Ok, eu risc!

Ei bine, aici, Bogdan Hrib spunea, pe bună dreptate, că autorii români sunt puţini şi nu scriu pentru că nu au încredere că pot trăi din scris. Ei bine, eu sunt dispusă să risc. Adică chiar sunt dispusă să o fac. Pot să scriu, pot să scriu mult. Dacă am liniştea şi înţelegerea necesară, ei bine, pot ajunge şi la şapte mii de cuvinte pe zi. Serios, fără să mă vlăguiesc, pentru că o fac cu drag, cu suflet. De la şapte mii de cuvinte în sus, ei da, atunci s-ar putea să mă vlăguiesc. Dar asta contează prea puţin atunci când faci ceva cu suflet. Şi există, aici, în sufletul meu există şi suflet şi voinţă şi tot ce vreţi voi. Aşa că sunt dispusă să risc. Chiar vreau să văd dacă pot trăi numai din scris. Dacă nu se bagă nimeni, iată că o fac eu. Da, fără să consider că e un sacrificiu, o durere, o nebunie, doar o plăcere. Vreau să dovedesc că se poate. Şi vreau să o dovedesc pe pielea mea. Şi, dacă e să pot, atunci mă vor urma şi ceilalţi? Mi-ar face mare plăcere. Aş vrea să văd o societate plină de scriitori români, de toate genurile, de toate felurile, cu bune şi cu rele. Dar să fim scriitori şi pentru prima oară, poate, de ce nu, să fim uniţi. Pentru că nu ne furăm de sub mânecă, pentru că nu ne dăm în cap pentru cititori. Noi o facem, în primul rând, cu suflet. Eu vreau să cred că se poate, aşa că voi experimenta pe mine.

Ooo, desigur, nu mă aştept ca mâine să-mi cadă şi bani din cer. Sigur că nu. Adică sunt conştientă că e nevoie de muncă şi nebunie. Dar nebunia o am nativ, iar munca când e o plăcere, ei bine, nu prea se mai cheamă muncă.

Aşa că de ce nu? Ţinând cont că e prima zi din luna a unsprezecea, mai vorbim despre asta peste doi ani, în aceeaşi zi. Atunci o să vă spun dacă se poate sau nu trăi numai din scris. O să vă spun dacă merită sau nu să îţi pui sufletul pe tavă în faţa cititorului, al editorului, al tuturor până la urmă. Că, indiferent care ar fi genul abordat, tot rămâne acolo şi ceva din sufletul scriitorului.

Aşa că eu risc.

Şi pentru că tot e prima zi a lunii, nu uitaţi astăzi de la nouă la unu să ascultaţi Radio România Cultural. În jurul orei unsprezece voi intra şi eu în direct. O să auziţi atunci de ce. Aşa că… Oh, bine, nu mă pot abţine: „La mulţi ani, Radio România Cultural!” Să ne trăiţi şi să ne auzim cu bine şi la ediţia centenară.  

Update

25.mp3 puteti asculta 😉

56 comentarii la “Ok, eu risc!

  1. cata exuberanta si mai ales cat optimism.eu nu pot sa-ti urez decat multa sanatate si sa-ti atingi obiectivul .dar nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca,asa cum ai abordat problema ,scrisul devine un proces strict tehnologic,chiar daca poti si ai multe de spus .din cat am citit eu (si nu destul ,nu foarte multi au reusit performanta de a trai din ce au scris dar mai ales ,nu aici pe meleagurile astea.eu unul as prefera sa vad mai intai ,o societate in care oamenii gandesc mai mult,sant mai spontani mai vigurosi,mai relaxati,mai aplecati spre cautarea frumosului indiferent din ce domeniu ar veni.si nu pot sa ma abtin sa nu-ti atrag atentia ca ce spui tu acum ,suna putin a angajament patriotic din vremi pe care ,multi nu le dorim sa se mai intoarca.mult succes si mult mai multa sanatate .am sa marchez.sa fii iubita
    .

  2. No, am butonat o jumătate de oră radioul şi n-am găsit frecvenţa RRC 😦 Vrem musai înregistrarea, într-un fel sau altul.

    Cât priveşte subiectul postării, eu am încredere că poţi şi vei reuşi. Cred că mulţi scriitori pornesc cu idei preconcepute că nu se vor vinde, unii nici nu scriu suficient de interesant ca să se vândă, iar dacă o fac nu se ştiu promova. Ideea este că nu e destul să scrii bine, să te publice vreo editură şi să exişti în librării. Trebuie promovare, multă promovare. Cum să te citească omul, într-o ţară în care se citeşte tot mai puţin, dacă nu a auzit de tine? Până la urmă, cred că promovarea este cea mai grea misiune.

    PS. Cum să nu se câştige din scris? Nu luase Marko Bela un miliard de lei din drepturi de autor? :)))

  3. :))))) nici io futu-i
    acu am reusit sa-l prind pe net cu artificii ca linku din pagina nu merge, tre bagat in winamp
    deci cre ca ne bate Oana :))

    ontopic, io am alte idei cu privire la promovare, musai sa le discutam intr-o zi, cred ca se poate

  4. Oana, te-am prins in direct peRR Cultural, pe 105 milioane de hertzi. Ai o voce … de radio. Mi-au placut vorbele tale. Esti printesa in zona fantasy !? Asa te-a gratulat Razvan Dolea. Nici eu nu cunosc pe altcineva .Felicitari! O zi placuta! 😀

  5. Incep de jos, vorba aia, cei din urma vor fi cei dintai 😀

    Nicu, in tine aveam baza, eram sigura ca satmarenii nu stiu ce e aia cultura 😆 Multumesc!

    Crina, stai asa, e greu cu postatul, ca e amr documentul si eu nu stiu cum sa-l convertesc. Dar ma voi asuda din greu 😀

  6. Spedy, eram pe fuga. Da, si eu mi-as dori o asemenea societate, dar asta ar insemna sa vina sfarsitul lumii si s-o luam de la capat, asta daca am fi in stare sa nu calcam pe urmele propriilor greseli. Optimista sunt si voi ramane. O viata am si am de gand sa o traiesc scriind si incercand sa traiesc din asta. Nu stiu daca e angajament patriotic, pana la urma ma angajez doar fata de mine.

  7. Oana, esti tare de tot! Bravo, iubita mea sis! Hai ca ma faci sa ma reconvertesc la radio… dupa ce ma suparasem pe el!!!

  8. Pingback: Prinţesa fantasy « Sătmăreanca

  9. Uite-asa… degeaba, ca doar sunt poeta, nu-mi trebuie motiv, nu? In sala mare Radio a fost un spectacol splendid, cu Maia Morgentern si Ovidiu Iuliu Moldovan recitand poemele mele, si cu 2 muzicieni minunati… asta era acum 10 ani. Dupa aceea am inregistrat mai multe eseuri radiofonice si apoi… liniste. Nu-mi place linistea, tacerea, intelegi tu ce vreau sa spun. Cam asta e, dar sper ca o sa fie mai mult zgomot in viitor. Un zgomot plin de armonie!!!

  10. Ei, da, cum sa nu te inteleg, si nu e degeaba, dar, la drept vorbind, cultura a cam scazut in ultimii zece ani, cred ca si cei de la radio au inceput sa isi dea interesul tot mai putin. Acum, zic eu, cultura incepe iar sa creasca, cel putin asa ar trebui. Ei, lasa, tu esti prietena mea si eu o sa le spun tuturor ce poeta minunata esti 😉

  11. Ok, de aia erai aşa de naturală. M-ai lăsat mută cu planurile tale de scris. Noroc că nu stau la Piteşti că nu prea cred că ai mai avea vreme de cafele 😀

  12. Mai e cineva care-si numara cuvintele scrise zilnic pe aici? (ma rog, in afara de cei care au treaba cu presa si le numara sperind sa se incadreze in rubrici, coloane si quadrati)
    Ma gindesc ca nu mi-am masurat niciodata ce scriu intr-o zi in cuvinte sau semne…

  13. Cum sa nu citesti? Sufletul are nevoie de o astfel de hrana! Totul depinde cum o poti descoperii, iar odata gasita ramane ca timpul sa te lase a o citi. Si odata citita,te apropii de ea atat de mult si uluit descoperi ca te-ai indragostit de ea!
    O tii in buzunar,la piept…ai simti pulsul…
    Succes Oana!

  14. Si uite asa incep sa string bani ca sa cumpar o alta biblioteca.
    Mi-a placut enorm stilul tau exuberant si optimism,nu-ti pot ura decit SUCCES !
    Impleteste realitatea cu fantasy-ul si fa-ne fericiti,si cu cit mai multe carti.

  15. de unde oameni buni?
    concret, concis, coerent………….eu nu am auzit nimic din toate aceste caracteristici, potrivite unui adevarat om de cultura? si in 2 minute? lung interviu, intr-adevar…..eu am auzit nesiguranta, plictiseala, lene si…in nici un caz dorinta de a scrie. mai cititi si voi ce scrieti, lingusitorilor

  16. Sandel, Razvan Dolea e un adevarat om de cultura, eu scriu fantasy. Si nu a fost un interviu, am intrat in direct pentru a le ura la multi ani. Ok? Lene am, dar nu sa scriu.

  17. gadjodillo: Probabil ca nu e nevoie sa numeri semnele si cuvintele, la mine e musai. Si e si simpla explicatia. Un scriitor trebuie sa scrie minim o mie de cuvinte pe zi, asta daca vrea sa termine o carte relativ maricica in trei luni. Eu scriu mai mult din pricina neprevazutului, maine poate trebuie sa fac ceva si nu am timp, asa ca scriu si numar la cuvinte.

  18. Voicunike, pun si eu bani la biblioteca aia si o impartim? Nici eu nu mai am loc in a mea 🙂 Multumesc, abia astept sa ne vedem si sa povestim 😉

  19. Pingback: Un an. Vă mulţumesc! « Sătmăreanca

  20. Ma bucur din suflet Oana, ca munca ta este rasplatita si recunoscuta de acest prestigios post de radio, pentru c-o meriti cu prisosinta. Esti o tanara scriitoare deosebit de talentata si prolifica dar si un om pe care-ti e imposibil sa nu-l poti indragi, o adevarata prietena, nu numai printesa romanului fantasy ci si draga noastra printesa, a prietenilor tai. Sa ne traiesti sanatoasa printeso!

  21. Nea Costache, multumesc din suflet. Acum, na, Razvan Dolea a exagerat putin cu printesa, pentru ca exista o printesa, romanca, care are doar saisprezece ani si a scos un roman. Eu pot fi regina, pentru ca sunt mai batrana. Din pacate am uitat cum se numeste autoarea si tot incerc sa dau de cartea ei.
    Ma bucur sa am prieteni atat de valorosi. Pentru mine sunteti o mana cereasca. Dar, Nea Costache, acum sincer vorbind si o spun din suflet, esti mai talentat decat mine. Sper sa fim colegi de raft intr-o zi 😉

  22. @oana: nu te compara cu printesa aia de 16 ani, ca romanu’ ei e o varza. decit sa-l publice asa, mai bine tacea naibii si invata sa mai scrie. tu… vezi-ti de scrisul tau si asteapta sa te laude altii. ca vezi ca o fac, si o fac frumos.

  23. Fete care scriu sint destule si-au mai fost. Daca vrei sa cauti un standard (feminin) la care ar merita sa vrei sa te ridici, cauta SFISIEREA de Ona Frantz (Editura Dacia, 1999). Autoarea avea 25 de ani cind i-am publicat romanul si nu mai publicase decit vreo citeva recenzii (e drept, in LA&I, suplimentul cultural al Cotidianului, editat de Dan C. Mihailescu – una dintre cele mai de elita publicatii din tara la momentul respectiv). Cartea a luat Premiul Colin si Premiul RomCon, a avut parte de recenzii in mai toate publicatiile literare din Romania si sint sanse sa apara in traducere in State. Daca e sa gasesti un model demn de urmat… asta e.

  24. Horia, nu caut un model feminin, doar ca mi-ar place sa fie mai multe femei care scriu genul asta. Iar pe Ona Frantz o stiu, adica am citit-o 😉

  25. oana, nu ma indoiesc ca tu iti vei respecta „intelegerea”. sa vad insa cind vei primi banii de la edituri… succes! si te invidiez pentru alea 7000 de cuvinte.

  26. Michael, dar chiar vreau. Eu oricum am bani pentru strictul necesar, asta nu depinde de mine. Deci, pentru doi ani, fac o concesie cu mine. Asa ca o sa vad daca pot sau nu, eu zic ca da. E un pariu cu destinul.

  27. adica vrei doar sa vezi daca banii facuti din scris in urmatorii doi ani ti-ar ajunge sa traiesti? dar revin (sau insist): teoretic sau nu? ca daca sint doar in contracte si nu si in cont… n-am facut nimic, n-am aflat nimic. si oricum experimentul nu cred ca e valabil 100%, pentru ca daca ar trebui – pe bune – sa traiesti din banii aia… poate ai face alte alegeri… in fine. iti doresc succes.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s