Aş spune că îmi e lene…

Nu, de fapt, sigur îmi e. Nu ar trebui, dap, ştiu. Sunt tânără, în forţă (râdeţi voi că eu n-am putere). Adică totul ţine cu mine. Numai eu nu ţin cu mine. Blue vrea poze de la lansare. Lasă, îmi e prea lene, uită-te la alea de la vulcani, da? Alea de la lansare ţi le dau pe mess. Pe toate, să le pui pe monitoare 😀 Ziceam că am fost plecată. Mă rog, am zis eu zilele astea, nu acum. Nu mă luaţi şi voi adliteram. Nu de alta, dar unicul neuron e cam confuz. E o treabă. Mă rog, am fost la Casa Matei, în Berca. Dacă ajungeţi în Berca, desigur, nu o să vi se pară nimic interesant. Un sat cu sens giratoriu. Dumnezeule, e cumplit, vă jur. Ţăranii ăia nu au auzit de prioritate în sens, dar contează mai puţin. Părăsiţi sensul pe prima ieşire şi daţi de Casa Matei. Mişto pensiune, şi totuşi… În capul meu patru stele înseamnă altceva. Adică, uh… ştiu că sunt cu nasul pe sus, dar… Nu, ei, a fost bine. Camerele exagerat de mari, paturile exagerat de joase. Curat. Foarte chiar. Restaurant. Şi se mănâncă, nu glumă. Teren de tenis, piscină – nerecomandată pe frigul ăsta – bibliotecă, masaj, echitaţie, plus animăluţe şi animăloaie 😀

Ce nu mi-a plăcut? Camerele fiind foarte mari, era cam frig. Ne-au dat ei un calorifer din ăla electric, dar tot cam frig. Ce am detestat? Ei bine, apă fiartă aveai doar zece minute, apoi gata, se răcea. Nesuferită mi s-a părut chestia asta. Exagerat de nesuferită.

Alte neajunsuri? Ei, au mai fost. De exemplu, discriminarea fumătorilor. Discriminare pe bune. Acolo mai bine te lăsai cu totul decât să stai în frigul ăla. Serios. Inuman, nene, inuman. Ei, dar am avut vulcani. N-am avut zăpadă. Am avut căţei şi pisici. Şi cai, dar mai la deal şi era cam frig pentru echitaţie.

Ce să mai zic? A fost bine, dar şi rău. Şi totuşi, la patru stele e mai mişto 😀

Aş vrea să vă mai spun o poveste, dar ţinând cont că trebuie să-mi fac caietul de practică, deoarece mâine am examen, am să tac. Şi, aşa cum spuneam, oricum îmi e lene 😉

Reclame