Adevărul e că…

… îmi e prea lene să gândesc. Adică gândesc oricum, dar aşa, la mişto. Vine de la sine. O fi vreo boală? Nu mai poţi sta liniştit pe lumea asta fără să gândeşti? Zău, e o întrebare de bun simţ. Adică, eu n-am chef să gândesc, şi totuşi, creierul meu o face, cu toate că eu opun rezistenţă.

Adevărul e că îmi e prea lene să răspund commenturilor. Nu că nu aş gândi, doar v-am explicat procesul. Neuronul meu se încăpăţânează s-o facă, de parcă i-ar fi frică că-l concediez dacă intră în stand by. Cu toate că eu i-aş fi recunoscătoare, dar el crede că îl testez. Cu toate astea, nu răspund pentru că, deşi gândesc, nu o fac inteligent. Şi de cât să nu răspund inteligent, mai punem la socoteală şi lenea, ei bine, mai bine nu răspund. Mai trag cu ochiul ce-i drept. Mă mai mănâncă limba, dar îmi e prea lene să-mi descleştez degetele (deştele, vorba cuiva). Şi dacă tot îmi e atât de lene şi încă sunt în covalenşcenţă, m-am gândit eu că un raid la coafor nu mi-ar strica. Cel puţin acolo, cu bârfă sau nu, nu trebuie să-mi pun neuronul la grea încercare. Adică, oricum nu se prinde nimeni că azi nu sunt inteligentă. Pot foarte bine să dau din cap şi să am privirea inteligentă. Ştiţi voi, ca inginerii. Păi doar sunt inginer. Cu privirea inteligentă am terminat facultatea, doar nu vă închipuiţi că am ieşit şi cu ceva în creier.

O, desigur, staţi o clipă. Când am dat licenţa creierul meu era în vacanţă. Atunci mi-am concediat neuronii. Dar a mai rămas unul, agăţându-se de mine cu disperare. Zici că suntem rude şi alta nu.

Mă enervează şi timpul. Nu înţeleg eu de ce azi e cald, când, foarte bine, ieri era frig. Trecusem şi eu la cizme, ca tot omul cu ceva raţiune. Desigur, azi iar trec la ghete. Mă credeţi sau nu, preferam cizmele. Doar am dat o grămadă de bani pe ele, dar nu le pot etala. O mai exista vreun adevăr pe undeva, dar, din câte văd eu, singurul şi dedicatul meu neuron, pur şi simplu nu mai are chef nici el. Îl înţeleg. S-o fi săturat să se zbată singur într-un spaţiu stingher. El decide, el execută. Încet, încet intră în repaus. Nu că mi-ar părea rău. La condus nu-l folosesc. Aici e cu legea junglei, instinct de supravieţuire, chestii din astea, fără legătură cu gânditul. Deci, la fel de bine, pot să… Despre ce vorbeam? Hei, mă poate scoate şi pe mine cineva din negura asta? Unde îmi e neuronul? Oh, ce frumos, se stinge lumina…