Arhivele lunare: decembrie 2008
Şoc de iarnă
Zi lungă iar. După o noapte de nesomn, nu din pricini anume, ci tocmai, din nepricini, am fost nevoită să mă trezesc cu frigul în cap. Noroc cu poştăriţa care se năpusteşte în uşa mea de zici că dau ăştia cu bomba atomică. Jur, e greu de ignorat femeia aia. Normal, la cinci minute după, a sunat mama: „Ce faci?”. I-am răspuns blajin: „Fenomenal”.
Mama: Vii să mă iei şi pe mine, că nu are cine şi e frig. Şi să o iei şi pe Katy, da?
Ok, mi-am dat seama că am devenit un fel de şofer al familiei Adams. Da, m-am dus s-o iau, şi am luat-o şi pe Katy.
Dacă tot am ajuns la coafor cu mama, am zis să-mi tai şi eu ghearele. Prea lungi, acum le-am scurtat atât de mult că trebuie să mă reobişnuiesc cu tastatura. Dar măcar nu mă mai zgârii singură pe faţă. Parcă îmi plăcea mai mult de mine când mi le rodeam. Oricum, eram unică. Acum sunt doar o altă femeie cu unghii. Mare scofală.
De acolo am plecat, mda, cu mama după mine, în centru. Da, la librărie. De ce? Păi e o poveste interesantă, drăguţă. După ce am zis că nu vreau să cumpăr „Amurg”, nepoata mea m-a convins că vreau, dacă nu pentru mine, măcar pentru ea. Am căutat cartea asta în toate librăriile mari. Nada! Toţi spuneau că s-a vândut ca pâinea caldă. În centru nu fusesem. De fapt, pe acolo trec cât de rar pot, din cauză de parcări. Azi am găsit, aşa că am poposit. Culmea, pe lângă „Amurg” am găsit şi „Luna nouă”. Sigur că mi-am sunat nepoata şi am chinuit-o 😀 Lucrurile nu se capătă aşa uşor. În plus, erau ultimile două exemplare.
Când să plătesc, văd o damă bine cu o carte roşioară în mână. Mă uit la cartea. ERA A MEAAAAAA!!!! Am fugit de la casă spre raftul Tritonic. Wow, încă două exemplare stăteau chiar în vârful cărţilor, să le vadă tot chiorul. Mă credeţi că am fost tentată să cumpăr una? Dar ştiţi de ce? Pentru că eu, acasă la mine, nu am decât o carte. Şi aia a lui Xreder. Am vrut s-o cumpăr să i-o trimit Luciei. Dar am zis să mă abţin. Parcă aş fi nebună 😀 M-am dus la casă şi am plătit. Exact acolo e şi raftul cu noutăţi. M-a amuzat să văd „Stăpânul” acolo. Dumnezeule! Am vrut să le zic că e o carte antică, dar iar m-am abţinut.
De la librărie am pornit spre Mall. În primul rând că îmi era foame şi apoi încă nu îmi băusem doza de cafea. Am dat rapid o raită prin Diverta… Chiar, Diverta aia din Mall îşi tot împuţinează cărţile. Tritonicii mai au doar şase titluri prin rafturile lor, să nu mai zic de celelalte edituri. De câte ori le întreb pe fete care-i treaba, ele îmi spun că primesc zilnic cărţi. Şi ce fac cu ele? Le mănâncă? Eu trec de trei ori pe săptămână pe acolo, iar la „Noutăţi” sunt tot vechituri. În fine, îmi e greu să pricep care-i logica.
Mă îndreptam spre barul de lângă Diverta. Tot am dat-o pe pizza de sărbătorile astea, încă una nu strica. Atunci am fost luată de braţ.
M-am întors şi în faţa mea s-a arătat un tip la vreo treizeci şi ceva de ani.
El: Bună, nu mă cunoşti, dar eu te ştiu pe tine.
Ok, mai întâi m-am asigurat că n-am aur pe mine. Aveam doar cerceii de la Isabelle, pe care, normal, nu i-am mai dat jos 😀 – Mulţumesc, Isabelle! Mi-am dat părul mai pe urechi şi mi-am zis în gând: „Ăsta ori e cu pluta, ori ştie ce vrea”
El: Eu sunt Lexus.
Primul lucru la care m-am gândit a fost Adi Enache. Dumnezeule, trebuie să mă duc să fac un test drive cu Lexus-ul. Ok, ştiu, nu îs întreagă.
Eu: Da.
El: Habari nu ai despre ce vorbesc.
Eu: Da
El: Eu sunt ăla…
Eu: Aaa, tu, da, omul de s-a certat cu toată bloggosfera pentru mine.
El: Ei, eram nervos, de obicei nu sunt recalcitrant. Dar hai cu noi la masă.
Acest noi m-a enervat.
Eu: Voi?
El: Eu şi prietena mea.
Ok, m-am relaxat.
Am stat cu ei la masă. Prietena lui Vlad, căci aşa îl cheamă pe Lexus, este super finuţă. O tipă din alte timpuri. Am admirat-o enorm când s-a suit într-o dacie din 1900 primăvara. Mă gândeam doar la mâinile ei fragile şi la cât de greu se controlează volanul daciei. Da, am mers şi eu pe vreo trei 😀
Mă rog, a fost o zi plăcută. Am vorbit cu Lexus despre cărţi. El e la fel ca mine, îi place fantasy-ul, dar nu şi SF-ul. L-am disecat puţin pe Asimov cu „Eu, robotul”, apoi am trecut la clasici. Ne-am dat seama că acolo suntem pe teritorul nostru. Şi ce m-a enervat… Doamne, omul ăla a citit mai multe cărţi poliţiste decât mine. Recunosc, de unele nici nu am auzit. A, da, şi mi-a plăcut că şi el este fanul cărţii „Le piccole donne”.
Da, a fost drăguţ. Niciodată nu ştii ce îţi rezervă viaţa. Azi a fost o zi drăguţă, dacă n-ar fi fost atât de cumplit de frig.
Şi acum? Scriu, normal. Atlantida mă aşteaptă.
Ok, zic repede şi fug :D
Încă o mai sărbătoresc pe Crina, aşa că sunt matoală 😀 Şi beau până mâine seară că aşa vreau eu şi pentru că o ador pe Crina şi… ok, că iar mă întreabă ce vreau de sunt aşa drăguţă 😀 Crinaaaa, să ne mai trăieşti o mie de ani!!!
Azi mă gândisem să mă duc şi să pozez un centru de oraş civilizat. Doamne, că frumos a mai făcut Pendiuc centrul oraşului. Dar cel mai mult îl admir că a scos toată ţigănia şi manelăria de acolo. Mda, i-a mutat într-un loc retras. Mă rog, acolo nu îi pasă nimănui. Dar centrul e superb. Superb luminat, linişte, parcă ai fi în altă ţară. Ador centrul oraşului Piteşti. În sfârşit, se vede şi la noi o fărâmă de civilizaţie. Da, o să fac şi poze, dar azi nu am avut timp. A nins, aşa că am fost nevoită să mut nişte maşini de colo-colo. Fiatul a îngheţat şi a mers ca un rahat. Nu am putut ajunge cu el în viteza a treia pentru că derapa prea rău. Asta contează mai puţin, pentru că aş fi avut timp să fac şi poze, dar pământul a îngheţat prea rău, iar pe mine m-au luat durerile de ochi, cap şi măsele. Aşa că m-am refugiat în casă. Probabil că o să citesc. Da, am două cărţi de disecat: „Istoria secretă a lumii” a lui Black şi „Cartea cărţilor pierdute” a lui Kelly. Cum capul nu dă vreun semn că s-ar linişti, nu văd altă posibilitate decât asta. Cred că luni voi veni în forţă. Până atunci beau un vin fiert în cinstea Crinei şi citesc. Iertaţi-mă şi pe mine puţin, dar nu prea am chef nici de net. Am avut o zi prea agitată, aşa că aş sta pur şi simplu. Oh, da, aseară am scris 😀 Asta o spun aşa, pentru cei care sperau că nu o voi mai face 😛
Da, da, ne vedem luni 😉
Azi chiar e ziua ei :D
Nu de geaba am zis eu că mi-a adus-o Moşul pe Crina. Aţi văzut că nu v-am minţit. Cella, Trexel, Simona, Sandra şi Xreder au fost complici. Pe mine m-am uitat? Urât din partea mea, dar eu nu-i urez. N-am chef 😛
Trei demeneţi s-au întâlnit,
Şi aşa s-au sfătuit:
S-o serbăm iar pe roşcată?
Chiar dacă ne enervează?
Blonda cea vopsită cioară,
A crăuit prima oară:
Haide s-o iertăm acu’,
E Crăciunul, mna şi tu.
Cella a venit din urmă,
Mda, conducea o trăsură:
Eu şi moartă îi urez,
Că tare mult o stimez.
Trexel a strâmbat din nas:
Dacă zici, n-o fi necaz.
Dintr-o lume îndepărtată,
Simona s-a sesizat pe dată:
Staţi aşa… ăăă… băiat şi fete,
Să vedem şi ce ne iese.
De nu iese de-un scandal,
Nu îi dau şi nu îi dau.
Zi-le, tu!, strigă şi blonda.
Vine Sandra repejor:
Lasă, intru în decor.
Şi aşa, cam toţi deodată
Ziserăm s-o facem lată.
Am beut şi-am chefuit,
Sigur, Crina a dormit.
Să trăieşti, tu fată dragă!
Te urăm noi toţi deodată.
Şi de nu ne-am fi grăbit,
Sigur ar mai fi venit.
Dar, iată, pe final,
Sări Sorin din hambar.
Şi a chefuit nebunul,
Cică să simtă Crăciunul.
Adevărul adevărat, e că el ar fi plecat
Satu Mare îl atrăgea,
Dar departe cam era.
Şi aşe a glăsuit:
Crina, măi, să ne trăieşti!
Sătmăreanul să-l iubeşti!
Şi pe Oana, dacă vrei,
De acasă să mi-o iei!
Hai să ne simţim şi bine,
Să trăieşti, tu Coană Mare
Azi e mare sărbătoare.
UPDATE:
Ca să vezi că n-a fost uşor cu doi nebuni să faci treabă 😆
TreXeL has joined the conference.
Baby has joined the conference.
oana stoica-mujea: neata’ Trex
Baby : aci-s
TreXeL: neata
oana stoica-mujea: deci, eu cu Cella complotam
TreXeL: dati-i drumu
oana stoica-mujea: vrei sa fii cu noi pe programul 2?
TreXeL: absolutli
oana stoica-mujea: ok, sa iti povestim
Baby : punem de-o aniversare ? in trei , a CRINEI
oana stoica-mujea: vrem sa facem un post misto de ziua Crinei
TreXeL: ok
oana stoica-mujea: si io ma gandeam sa facem niste poze cu noi pentru ea
TreXeL:
oana stoica-mujea: dar, mna, atat pana acum
oana stoica-mujea: baga si tu
Baby : LOVITI-MA ! cu idei
TreXeL: deci onlain toata treaba
oana stoica-mujea: Trex, ca el e mai odihnit
TreXeL: credeam ca vreti ceva live
oana stoica-mujea: pai mna, altfel cum? suntem cam departe noi
TreXeL: si ma pregteam sa zic ca n-am cand
oana stoica-mujea:
Baby: da ,mai , tu te pricepi fa tu … colaj
oana stoica-mujea: varza ce esti
TreXeL: da asa…pana dimineata e vreme
TreXeL: pai maine ma duc la ski
TreXeL: poimaine am treb cu masina
TreXeL: si sambta plec
oana stoica-mujea: bine, du-te, dar da-ne idei si zicem ca si de la tine
TreXeL: nu ma duc tu nicaieri
TreXeL: facem o treba
Baby : maaaaaaaaaaaaaaaaa … fara motive, ESTE ZIUA CRINEI
TreXeL: hai ca ies in curte la o pipa sa-mi vina ceva
oana stoica-mujea: la ski, mai
oana stoica-mujea: draci, te apuca pipa acum
oana stoica-mujea: stai aici
TreXeL: iote asta ce face pa autoritara
oana stoica-mujea: logic, iti dau si una
oana stoica-mujea: nu stau toata noaptea sa fumezi tu, CLAR
TreXeL: Cellaaaaaaaaaa asta ma bate
TreXeL: a dreacu sudista
Baby: TE PUP IO , UNDE PUP ,CRESTE
oana stoica-mujea: pana nu dai idei nu pleci, ca dorm si eu apai, ca is om, chiar daca tu nu crezi
TreXeL: na bun
TreXeL: cum facem poze?
oana stoica-mujea: ase
oana stoica-mujea: pai cu aparatul
TreXeL: bun da in ce pozitie?
oana stoica-mujea: ce zici?
TreXeL: ca porma le aranjez io
oana stoica-mujea: nebunesti
oana stoica-mujea: mai, nu cu aranjarea e problema, decat daca le bagi si pe youtube
oana stoica-mujea: altfel pot si io
Baby: da muzici nostalgice nu bagam ?
TreXeL: si unde postam?
TreXeL: la Cella?
Baby : la EA
oana stoica-mujea: la mine, la tine, la Cella
oana stoica-mujea: ce conteaza
oana stoica-mujea: la toti
oana stoica-mujea: si la ea
oana stoica-mujea: aaaa
Baby angela: BAI , TU MA IEI LA MISTEAUX ? , IA VEZI
oana stoica-mujea: fii atent, facem toti poze acum, iar tu le bagi pe „astazi e ziua ta”
TreXeL: ce tu, ai leptop si esti meseriasa?
TreXeL: ok
oana stoica-mujea: concentrareaaaaaa
oana stoica-mujea: ok?
oana stoica-mujea: deci trecem la facut poze?
oana stoica-mujea: 15 min de fiecare, k?
Baby: io-s in pijamale , vreti rosii ori oranj ?
TreXeL: ))))
oana stoica-mujea: rosii
oana stoica-mujea: Trex, da-i un buzz
TreXeL: buzz
TreXeL: cica oua umplute
oana stoica-mujea: nesuferit esti, baaaaa, vino sa iti dau una
TreXeL: te gaseste canceru la unghii
oana stoica-mujea: mamaaaaa, ii spag fata
Baby : n-am d-aia , private , vrei sa merg in curte
Baby : am recevat , senk iu
Baby : tepteazaamu descarca , asr
TreXeL: deci se repeta pozele de nush cate ori
TreXeL: asta e
oana stoica-mujea: da, da, nu te mai scuza, am inteles, nu te pricepi
Baby: io nu ma pricep si voi faceti misto da mine , RAILORRRRRRRRRRRRRRRRRR , las ca imbatriniti voi , va ia mama …
oana stoica-mujea: Cella, eu lui Trex ii ziceam
oana stoica-mujea: hai ca e misto, Trexel, bag-o pe youtube
sir TreXeL: k
oana stoica-mujea: si cum ti-am zis, sa-mi lasi link ca te sparg
Baby : io nu vaddddddddddddddddddddddddddd
oana stoica-mujea: cella, hai ca iti trimit eu
TreXeL: trimite-i tu lu cella ca io opresc sa pot pune pe tub
oana stoica-mujea: da, da, acum
Baby: SUPERBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBB
oana stoica-mujea: baga, la tine, Trex, merge greu rau
oana stoica-mujea: uite, ma, ca a vazut
oana stoica-mujea: baiiiii, si Sorin unde e?
oana stoica-mujea: ma rog
TreXeL: e
TreXeL: puii mei
oana stoica-mujea: lasa
oana stoica-mujea: lasa
TreXeL: ultimele poze le-am bagat la nimereala
Baby : MAI , IO AM MUTITTTTTTTTTTTTTTTTT
Baby : bagati-mi si mie
TreXeL: hai ca nu e clipu asa fantastic sa mutesti
oana stoica-mujea: si Simona a zis ca e superb
Baby: ma , ii super , esti meserias mai , nici nu ma gindeam , da acuma-s chiar MUTA , ca-mi place melodia … si voi
oana stoica-mujea: hei, toti am fost acolo, deci toti, da?
TreXeL: ma da Sorin chiar nu pare?
TreXeL: apareeeeeeeeeeee
TreXeL: 2:29
oana stoica-mujea: hmmm
oana stoica-mujea: aaaa
Baby: mai dati-mi o data plzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz
TreXeL: sfarsitu’ ti-a placut?
Baby: CUI ? CA IO NU AM
oana stoica-mujea: stai, ma, ca n-am vazut pana la sfarsit ca m-ati bruiat
Baby: sunteti BELEA
oana stoica-mujea: Cella, merge greu rau la una din noi
Baby: CEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE , care „noi” ????????????
TreXeL: cred ca cell are banda subtire
oana stoica-mujea: vad ca nu i se incarca
Baby: am pa …. intreaba-l pa RADU ce am ………….. DA ?????????????
TreXeL: maine mai skiaza mutu
Baby : sunt frustrataaaaaaaaaaaaaaaaaaaa , nu vad nica
TreXeL: nu te frustra ca se incarca incetisor
oana stoica-mujea: Cella, maine se face
oana stoica-mujea: pe youtube adica
Baby: mine-i AZI vreau AMUUUUUUUUUUUUUUUU
oana stoica-mujea: baiiiiiiii, dar ati vazut ce i-am scris
oana stoica-mujea: mutuleeeee?
TreXeL: am
TreXeL: deci cobor cu spatele maine
TreXeL: ce-o fi o fi
oana stoica-mujea: cui ii pasa? Crina e mai importanta decat spatele tau
Baby: VA URASCCCCCCCCCCCCCCCCCC , IO NU VAD NIMIC
oana stoica-mujea: da/
Baby: RAILOR
oana stoica-mujea: Cella, nici io nu vad
TreXeL: azi trebuia sa-i duc pachet din partea firmei da n-am avut chef
oana stoica-mujea: ce magar esti, piei din ochii nostrii
TreXeL: pieu
TreXeL: mai ies la o pipa
TreXeL: daca nu se incarca filmu la cella…imi bag picioru, ma culc
oana stoica-mujea: du-teeeeeeeeeeeeeeeeee, si nu mai inchide conferinta ca ti-o iei
TreXeL: ce?
oana stoica-mujea: ce auzisi
oana stoica-mujea: du-te si apai vino sa ne zici noapte buna
oana stoica-mujea: da?
oana stoica-mujea: fumeaza, ma, si lasa-ne ca intre doamne
oana stoica-mujea: post de ziua ei
oana stoica-mujea: ca doar nu bag altceva
TreXeL: post pe dracu, maine se manca sarmale si carnati
TreXeL: care post?
TreXeL: cella deja baga la oua umplute
oana stoica-mujea: iesi afara ca iti fac moaca rosie
TreXeL: cre ca faci post singura
TreXeL: ok ok
oana stoica-mujea: nu, eu fac sex
oana stoica-mujea: tu esti la abstinenta
TreXeL: de unde stii?
TreXeL: a scris undeva?
TreXeL: radu?
oana stoica-mujea: se vede, esti irascibil
oana stoica-mujea: Cellaaaaaaaaaaaaaaaaaa
oana stoica-mujea: bag din seara asta?
TreXeL: hai pa ca cere plamanu tutun
TreXeL: nu
TreXeL: bg dimineata sa fie si clipu
oana stoica-mujea: pai lasa-ne
oana stoica-mujea: e clipu deja
oana stoica-mujea: varza
TreXeL: este
Baby: sex fac aia care nu stau ca noi pa net , imi scol MASCULU , VA DAU CLASA
TreXeL: ok
oana stoica-mujea: Cella, Doamneee, innebunisi? uite ce iese de ziua Crinei
oana stoica-mujea: sex in grup
TreXeL: deci hai pa somn usor si transmite-i si lu’ aia din partea mea ceva ca mine nu-s acasa
TreXeL: un virus ceva
oana stoica-mujea: ok, ii zic
Eu urez din capul meu/ Asa gol cum o fi el :)
Astăzi n-am urat deloc,
Dar acum am să v-o întorc.
Vă urez cu bucurie,
Să-aveţi Sărbători curate!
În sulfete bucurie,
Şi în case veselie.
Să vă dea Domnul de toate,
Mai puţin din cele late.
Să vă dea cutia întreaga,
Dar speranţa să stea brează.
Sănătate, fericire şi prea multă bogăţie!
Să aveţi criză uşoară,
Şi să nu fie ocară.
Crăciun plin de lumină!
Vampirii asculta Debussy
Da, şi mie mi s-a părut ciudat. Foarte, chiar. Şi totuşi, dacă stau să mă gândesc că în clasa a zecea mi s-a pus pata pe Debussy şi nimeni nu ştia cine e, ei, în cazul ăsta nu îmi mai pare la fel de ciudat.
Desigur, cei care au văzut filmul sau au citit cartea ştiu exact despre ce vorbesc. „Amurgul” sau „Twilight”. Mda, recunosc spăşit că nu am citit cartea, dar am văzut filmul. Drăguţ! 😀 Seamănă cu vestita serie „Vampirii sudului”. Recunosc, de-a lungul timpului, Anne Rice a reuşit să mă plictisească cu nişte descrieri idioate atât de rău că am urât cărţile cu vampiri. Vampirii sudului sau Amurgul – la cea din urmă constat aşa, ca bulă, după film – sunt cărţi uşoare. Carţi de genul „hai să mă fac că citesc şi eu azi”, dar, de ce nu, relaxante. Adevărul e că singura carte care m-a convins să o aştept cu nerăbdare este „Hotel Transilvania”.
Motivele sunt multe. Hotel Transilvania e o cartea bine, foarte bine scrisă. Personajul principal a fost „copiat” după cineva real, care se presupune că a fost vampir sau, cel puţin că a trăit mai mult decât un om obişnuit. La douăzeci de ani după ce s-a presupus că a murit, bătrân fiind, a fost văzut undeva în Franţa, apoi în Anglia şi tot aşa. Ce îmi mai place? Povestea de dragoste. Timpurile acelea, în care oamenii se ghidau după obiceiuri severe, bârfele spuse pe şustache, goana după avere etc.
Dar să revenim la „Amurg” – filmul, nu cartea. M-a amuzat când Bella l-a întrebat pe vampiroi ce ascultă, şi, a dat peste Debussy. Eu pe vampiri i-am asociat întotdeauna cu un Prodigy, şi încă îi mai asociez acolo. Mă rog, explicaţia mi s-a părut, totuşi, credibilă, trăind atâta timp au avut ocazii nenumărate să se emancipeze, ceea ce e ok.
În rest, povestea de dragoste e drăguţă.
Pentru mai multe amănunte citiţi aici şi aici.
Şi pentru că mă pregătesc sufleteşte pentru a sărbători o persoană specială – nu, nu spun cine, veţi afla voi – o să vă las un timp singuri. O să mă întorc direct cu sărbătorita 😀
P.S: Multumesc, Isa! Multumesc, Corina! Ma bucur ca v-am vazut inainte de sarbatori.
Reluare :D
E greu sa-l ai pe Vania în mess. Asta înseamnă pisălogeală. Iar astăzi am găsit un pomelnic de offlineuri: „Bagă Asfaltul!; Bagă Asfaltul!” Pentru a fi sigură că mă lasă să mă joc în pacea mamei mele, bag „Asfaltul”. Pur şi simplu nu pricep de ce i s-a pus pata pe povestea asta. Dar na, nu te pune cu nebunul… kgb-istul… mă rog, Vania 😀
*
Eram la volan deja de o oră, poate o oră şi. Făceam rondul. Nu aveam o destinaţie anume. Nu aveam nici măcar vreun gând. Uneori mă uitam în laterale pentru a fi sigură că pot traversa pe banda cealaltă. Nimic mai mult sau mai puţin. Doar o plimbare. Consum de combustibil în zadar. Da, mi se mai întâmplă. Lumea deja mă ştie. Maşina stacojie le zâmbeşte sumbru. E destul de veche, dar frumos împopoţonată. E rapidă, chiar dacă motorul pare că moare din clipă-n clipă. Lumea s-a obişnuit cu ea, iar eu, mai mult ca oricine. Chiar dacă ar muri în mijlocul drumului, nu cred că vreuna din noi s-ar prinde.
Eram la a… Dumnezeu ştie… oricum, dădeam o nouă tură. Acelaşi drum, aceiaşi oameni cu priviri pierdute. Acelaşi asfalt pătat şi plin de gropi. Până şi soarele, miraj al minţii, părea să stea întins pe mijlocul drumului, scoţând aburii din pământ. Pana s-a produs rapid. S-a auzit mai întâi un poc, un fâs şi gata. Un cui. Straniu, trecusem de zeci de ori prin locul ăla şi nu fusese nici un cui. O mână conspirativă? Habar nu am, poate doar imaginaţia mea. Sau, poate, abia îmi începusem circuitul. Era prea cald, nu îmi păsa.
Service-ul era puţin mai în spate. Am târât-o până acolo. Nici mie nu îmi venea să cred că mai poate. Motorul ofta, apoi se încorda. O combinaţie ciudată de vaiet şi putere.
Mecanicul mă privi relaxat.
– În sfârşit, murmură el.
Am ridicat nepăsătoare din umeri. Uneori, pur şi simplu, e timpul să te opreşti. Probabil că-mi venise şi mie timpul.
– Facem pana? întrebă el, privind la roată ca la ceva ce nu înţelegea.
– Aha, răspund eu, în timp ce mi-am aprins o ţigară.
El ridică din sprânceană.
– A dracului căldură.
– Aha, îmi place să rămân constantă.
– Vreţi să o fac acuş?
Mă uit la asflat. Parcă se topeşte sub razele soarelui. Totul e un miraj. Smoală ce erupe în vuve de ceaţă.
– Aha.
– Tre’ să mai fac o maşină, puteţi aştepta?
Şi unde să mă duc? Era un singur drum, acelaşi şi acelaşi mereu. Aceeaşi monotonie. Trebuia să ies din asta, poate că aşteptarea era un răspuns.
– Aha.
– Nu vorbiţi prea mult, concluzionă el şi se apucă de reparat maşina de lângă mine. Aşa iera şi tuşa Vera, zâcea doar „Da” sau „Nu”. Doar când se enerva foarte tare mai zâcea: „Căţaua aia proastă că te-a făcut”. Dar nu cred că o zâcea cu răutatea. Vorbiea şi iea aşa, la mânie. Ştiţi cum ie.
Ştiam, dar de cât timp nu îmi scosesem frustrările la iveală. De când nu mai urlasem? De când nu mai spusesem ce îmi doresc? Nici să mă enervez nu mai puteam. Cel puţin, tuşa Vera mai zicea de o căţea şi îşi revenea. Dar mie nu îmi rămăsese decât maşina şi asfaltul. Mă obseda. Asfaltul mă obseda. Smoala. O vedeam cum curge din iadul fierbinte şi se aşează pe pământ. Mă înghiţea. Mă chema acolo.
– Într-o zî, tuşa Vera s-a dus la doctor, îi murise căţaua, ştii dumneata cum ie la ţară, dacă îţ moare căţălul, ie ca şi cum ţ-ar muri toată lumea. Era deja pă lumea aialaltă când o ajuns la doctor. Ăla văzu căţaua şi îi zâse tuşei că ie moartă. Tusa să uită la iel şi îi zâse: „Mortă îi mă-ta”. Şî dă atuncea, nu a mai scos nici un cuvânt, decât înainte să să ducă a mai zîs „să vă duceţi dracu’”. Ierea o fămăie dă viaţă. Am iubit-o rău pă tuşa.
Încă priveam asfaltul. Urme de smoală se adânceau în el, apoi se ridicau, formau chipuri şi îmi râdeau. Uneori îl mai auzeam pe mecanic. Vorbea continuu, ca o moară stricată. Mă înnebunea, iar asfaltul mă urmărea.
– Tanti Glia, pretena tuşii Vera, zâcea că o urmăresc moştrii dă zmoală. Glia o fost, în tinereţea iei, o fămăie dăştaptă, dar să mărită cu unul care a pus pâciorul în prag şi a zâs, dar tare, să audă tăt satul: „Fă, moaştele mă-tii, ăi fi tu profesoară, dar nu te mai duci acolo. D’acolo nu mâncăm pâine, treci dracului la câmp, că nu ne hrănim gurile cu ce le zâci tu la boşcordoii ăia”. Şî, dă atuncea, tanti Glia a luat-o pă un drum nu prea omenesc, dacă înţelegi ce zâc.
Am dat tăcută din cap. Cumva, parcă o vedeam pe tanti Glia în mine.
– Făcea măreu acelaşi drum, continuă el. Ca şî dumneata. Acelaşi drum la nesfârşit. Nici nu mai privea în urmă. Cre’ că nu mai ştia, biata, că avusese o viaţă. Într-o zî s-o dus. A dispărut dă pă faţa pământului. Ciudatul ăla dă omu’su o zîs că or înghiţît-o oameni dă smoală şi la două luni s-o sînucis. Dar dă tanti Glia, nimenea nu o mai aflat nici pă dracu’. Ieu crezî că să topi, dă năfericire. Aşe e când faci acelaşi drum la infinit. Te topeşti, dispări ca o nălucă din aia.
Asfaltul mă înghiţea. Simţeam cum mă trage în interiorul său. Începusem să mă topesc. Să mor, ba nu, să nu mai exist ca fiinţă. Eram vie, dar sufletul îmi era atât de trist, că deveneam invizibilă. Nici măcar eu nu mă mai puteam vedea. Asfaltul îmi luase învelişul.
El s-a ridicat şi s-a uitat drept spre mine.
– Eh, s-o fi plictisit. Şi mi-o zîs şeful că bălmăjesc cam mult şî spării clienţii.
Oana Stoica Mujea 