Lansare cu aniversare

 

Mai sunt trei ore până mâine. Teoretic, până la lansare, sunt mai multe, dar pentru mine tot trei mai sunt. E o zăpăceală. Sigur că fac pe mine. Ok, o să încerc să nu… 😀

Bun. Acum serios vorbind, mâine e de două ori o zi specială. Pentru că lansarea asta e cu dedicaţie. I-o dedic tatălui meu, pentru că tot mâine – coincidenţă – e şi ziua lui de naştere. Aşa că va fi ceva mai deosebit pentru mine. Poate şi pentru el. Nu ştiu. Oricum, totul e aşa, un pic euforic. E o nebunie totală.

Trebuie să-mi cer scuze că nu voi fi şi sâmbătă la târg, dar o să fiu la… ei bine, vă povestesc când mă întorc, cu tot cu poze şi cu ce se mai cere. O să am laptopul cu mine şi o să vă relatez după lansare ce şi cum. Tot cu poze şi ce o mai trebui. Poate vă spun şi din locul „secret” câte ceva. Vedem, e timp. Atâta timp cât ceasul merge, nimic nu va rămâne nepovestit. Până una alta, mă pregătesc de lansare. Apoi, cu mare încercare, mă pregătesc de relaxare 😀 Aşa e omul, nu se poate lansa fără să se relaxeze.

Aşadar, voi veniţi acolo, cei ce puteţi şi vreţi, căutaţi Tritonicul – nu că va fi greu de găsit – şi mă veţi găsi pe mine. Cel puţin de la ora 17. Apoi, ce-o mai fi, o mai fi. Mi-am propus să tot beau cafele. Păi cum altfel? Le am pe toate în minte. Sunt numărate. Oricum altă treabă nu am, decât să beau cafele şi să beau până o să dau în tremurat şi nu o să mai ştiu vorbi. Aşa, Bogdan Hrib, le va spune oamenilor că sunt mută şi surdă şi am scăpat 😛 Ok, bine, mă puteţi suna… Normal, de parcă aş scăpa ştiu eu de cine din Satu Mare 😛

Hai că am vorbit destul. Ne vedem mâine, care ne vedem, cei ce nu vor fi acolo le-am explicat ce şi cum.

Domnule Voicu, cartea dumneavoastră va fi la Bebe. Din păcate, aşa cum am spus, sâmbătă n-am nici o şansă să fiu la târg. Dar n-am uitat nici o clipă ce-am promis 😉