Avantaje… sau nu!

Ideea e următoarea: Sunt un om privilegiat. Păi să vă spun. Când eram în spital, ţinând cont că pe mine s-a testat un nou tip de anestezie totală, abia venită de peste oceane (n-am priceput exact care oceane), a trebuit să fac analize complete de tot. Printre acestea s-a enumerat şi raza la plământ. Ok, raze… doi plămâni. Când ies eu de acolo, tipa aia, disperată, începe:

– Dumnezeule mare, ai o scolioză atât de urâtă… Şi a început să îmi spună ce voi păţi dacă nu fac recuperare. Ce să recuperez, nu m-am prins. Eu eram nervoasă, plictisită, sătulă de toate cretinismele de analize. Aşa că, la un moment dat, ţip la ea:

– Bineee, dar plămânii cum îs? Că eu fac o anestezie specială, breee. Dă-o dracu’ de scolioză.

– Bine plămânii, zice ea. Dar ai o scolio…

Cam asta a fost ideea în sine. Femeia rămăsese blocată pe scolioza mea.

După ce m-am operat, m-am dus şi la doctora aia cu scolioza. Dacă vă spun că aia a început la fel, de ziceaţi că mor atunci şi nu gata. Adică nu mai aveam nici o şansă. Ok, ok, fac exerciţii din alea idioate. Gataaa!!! Apoi, gagica, cu un umor negru bine dezvoltat începe: nu mai ai voie să cari (bifat ok), nu mai porţi tocuri (să mori tu!), dacă vrei un copil opţiunile sunt următoarele: aaa, poţi rămâne paralizată; bbb, prin cezariană nu rămâi paralizată, dar stai nouă luni în pat (să mori tu, iar!). Mă rog, astea sunt cretinisme. Însă, mişto este că mama nu mă lasă să-mi car nici propria geantă. E tragico-comic. Cum să vă explic. Închipuiţi-vă două femei într-un mall, una trage de geanta celeilalte, iar ailalată, adică cea deposedată, se luptă din greu pentru bunul ei. Şi începe mama:

– Să vină Xreder să o ducă la maşină!

O, Doamne, să-i spună cineva că îmi pot duce singură GEANTAAA!!! Sunt disperatăăă!

Aşa trăiesc eu de când cu scolioza.

Mama: Unde te duci?

Eu: La cumpărături.

Mama: Să o iei pe Katy cu tine şi să te ducă până în casă.

Oh, să îi spun să mă şteargă şi la fund. Cu toate astea, mulţumesc, am voie să mănânc singură. Adică pot duce singurică lingura la gură. Ce minunat 😛

După ce azi, am avut examen (da, l-am luat, ho), am fost la Mall, am făcut, am dres, m-am certat cu X pe o plăsuţă, ajung acasă şi intru la Trexel. Ştiam eu că mi se pregăteşte, dar nu eram chiar convinsă. Bine, recunosc, m-a sunat Crina de dimineaţă. Da, m-a trezit, că aşa o apucă pe ea sunatul 😆 Glumesc, eram trează. Ce de detalii. Şi îmi zice că a citit la Trexel şi s-a râs. Eu repetam pentru examen, aşa că n-am apucat să intru, şi nici de râs nu îmi ardea că eram cam palidă 😀 Aşa că am intrat pe seară. Hehe, ştiţi de ce m-am bucurat? Să vă explic. Am o fină, e mare, anul cinci la facultate. Nu a fost înnebunită după Stăpânul cu inele, dar după ce a citit Şarama, mi-a zis că e mult mai mişto decât tot Tolkienul pe care l-a citit ea. Sigur, nu sunt de acord. Tolkien e un geniu al literaturii de gen, apropo a apărut cartea „Copii lui Hurin”, îmi e lene să pun accent pe „u”. V-o recomand, eu mai am puţin şi o termin, bestială. Aşa că, atâta timp cât soţia lui Trexel se trezeşte la cinci pentru a mai apuca să citească din cartea mea, păi nu pot decât să sar în sus de bucurie. Nu îmi aduc aminte ca mama să se fi trezit la ora aia pentru mine. Mai repede mă striga din dormitor:

– Mai trăieşti?

– Cred, răspundeam eu ca din cavou.

– Ei, mai rezişti până la şapte, îmi răspundea ea după care adormea subit.

Aşa că vă daţi seama cât sunt de fericită.

Doamna Trexel, vă mulţumesc! Şi vă pup! Şi sunteţi minunată!

Reclame

16 comentarii la “Avantaje… sau nu!

  1. Păi, şi io ce ţi-am zis? Nu ţi-am spus că mi-ai stricat bunătatea şi scumpetea de concediu? Io între mări şi ţări străine fiind, mi-am pierdut vremea şaramuind :))) de câte ori să-ţi spun? 😛
    Nu m-am omorât nici io după Tolkien, dar Şarama ta m-a cucerit definitiv. Aş vrea să o recitesc, dar nu prea am când 😦

    Te-ai scos la faza cu analizele alea. Toata viaţa vei fi o super privilegiată. Dar vezi că, cică, nici ţigările şi cafelele nu sunt bune 😀

  2. Eu am scolioză. Urâtă, măi, că am căzut din copac. Toate alea de le zice premianta le-am făcut şi nu am murit.
    P.S. Cică banii nu au miros. Aiurea. Te-a mirosit…. Dacă înţelegi ce vreau să zic…

  3. Isabella, eu cica o am din nastere, a zis doctora: Pe tine nu te-a vazut nici un doctor pana acum? Sincer, nu le-am aratat saptele. Na, de unde sa ma vada? Nici bani nu a primit, pentru ca eu faceam toate astea dusa taras de o asistenta, tinand cont ca am fost cobai al unei anestezii. Cu toate ca, cred ca ai dreptate. Oricum, am mai consultat si alti doctori, cam toti au zis ca sunt aproape de a mi se tasa oasele alea pe maduva. Ma rog, important e ca nu mai car 😀

  4. Glumeşti? Un spital întreg 😀 de doctori m-a văzut. An de an, cu tot tacâmul, ştii tu… Lasă că îţi povestesc poimâine. Cum zicea unul ceva naşpa, cum îmi turuiam în cerebel: sunt ok, sunt beton, sunt.

  5. Eh, eu am sunat-o pe mama si i-am zis:
    Vino sa ma iei de aici, ca astia ma taie bucati, bucati si ma trimit in saci de plastic 😆 Vorbim, te pup!

  6. ăăăăăăă… acu mi-ai facut-o, definitiv. m-ai luat ca din oala (vezi ca se ard alea si manca X scrum de fructe de mare).
    totusi, faza e ca tot ce-am scris acolo e real, nu e nimic exagerat si poate nici nu scriam nimic daca nu mi se parea si mie iesit din comun.
    nu-mi mai raman multe de spus, doar ca pana la urma am pus poza cu volumele cu dedicatie… ca sa ma dau mare. asta pt ca am considerat ca am cu ce.

  7. de unde si pina unde tolkien e geniu?
    sterne, flaubert, defoe, joyce, woolf, proust, henry james (si lista e prea mare)… astia sint genii.
    tolkien e doar un autor mediocru care prinde la cei care nu reusesc sa treaca de pagina 3 din „ulysses” sau „the waves”.

  8. Eu asa mai merge si pe la altii mai cu scaun la cap sa fiu sigura ca am ceea ce zic astia ca ai, nu de alta dar dupa o vreme nu mai e fun sa ai tot timpul pe cineva codita dupa tine pana si la shopping… Te pup si sa fii tu sanatoasa 🙂

  9. la cele medicale mă abţin 😦 mi se pare că-s nedrept de multe pentru un OM atît de tînăr
    despre cărţile tale ohhhooo … zic şi eu că la vremea cînd mi le-ai trimis,fără să mă cunoşti,mi s-a părut ceva ireal ; nimeni nu a făcut un aşa gest pînă la tine ;
    atît de firesc şi aşa de minunat ; aşa eşti tu 😆
    nu citisem nimic fantasy , nu ştiam cu ce se mănîncă , aveam chiar îndoieli şi ( bănuieli ) ; m-ai cucerit DEFINITIV !!!
    mă gîndesc acum la dialogul tău cu dl.R.Dolea , da , sunt convinsă că oamenii au nevoie de poveşti în atîta „real” ; atunci cînd sunt scrise minunat , ca ale tale , este imposibil să nu îţi placă
    şi nu , mie nu mi s-au părut lungi , ba mi s-au părut chiar scurte , arkuda putea fi mai lungă , dragă 😛

  10. Laura, am fost la mai multi, adevarul e ca se vede cu ochiul liber ca am coloana stramba. Cu codita nu-i bai, ca eu nu dau raportul cand plec de acasa, tu ce crezi? 😆

  11. Cella – maine te sun dupa aeroport 😛 – asta era asa un PS. Arkuda, ohhh, a fost pentru mine cea mai grea carte de scris, nu o sa stiu niciodata de ce, dar parca aveam un bolovan in carca si nu mai reuseam sa scap de povara lui. Drept dovada ca nici pana la ora asta n-am corectat-o 😀
    Acum, serios, sa-mi lasi din nou adresa ta pe mail, pentru ca orice ai zice tu, eu tot iti trimit ciocolata 😉

  12. Pingback: PLANURI DE VIITOR - leapsa « De aici, incotro?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s