi vorbească şi să mă încurajeze. E o adevărată desfătare să vorbeşti cu ea, şi nu e enervantă ca Sătmăreanca 😀 – glumesc, desigur. Aşa că am două prietene adevărate. De la una la alta nu trebuie decât să traversezi autostrada ungariei. Adică ieşi din ţară ca să intri în ţară. Mă rog, mai bine pe la unguri decât pe la noi. Asta e clar ca bună ziua. Cellei i-am făcut o promisiune, dar, din păcate, nu o pot concretiza atât de repede pe cât mi-aş dori. Încă nu am forţa necesară şi nici nu mi se dă voie să o am. Parcă aş avea doi ani. Ce mă enervează când toţi ştiu ce-i mai bine pentru mine, mai puţin eu. Dar sunt calmă. Calmă, calmă, calmă…

Aşa că vă mulţumesc tuturor celor care m-aţi încurajat prin comentarii, dar nu pot fi imparţială aici şi să nu le mulţumesc din suflet celor trei care s-au dat peste cap pentru mine. Oh, cred că de aia Crina se face tonomat 😀 Bine, tac, dar ar trebui să dai vestea, că vreau să te felicit.

Multe aşa nu am de spus, mă rog, ar fi, că dracu’ (adică eu), tot drac e, şi să nu credeţi că n-am uimit spitalul, că nu m-am certat cu doctorul, cu toate că e o minunăţie de om, dar deh, te pui cu nebunul, sau că nu m-am trezit imediat după anestezie cu o mulţime de întrebări. Păi da, s-au închinat, că toate ieşeau moarte din sala de operaţii, numai eu cu gura mare.

Nu, nu vreau să mor nici de nebună. Dovada e chiar în cele scrise. Eu zic când mor, nu altcineva, clar? 😀

Reclame

36 comentarii la “Aşa afli cine îţi sunt prietenii

  1. He, He … aci suntem, ne-am bazat pe tine , cum altfel, eşti şi frumoasă, şi inteligentă şi iată şi puternică !!! Măiculiţă … chiar eşti !!!
    Ţucu-te, bine0ai revenit, Crăiasă Oana !
    Un dar mic , dar din suflet :
    1. Iubesc ploaia nebuna ce vrea
    Sa cada, sa doara, sa fie doar ea,
    La masa aceluiasi hol ruginit,
    Cand nimeni nu cere raspunsul primit,
    S-o vreau ca sa stea !

    2. E obsesiva chemarea ce-mparte nevoi
    Deasupra la toate sa ploaie pe noi,
    Cand stropi cei grei se dau ratacind
    De-a valma in cer, si cad impietrind
    Bezmetici si goi !

    3. E ploaia pe geamuri ce cade strident,
    Stau singur la geam si totusi absent
    Cand nimeni nu cere privirii reper,
    Nu zic la nimeni, nici mie, ca sper
    Un soare prezent !

    4. Mari picuri de nunta stropesc apasat
    Camasa de mire, Pamantu-mparat
    Sta singur la masa, nuntasi-s plecati,
    Tomnatici si grei, de vanturi luati
    Saruturi razbat !

    5. De-i ploaie aceia, ce-aluneca fin
    Cu picurii reci ma cheama sa vin,
    Trecand peste toate, sa-mi spuna ce vrea
    Iubesc ploaia nebuna asa cum e ea,
    De crede-n destin !
    ( Iubesc loaia- Nichita Stănescu )

    O zi frumoasă şi senină, Oana !
    preţuire,
    Sibilla

  2. numa la telefon nu-s enervantă 😉
    PROMIT să nu … calmă,calmă,calmă 😆
    nu-i bai,nu trebe repede , încetuc,ardeleneşte
    noi să fim sănătoase că timpu-i doar o convenţie
    îl rezolvăm …
    @ C – R – I -N -A !!! 😆
    merci c-ai închis telefonul
    eşti de 1000 😉
    şi vezi că de nu zici te dau io-n gît
    zi !!! să te urăm … ăăăă … să te felicităm

  3. Oana draga, iata-te din nou acasa, vibrand langa prieteni !!! 🙂
    Bine ai venit, acum trebuie sa-ti trimitem baxuri sigilate de sanatate, trimite-ne adresa 🙂
    Daca ti-am fi stiut numarul de telefon, fii sigura ca ai fi fost bombardata neintrerupt…
    Eu intram cel putin de 2 ori pe zi la tine aici, contemplam asteptand un semn, un licar de viata. Si el a aparut ca un ghiocel plapand, dar s-a ivit din zapada suferintei in soarele bland al toamnei…
    O stim pe Sibilla inspirata si mereu cu versuri la indemana, dar nici eu nu ma las mai prejos…
    Pentru tine, un intelept poet libian, Khalil GIBRAN, cu mult drag:
    „Prietenul – este răspunsul dat nevoilor voastre.
    El este ogorul pe care îl semănaţi cu dragoste şi îl seceraţi din recunoştinţă,
    El este căminul şi masa voastră,
    Fiindcă la el veniţi, asemenea flămânzilor, căutându-l pentru oaza de linişte.

    Când prietenul îşi descoperă gândul, nu vă înclinaţi spre „nu”-ul sinelui vostru, nici nu-i refuzaţi acel „da” aşteptat,
    Iar când este închis în el, inima voastră nu încetează a-i asculta inima;
    Pentru că în prietenie, toate gândurile, toate dorinţele, toate aşteptările se nasc în tăcere şi se împart într-o bucurie mută.
    Nu vă întristaţi când vă despărţiţi de prietenul vostru;
    Fiindcă tot ceea ce preţuiţi cel mai mult la el, vă poate fi mai limpede în absenţa-i, precum pentru alpinist muntele apare mai desluşit văzut din depărtarea câmpiei;
    Şi nu aflaţi alt ţel în prietenie decât adâncirea în spirit.
    Pentru că dragostea care caută altceva decât revelaţia propriului mister, nu mai e dragoste, ci-i ca o plasă în care, aruncată fiind, cade doar ceea ce-i de prisos.

    Tot ce aveţi mai bun în voi înşivă pentru prietenul vostru să fie;
    Dacă el trebuie să cunoască refluxul mareei voastre, atunci să cunoască şi fluxul;
    Şi la ce-i bun prietenul dacă îl căutaţi doar spre pierdere de vreme?
    Căutaţi-l întotdeauna pentru a vă trăi cu adevărat clipele,
    Fiindcă-i rostul lui să vă umple nevoile, dar nu şi vidul din voi,
    Şi în desfătarea prieteniei, domnească râsul şi bucuriile împărtăşite.
    Pentru că în roua măruntelor lucruri inima îşi află dimineaţa şi prospeţimea.”

    Deci, draga Oana, te imbratisez cu drag si sunt fericita ca ti-e bine ! 🙂

    Cora

  4. Cora, stai linistita, ca nu la tine faceam referire sau la cineva de aici, ci la o persoana reala, nu ca voi nu ati fi oameni reali, dar acea persoana… ma rog, nu mai conteaza, eu sa fiu sanatoasa. 😛

    Vania, eu n-am acceptat nimic, am fost obligata 😀

  5. Cella, tu nici n-ai putea sa fii atat de enervanta precum Crina 😀 Cand zici ca ai scapat de ea, hop in capul tau 😆

    Crina, doctorul ala e un nebun, mi-a spus bancuri pe masa de operatie, de nu putea anestezistul sa ma adoarma de ras. Aaaa, inteleg acum, ti le-a zis si tie 😆

  6. Oana,bine te-am regasit!Cu aceeasi verva,cu acelasi umor si mai presus de toate cu nota de optimism.Nimanui nu-i place spitalul,cu atat mai putin doctorii 😛 De aceea ni se par nesuferiti,tocmai pentru ca ne doresc binele.Importyant este ca ai chef sa scrii.Sper in optimismul tau si dupa cum stii”Ce nu rezolva doctorii,ajuta Domnul”Multa sanatate si mult drag de la tata Borgo .

  7. Domnita Sătmareanca, excelentă băutura asta, racoritoare…da’ puseşi prea multă gheată! Na, mă doare gâtu’! Nush ce zici că nu te aud… 😆

  8. Pisoi, Doamneee, crede-ma, vorbeam de cineva de la care aveam pretentii serioase, fii serios. Tu esti un om prea bun, nu are nici o legatura 😉

    Nicu, merci si eu tie, poate ne vedem la un vin fiert 😛

  9. Iar am ajuns târziu, iar vorbesc cu elfele şi spiriduşii pe aci … Crăiesele, Zânele, dorm … vise senine şi somn binecuvântat, oana ! 🙂
    Însănătoşire grabnică şi miliarde de zâmbete şi împliniri ăn Calea ta !

    Sibilla

  10. Ai şi ieşit?
    Nu te-au lăsat cu unul dintre cele trei notebook-uri în sala de operaţie?
    Ai văzut cum e? Mirosul de medicamente şi sânge crud, frig şi „câmpuri sterile” (pânzele alea pe care le pun peste tine lăsând liber numai locul unde taie), gânduri mici, înfrigurate (oare scap?), conversaţiile profesionale ale medicilor din care nu-nţelegi nimic, de parcă ar vorbi în altă limbă şi sentimentul că te cufunzi într-o altă fiinţă a ta, pe care o cunoşteai dar n-ai mai văzut-o demult… E foarte interesant să te operezi. Eu am făcut două amărâte de angiografii cu anestezie locală şi când aud de sala de operaţie simt şerpi în şira spinării. Prima dată erau „să mă piardă” – ” o pierdem! atropină, 2 ml!” – a strigat doctorul care avea faţa stropită cu sângele meu roşu, ca un legământ. Mi-am fixat privirea, mi-am lipit-o de sângele meu, ca să nu mă pierd.
    Bine că eşti bine. să respecţi ce ţi-au spus doctorii să faci. Să nu fii căpoasă. să te faci bine şi să te-apuci de scris. 🙂

  11. Draga Oana m-ai inteles gresit!Bebe mi-a luat si mie cartile,asa ca am tot ce ai scris,cartile asteapta doar autograful tau.Am fost si eu prezent cind te-a vizitat Bebe{spiritual bineinteles,nu fizic}si sper ca a reusit sa-ti aduca pentru mult timp zimbetul si bucuria in suflet.Sanatate multa si spor la scris!

  12. Oana, draga, credeai ca lipsesc la apelul de seara?! Nu draguta, te-am vazut de azi-noapte pe blogul Crinei si-am stiut ca a trecut hopul! Ma bucur pt tine, ca esti atat de tare si ca totul a decurs bine! Sanatate multa si, daca-i nevoie, pe aici sunt. Crina stie.

  13. Voicunike, la doua zile dupa ce am spus ca trimit cartile, Bebe mi-a spus ca le-a comandat, asa ca nu le-am mai trimis din acest motiv. Oricum, amandoi le veti primi pe cele noi direct din mana mea, direct la Gaudeamus 😉
    P.S: Stiu, am simtit ca ati fost alaturi de mine, iar Bebe m-a facut sa ma simt ca o regina. Sunteti niste oameni de o calitate pe care nu o pot descrie in cuvinte. Pentru asta va multumesc!

  14. Gabi, sunt la a doua anestezie generala in viata mea. Prima a fost locala, dar de atunci le-am tot refuzat din aceleasi motive pe care le-ai spus si tu. Oricum, aici nu era cazul de locala, asa ca nu m-a intrebat nimeni daca vreau generala ori ba, au facut-o pur si simplu. Multumesc pentru incurajari, stiu ca tu ai trecut prin mai rele si treci. Tocmai de asta trec eu asa usor peste ale mele, pentru ca stiu ca altii se chinuie mai mult.

  15. Oana, tu esti sisterutza mea, cum o sa mori, asa, de fraiera? Fa-te repede bine si gata! Te pupiiiiiiiiiiiiiic de un miliard de ori si multa, multa sanatate. Love ya!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s