O istorisire

tarot2244942

Povestea pe care o să v-o destăinui e reală. Mi s-a întâmplat. Atunci, poate, pentru prima oară în viaţa mea, am crezut în forţa supranaturalului, cu toate că de atunci şi până acum mi-a trecut. Când Bebe mi-a dăruit cartea „Tarotul de Marsilia”, cu cărţile de tarot cu tot, imediat mi-a venit în minte povestea asta, doar că lui nu i-am mărturisit pe loc, pentru că, într-un fel, am simţit că trecutul meu se îmbină cu prezentul. Sau, de ce nu, cu viitorul. Cu toate că, mai mult decât a lectura şi a mă inspira, nu mă mai tentează. Dar, vă pot garanata, de fapt lui Bebe îi pot garanta, că de câte ori deschid cartea şi împrăştii cărţile de tarot mă izbeşte o inspiraţie benefică, aşa cum nu mi s-a mai întâmplat de ceva timp. Hehe, mult timp.

Povestea mea începe în copilărie. Eram trecută de doisprezece ani, când, prin nu ştiu exact ce procedeu, am prins dat în cărţi. Cărţi normale, nu de tarot. Dar le nimeream bine, căci mama avea o vecină care mă chema zilnic să-i dau în cărţi. Adică, na, ştiţi cum e, atâta timp cât le nimeream atât de bine, ei bine, aveam deja o reputaţie. Poate că a fost vremea de glorie a femeilor din familia mea. Bunica dădea în bobi, dar nu a ştiut niciodată să zică de dragoste, viaţă veşnică şi tinereţe fără bătrâneţe, dar ştia să-ţi spună dacă vine cineva şi când sau, normal, dacă nu vine. Mereu o puneam să dea în bobi să-mi spună dacă vine sau nu vine mama, nu că mi-aş fi dorit să vină pentru că nu mă lăsa la discotecă. În schimb, bunica mă lăsa oriunde. În acelaşi timp, mama, ca o adevărată femeie a familiei, ghicea în cafea. Ce mai, toate ghiceam pe unde puteam. Haios era că noi nu credeam în ce spuneam, dar ştiţi cum e, subconştientul omului face ca totul să devină real.

Şi uite aşa mi-am rupt eu mâna de vreo trei ori. Atunci, mama, grijulie, mi-a interzis să mai dau în cărţi, spunându-mi că-l mânui pe Dumnezeu. După ce mi-am rupt mâna dreaptă de trei ori, am început şi eu să cred că supăr pe cineva. Prea era de tot. Adică, ho! Aşa că m-am lăsat de datul în cărţi. Ultima oară am dat în cărţi înainte ca bunicul meu să moară, înainte cu o săptămână. Şi mi-a ieşit clar că moare. După ce s-a dus, m-am speriat cumplit, aşa că am renunţat cu totul la îndeletnicirea asta, aşa cum şi mama şi-a jurat că nu mai ghiceşte în cafea. Şi nu am mai făcut-o, nici eu, nici ea. Ei, bunica mai dă în bobi dacă vrem să aflăm dacă ne vizitează sau nu cineva, atâta doar că noi nu mai vrem. Treaba lor, cine vrea ne vizitează, cine nu, nu.

Aşadar, vă daţi seama că atunci când am văzut cartea zeci de amintiri mi s-au încropit în minte. Dar mai cu seamă moarte bunicului. Nu ştiu cât a fost real din ce mi-a ieşit în cărţi sau cât de convinsă am fost eu că nu o mai duce mult. Pentru că, aşa cum v-am spus, nu am crezut niciodată în puterea cărţilor, dar, cu siguranţă, psihicul uman poate influenţa anumiţi factori din jurul nostru. Oricum, experienţa asta s-a terminat urât pentru mine şi, pentru prima oară, mi-am dat seama că nu vreau să ştiu când se va duce sau nu un om. Cred că e cel mai oribil lucru după pământ.

Dar, una peste alta, „Tarotul de Marsilia” mă inspiră ceva de speriat. Mulţumesc, Bebe! Chiar aveam nevoie de un plus de inspiraţie, cred că ai găsit magia potrivită.

Reclame

21 comentarii la “O istorisire

  1. Ei, Vania, nici chiar asa, ma inspira pentru ceea ce scriu acum.

    Corina, paiii, o sa incerc cartile mai tarziu 😀 O seara frumoasa si tie!

  2. Totul este scris dinainte.
    Eu am prevăzut cu o săptămână moartea unui nepot. Şi, cu doi ani înainte, a lui Steve Irving, cel cu crocodilii.
    Mi-e şi frică de ce mai pot descoperi.
    Nu e nimic supra-natural, e doar altă frecvenţă, ca la radio. Noi „prindem” un anumit post, asta nu înseamnă că celelalte nu există.
    Noi suntem o lume pentru o altă lume, din altă dimensiune. Noi, trupul nostru e un univers al uneo alte lumi. Nu vorbesc de microbi. De entităţi identificabile. Ci de altfel de … energii.

  3. Gabi, da, stiu, energiile sunt tot timpul in jurul nostru. Ele ne conduc. Dar atunci cand vezi moartea unui apropiat, pur si simplu nu mai e distractiv. Indiferent de frecventa, vrei sa o inchizi si sa nu o mai deschizi niciodata. CU toate ca nu as vrea sa zic inca „niciodata”, dar nici nu as vrea sa o iau de la capat. Cu toate ca, recunosc, ma simt tentata.

  4. Încearcă cărţile acum să vedem dacă iese Obama, dacă o faci mai târziu nu te mai crede nimeni. O să zică că plagiezi sondajele de opinie realizate la ieşirea de la urne 😀

  5. Gabriela spunea: „totul este scris dinainte”. Intr-o oarecare masura ii dau dreptate, dar cum ramane cu liberul nostru arbitru? Cei drept, LA-iul este subtire atunci cand vine vorba de moarte, caci, deh, in fata ei… suntem cu totii neputinciosi; insa ea (moartea) este parte intrinseca a aceastei lumi. Sau… poate nu!? 😀 Lasam cartile de tarot de-o parte, punem de ceva procese alchimice, producem piatra filosofala si obtinem tinerete fara batrineste si viata fara de moarte. 😀
    Dar pana atunci, poate cel mai la-ndemana acum, ne-ar fi sa constientizam ce ni se intampla, sa incercam sa percepem acele energii, sa le captam si sa le folosim pentru a construi ceva frumos (nu prea mult ca apoi iar ajungem la oase rupte :D).

    PS: cred ca opozitia Saturn-Uranus isi face simtita prezenta 😉

    Sweet dreams 🙂

  6. io de cativa ani m-am (re) descoperit mult mai paranormal, inspaimantator d’a dreptul uneori, da nu cred ca are rost aici sa va povestesc. oricum ideea de baza e aia cu: Don’t think you can, know you can!”

  7. te somez 😆 : pune TAROTUL în debara !!! ACUMA ! 😛
    citeşteşte carţi (despre) , oricîte , inspiraţia să-ţi fie gîrlă … numai nu „te juca” cu TAROT-ul
    dă în orice altceva … ( fără gropi )
    ce-o fi fost în gîndul lui Bebe ? , hmm …
    poate te-aud mîine că ai primit ciuperci ( 😆 ) şi o carte de bucate şi te inspiră la imprecaţii (şamanice)
    mă opun categoric 😆 ( cu luciditatea 😦 , asumată , că binele nu învinge totdeauna , )

  8. Vrajitoarea obosita, super tare 😀 Desigur, liberul arbitru exista, despre asta vorbeam si eu la un moment dat. Stii, uneori apar profetii in viata noastra, dar eu cred ca le poti ocoli, daca nu iti convin, desigur.

  9. Cella, cartile de tarot le tin in cutiuta lor, nu le-am desfacut decat ca sa ma uit la ele, sa le mangai… ok, cred ca devin ciudata 😀 Ideea e ca imi place moliciunea hartiei sub palme. E o prostie poate, dar mie imi place. E interesant de citit despre fiecare carte in parte, cel putin pentru mine, pentru ca are chestia aia mistica care ma inspira. Stai linistita, nu dau drumul cartilor din locul lor.

  10. Oana!
    Stiu ca nu sunt original,poate chiar banal dar..”nimic din viata nu-i intamplator”. si de multe ori in viata nu realizarea este importanta ci vointa si dorinta de a realiza acel lucru.Asa si cu Tarotul de Marsilia….Si uite asa ca se implineste anul de cand scriu pe bloggul tau ,ca parinte virtual..Cu mult drag,tata Borgo 🙂

  11. Crina, bleah, la noi oricine ar fi, tot aia e, de ce sa chinui cartile? 😛

    Tata Borgo, hehe, multi inainte si ani reali, dar si virtuali si, in special, sanatate maxima si sa auzim numai de bine.

  12. Oana,numa-ti multumesc si sa ne „auzim” cat mai sanatosi si veseli ca de bogati…Da bogati in sentimente si prieteni.Mult drag si respect,tata Borgo 🙂

  13. Uff!Am inviat si eu!A trebuit sa fac o calatorie prin secolul 14 sa ma intilnesc cu niste cunoscuti :Eliphas Levi,Hajo Banzhaf,Simeon Bar-Jochai si Papus.
    Prieteni foarte vechi,ne stim de ceva secole!Chiar ma alinta si imi spun LE.MAT
    {de fapt de la mine vine numele cartii}OANA!SA ASCULTI CE SPUNE CELLA!CUVINT CU CUVINT!Are dreptate!Nu stiu ce a fost in mintea mea cind ti-am dat o jucarie atit de periculoasa!Cred ca magia lor deja te-a invaluit!Sa nu dormi niciodata cu ele sub perna!Visele tale pot deveni realitatea de miine!Si atunci nu iti vei mai scrie povestile,le vei trai !Si fii atenta!Nu tu mingii cartile,ele te mingiie pe tine!Un sfat:tu trebuie sa stapinesti cartile,nu ele pe tine!!!!!{Avind in vedere ca nu am habar cu si despre emoticoane,anunt oficial si pe cale verbala ca a fost o gluma!SAU NU!?!?!?}.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s