Motive de critică

51446fantasy-wired-skull-posters

 

Cu al meu top zece nu v-am convins. Cică alea nu sunt cărţi. Aşa că o să le fac pachet şi o să le arunc. O să mă reîntorc, spăşită, la „Regele Lear”, „Divina comedie”, poate, de ce nu „La ţigănci”, poate aşa snobismul din literatură se întipăreşte şi pe blogul meu. De ce nu, dau un search pe google şi vă spun şi alte cărţi. Din alea cu titluri interesante. Oh, cum să uit eu „Crimă şi pedeapsă”. Ideea e să îi citesc tot pe ăia morţi, că ăia vii încă sunt pe pământ. Bun, deci asta nu, ailaltă nu. Nici măcar cu bradul nu v-am convins prea mult. De „Regine” ce să mai zic? Păi, ar fi două posibilităţi: să mă las de „meserie” sau să încerc să enervez şi mai mult.

Dintr-un sadism autoindus – oh, nu vă amăgiţi, nu aveţi nici un merit, aşa mă distrez eu cu mine – am decis să vă enervez în continuare.

Mna, ghinionul vostru, am contract şi pentru partea a doua a Reginelor, că de apoi Tritonicul va decide că mai bine stau acasă şi vând gogoşi, asta este. Nu o să mă împuşc.

Aşa că să începem cu motive de critică:

 

Ăăă… da, încă nu m-am hotărât asupra titlului.

 

Trec îşi frământa mâinile cărnoase. Pentru prima oară în mulţi ani, îşi lăsă aripile libere. Îi îmbătrâniseră, iar penele i se scurgeau acum, la fel cum i se scurgeau şi zilele. Era printre ultimii preoţi ai lui Poisedon, iar şanse erau prea puţine pentru a-şi găsi un înlocuitor demn de încredere. Până nici vulturanii nu mai credeau cu adevărat în zeul peşte, iar el obosise să le tot citească din cărţile vechi. Iluminarea nu venea aşa, pentru oricine, dacă nici el nu ştia, atunci cine să mai ştie cu adevărat. Când Belew dădu buzna peste el, ştiu că e ceva cu adevărat important. Dar nu era destul de convins că mai poate duce această luptă.

Luptase prea mult pentru ai ţine uniţi pe Orăşeni, iar acum simţea că începe să piardă. Cei mai mulţi nici nu doriseră să audă de Lumea Nouă, le era teamă de ea. Necunoscutul îi speria, aşa cum era şi normal, dar mai erau şi alţii, cum ar fi băiatul-corb, ce îşi dorea cu ardoare să pornească pe urmele mamei lui. Erau dorinţe normale, iar Trec le înţelegea. El însuşi trecuse dincolo pentru a-şi înfrâna curiozitatea. Nu putea spune nici acum că era satisfăcut pe de-a întregul de ceea ce văzuse, dar, cel puţin, îşi potolise setea de-a şti. O condusese pe Cresa dincolo de ape, până acolo unde oraşele cu clădirile lor ciudate îi întâmpinaseră. Apoi ea şi-a luat zborul şi nu s-a mai întors. Nu ştia ce s-a întâmplat cu ea, şi nici nu era sigur că-şi doreşte să afle.

Belew îl privea cu o oarecare răceală. Mâinile lui, lipite de aripile mari, tinere şi impunătoare, se mişcau haotic. Ciocul lung şi gros i se închidea şi i se deschidea, dar nu scotea, cu adevărat, nici un sunet. Trec ştia ce înseamnă asta. Îl cunoştea pe Belew de prea mult timp pentru a nu-şi da seama. Se aşeză lângă el şi oftă.

– Ce s-a întâmplat?

Belew croncăni ceva inteligibil. Apoi oftă şi dintr-o dată scoase un sunet lung şi aspru.

– Prea muuulte…

– Ai stat prea mult acolo, printre oameni, Belew, ţi-am spus că, din când în când, ar trebui să mai trimitem şi pe altcineva. Ţi-am spus, locul acela te face să înnebuneşti.

Belew strânse pumnii făcându-şi aripile să fâlfâie uşor.

– A intrat aici…

Se opri, mai mult pentru a fi sigur de efectul produs. Trec mări ochii, iar carnea bătrână începu să-i tremure.

– Zed?

Belew aprobă din priviri.

– Pe toţi zeii, ţipă Trec, ridicându-se în picioare şi fâlfâind nervos din aripi. Am crezut că-l ţii sub observaţie.

Belew păli. Oricât de negru i-ar fi fost tenul, acum era de-a dreptul galben.

– Zed nu era un prost…

– Era?! ţipă Trec exasperat. Ce ai făcut Belew?

Belew începu să-şi fâlfâie aripile. Se ridică şi începu să se plimbe în jurul băncii.

– Trebuia, Trec! Trebuia! A furat „Talpa lui Org”.

Trec simţi un fior străpungându-i trupul. O transpiraţie rece îi căzu pe şira spinării printre aripi.

– Poseidon să ne apere. Belew, ar trebui să te pedepsesc pentru că ai ridicat mâna împotriva unui om, dar, până una alta, trebuie recuperat manuscrisul, dacă îl descifrează cineva, suntem pierduţi.

 

*

Am închis şi am deschis gura de câteva ori. Nu, nu voiam să vorbesc, ci doar să trag aer în piept. Însă, în mod anormal, aerul nu voia să-mi pătrundă în plămâni. Cred că ochii mi se lipiseră de geamul acela. Globii mei oculari nu mai puteau fi distraşi sub nici o formă. Nici de ar fi explodat o bombă lângă mine, nu m-ar mai fi putut mişca. O simţeam pe Daleea respirând în spatele meu, dar nu îmi păsa.

Nu ştiu ce am văzut mai întâi, dar presupun că picioarele maronii, atât de fine şi de lungi, ce continuau cu acel corp perfect şi cu chipul şi mai perfect. Ochii aceia negri, ca două scântei în lumină. Apoi, de parcă un demon s-ar fi ridicat din mormânt, i-am zărit aripile ce i se desprindeau din spate. Lungi, puternice, mari şi negre. Spaţiul în care era închisă era destul de mare. Nu era încătuşată, dar nici nu părea a-şi dori să mişte. Stătea perfect dreaptă, ca o statuie. Doar sânii perfect rotunzi şi goi îi trădau respiraţia. Ne privea cu ură şi mânie. Automat mi-am trecut privirea asupra mânilor ei. Mi se părea aproape ireal ca o fiinţă de felul acela să deţină şi mâini. Mâini ce nu îi erau lipite de aripi, aşa cum mi-aş fi închipuit eu. Avea palme fine şi unghii umane. Mult prea umane pentru a fi putut zgâria un corp.

– Ce e? am reuşit să îngân după o eternitate.

Daleea se apropie de geam.

– Aş zice că e jumătate om, jumătate corb.

– Dumnezeule, am murmurat din nou. I-aţi făcut teste?

Ea a tras aer în piept.

– Ah, deci ajungem acolo unde nu te interesa.

Nu am reuşit să-i răspund, pentru că încă nu eram pregătit să mi-o scot din raza vizuală. Nu ştiu de ce, dar în inima mea s-a produs ceva. Era cea mai frumoasă creatură pe care o văzusem vreodată.

– Toate analizele, spuse Daleea, prezintă un om normal. Dar radiografiile… făcu o pauză, o privi şi continuă, arată o structură osoasă bizară. Oase ce-i cresc din plămâni, fără să-i perforeze, şi, se pare că tot acea structuă îi susţine şi aripile.

– Poate zbura?

Daleea mângâie fereastra.

– Da, poate. Aripile sunt suficient de puternice.

– Crezi că e vorba de un experiment?

– Mă îndoiesc, mi-o tăie ea aspru. Aş fi ştiut. Oricum, pentru a nu îţi face griji, am întrebat peste tot. Nimeni nu ştie nimic despre un asemenea experiment. Dacă ar fi fost, tot ar fi scăpat pe undeva.

Ea mi-a atras privirea. Daleea încă vorbea, dar nu o mai auzeam. Femeia-pasăre mă privea în ochi, iar în ei am simţit o mare tristeţe. Un fel de jale. Părea că sufletul i se sfâşie, iar eu, cumva, aş fi vrut să îi alin durerea.

– Nu poate sparge…

– Nu, spuse sigură pe ea Daleea.

– Ai încercat să comunici cu ea?

Daleea dădu uşor din cap.

– Da, sunt sigură că mă înţelege, dar nu vrea să scoată nici un sunet.

Paşii mei s-au îndreptat uşor spre închisoarea transparentă. Respiraţia ei deveni mai rapidă, mai abruptă. Sânii ca două mere i se mişcau rapid, de parcă atunci îşi recăpătase suflul. Iar în noada gâtului îi vedeam nervozitatea sporită.

– Nu putea să fie cineva ca ea, i-am spus Daleei. Priveşte-i mâinile.

– M-am gândit la asta, dar dacă nu sunt toţi la fel, dacă unii dintre ei au gheare?

Era o posibilitate, desigur, dar, dintr-un motiv pe care nu mi-l explicam, nu credeam asta.

– De ce nu îi daţi drumul?

Am simţit privirea ucigătoare a agentului FBI, năpustită asupra mea.

– Ai înnebunit?

Ce-aş fi putut răspunde? Poate că m-am îndrăgostit. Dintr-o dată m-am simţit penibil, şi totuşi, nu o puteam lăsa acolo.

Mi-am luat privirea de la ea. Atunci s-a mişcat brusc şi s-a lipit palma de geam. Daleea privi nervoasă.

– N-a mai făcut aşa ceva niciodată.

Nu o puteam asculta pe Daleea. Mâna mea s-a întins automat spre a femeii-corb, iar palmele ni s-au lipit prin fereastră. Poate că totul a fost doar o senzaţie, dar am fost sigur că îi pot simţi căldura.

– Nu îi e frig?

– „Adăposturile” sunt încălzite, mi-a răspuns Daleea cu jumătate de glas. Vrack, îndepărtează-te, încearcă să te manipuleze.

Nu o puteam asculta, dar nici nu puteam să nu îi iau sfatul în serios. Abia când am văzut cutia de metal căzând din tavan peste geam, m-am îndepărtat.

– Mai ai câte ceva de văzut, îmi spuse ea, recăpătându-şi, dintr-o dată, glasul.

 

Anunțuri

50 comentarii la “Motive de critică

  1. Oana imi plac creaturile noptii si reginele lor,continua sa scrii romanul asa cum iti dicteaza inima si sufletul ,cartile pe care le-ai scris se citesc,depinde de editor sa le faca publicitate si nu te lasa descurajata,intrucat esti o luptatoare -dragon!! p.s.acum cand iti scriu ma gandesc ce ar face in continuare femeia-corb?!

  2. nu lăsa valul să-ţi ascundă oceanul 😆
    dă-i ‘nainte cu nerv … ador să mă las manipulată 😉
    bun răspuns pentru corbi ( ciorile-s opărite de invidie ) cra-cra … şi nevermore

  3. Cra-cra :)) Nici nu trebuia să dai search pe google, doar ţi s-a spus unde să cauţi 😆 Da, mulţi elitişti, care dau lecţii despre ce să scrii şi ce să citeşti, fără să încerce să afle ce ai citit toată viaţa. Sunt mulţi deştepţi care îşi dau cu părerea despre oameni după o singură postare, şi aia citită pe sărite.
    Mă enervează fragmentele astea. Pe când intri în acţiune
    şi ai sta tolănită la gura sobei cutreierând prin lumi noi, se termină 😛 Asta înseamnă că vreau continuarea. Iar te zoresc 😀

  4. Mă gândeam la manipularea lui Vrack… Un bun manipulator este acela care-ţi sugerează în mod abil pe cine să pui în blogroll, pe cine să scoţi şi pe cine să treci la spam. Dacă le poţi face în calitate de corb, şi mai bine!

  5. Crina, da, de fapt, nici pe alea nu le-am citit, dar mi s-au parut interesante 😛

    Jamilla, sunt doar fragmente, menite sa ii arate Cellei ca nu am innebunit si nu am dar in Dan Brown, si pentru a o face nesuferita pe Crina 😀

  6. FII FIICA LUPULUI ALB!! ZBATE TE,LUPTA TE, MUNCESTE SI SUFERA PENTRU CREZU’ TAU,NU ABANDONA NICIODATA,,MURIM SAU INVINGEM ,DAR NU NE DAM INVINSI!

  7. Lupul alb

    A fost odata, ca niciodata,

    un pui de lup

    ce se nascu

    cu blana alba.

    Cind vazura asa minune

    jivinele din padure

    incepura sa birfeasca,

    pe la colturi sa sopteasca:

    „- Cine-a mai vazut vreodata

    pui de lup cu blana alba?

    Sa-i spunem lupoaicei-mama

    ca nu-i chip sa-l dea la scoala!

    Poate are chiar vreo boala

    foarte grava

    si ii poate molipsi

    si pe puii nostri.”

    Dar, cind iarna grea veni,

    jivinele din padure

    dind tircoale pe la stine

    miniara toti ciobanii,

    satenii si padurarii

    ce pornira prin nameti

    sa le prinda cu orice pret.

    Ca sa scape de prigoana,

    haita o lua la goana,

    incurcindu-se-n ciulini

    sa se ascunda-n vizuini

    lasind smocuri gri de blana

    prin scaietii din poiana.

    Lupul alb insa, istet,

    se ascunse in nameti.

    Cind trecu asta prigoana

    si iesi apoi afara

    cu blanita alba intreaga

    se uita zimbind sarcastic

    catre lupii gri din haitic –

    chei acum, cu blana roasa-

    si le zise cu emfaza:

    „- Ne vedem curind la scoala

    daca
    nu aveti vre o boala!

  8. Silviu, tu ti-o ceri, serios. Termina cu jignirile si nu te mai lua de Horia, nu suntem pe patria nimanui. Iti jur ca inca un comment ca asta si esti spam. Ok?

  9. Silviu, am impresia ca ti s-a pus asa o pata si nu iti mai iese. Putem comenta postul sau comentam tot ce spune Horia? Unde mai pui ca are si dreptate. Chiar si eu ma intreb cum dracu’ se misca merele, macar de erau in bataia vantului, in fine. Ori te abtii, ori fac urat.

  10. Vulpea isi fuma tigara de marijuana. Pe langa ea trece iepurele, care facea jogging. – Vulpeo, nu mai te droga, ca drogurile o sa te duca la moarte. Hai mai bine cu mine sa facem jogging. Vulpea, convinsa, se alatura iepurelui sa alerge impreuna. Dupa 10 minute de alergat, ei dau peste lup, care tocmai se pregatea sa traga pe nas portia zilnica de cocaina. – Lupule, toata ziua te droghezi. Hai mai bine cu noi sa facem jogging impreuna, sa fim sanatosi. Lupul se alatura celor doi, si peste un sfert de ora de alergat, dau peste urs, care isi pregatea seringa cu heroina. – Ursule, toata ziua iti injectezi heroina!. Hai mai bine cu noi, sa facem jogging impreuna. – Ba ma lasi ?!. De fiecare data cand iepurele ia ecstasy alergam de nebuni prin padure !

  11. Vai, T.S. Eliot, cum stiti voi toti ce carti citesc eu. Chiar vreti sa va fac o recenzie la „Divina comedie?”. As face-o, dar imi e teama ca multi de aici nu ar pticepe o iota. Stii, e o chestie cu multa, dar multa mitologie, iar pentru asta iti trebuie ceva carti citite inainte. Shit.

  12. ia incearca-na cu o recenzie la „divina comedie”. desigur, sper sa nu o scrii in klingoniana sau in vreun dialect elf; atunci chiar nu ar pricepe nimeni nici o iotă.
    si dupa recenzia la „divina comedie” putin despre „tehnica impresionismului” la virginia woolf si „punctul si contrapunctul” din „madame bovary”.
    tocmai ai facut o lista cu ce citesti tu. daca alea sint la tine cele mai bune carti din 2008, atunci da, citesti carti de duzina.

  13. Nu am facut o lista cu ce citesc eu, Eliot, am facut o lista cu ce mi-a placut, e total diferit. M-as mira ca tu sa fi citit macar „Cu sange rece si albastru” ca sa iti poti da cu parerea. Sau, daca ai citit-o, te invit sa ne-o povestesti si noua si sa ne spui in ce fel e ea o carte de duzina. Te rog, ascult, am si timp si rabdare.
    Sunteti buni toti sa va dati cu parerea atunci cand habar nu aveti despre ce vorbiti. Asta se numeste „grobianism”, sa iti dau si sinonimele cuvantului? Poate nu reusesti sa-l prinzi din prima.

  14. mitologia e hrana ce ne hraneste[sa zic asa] ce suntem noi fara mituri,mitologie??citeste mitologie,,o sa ti faca bine,,in mitologie vei regasi radacinile poporului roman,cantecul nibelungilor,,tot ce au scris crecii si nu numai,,ai talent ,pune informatia in inlantuire logica si poate vei scoate o saga a poporului roman,,

  15. „cu singe rece si albastru” am luat-o de la biblioteca special ca am vazut ca o lauzi atit de mult (deci esti vinovata intr-un fel). dar nu am reusit sa trec de pagina 15. pur si simplu nu s-a putut. dupa doua zile am returnat-o.

    p.s.
    nu e nevoie sa te ratoiesti la mine. se poate discuta si calm.

  16. T.S. Eliot, nu ma ratoiesc, doar vorbesc mai tare. Asta ce sa insemne? Eu le-as spune tritonicilor sa ne omoare pe mine si pe Ivona pentru ca habar nu avem de ce traim pe lumea asta.
    Ivona, eu imi iau gatul, ar trebui sa ma urmezi. Dupa cum vezi, Eliot nu a trecut de pag 15 din cartea ta, iar Aspoiu tot asa, dar din a mea 😆 Cred ca noi vom ajunge foarte mari si foarte controversate. Eu zic sa facem o asociatie a autoarelor din romania. O asociatie bazata pe cinism si incultura. Presupun, Ivona, ca nici tu nu ai citit „Madame Bovary”, tocmai de aceea nu ai habar cum sa scrii o carte =)) Doamne, cat ma mai amuz. Fratilor: cumparati reginele si cu sange rece si albastru, tocmai pentru ca sunt niste carti de tot cacatul 😀

  17. oana, acum o sa ne scuzi pe unii dintre noi care mai citim din cind in cind si laurence sterne, faulkner, hemingway, woolf, joyce, updike, mcewan, proust, henry james, kazuo ishiguro, j.l. borges, cortazar, carpentier, roth, below, beckett, arthur miller, o’neil, flaubert, robe-grillet si care nu il consideram genial pe tolkien.

    tolkien care doar sa pastişat „edda” (desigur, tu care nu esti o inculta stii ce este „edda”), beowulf si alte legende si mituri nordice si celtice.

    deci, ne scuzi pe noi astia de sintem de parere ca tolkien si coehlo sint de cacat si consideram ca „noadă” ai numai la cur, nu si nu la gît. („Iar în noada gâtului îi vedeam nervozitatea sporită.” – citat din tine)

  18. Eliot, daca ai ajuns sa ma citezi, e de bine. Si nu iti fa tu iluzii ca nu i-am citit pe cei mai sus amintiti de tine. Si apoi, il pot considera pe Tolkien cum am eu chef, recunosc ca nu am citit coehlo, greseala mea, poate, ca vad ca tu esti la curent si cu asta. E o chestie de gust, iar tu te cam caci in gustul meu, chestie care ma enerveaza. Asa ca du-te tu pe blogurile care iti pupa orgoliul si lasa-ma pe mine in pace. Si apropo, borges e unul din autorii mei preferati. Pana sa acuzi, intreaba. Ca fraieri sunt pe toate drumurile, dar nu prea sunt sigura ca esti in stare sa legi o conversatie fata-n fata, dar sa te dai mare pe net, ohhh, toti va pricepeti la asta.
    Cat despre Miller, nu ma prea omor dupa evreii insurati cu doamna Monroe si nici dupa operele lui. Si, cu toatea astea, am citit destule. Nu stiu de ce imi porti tu atat de grija. Am citit pana la 27 de ani, cat nu o sa citesti tu pana o sa mori.
    Si daca tot il citesti pe Henry James, ar fi trebuit sa stii ca el a militat ca toti scriitorii sa isi poata spune propria viziune asupra lumii. Daca citesti si o faci degeaba, mai bine da drumul la TV, oricum nu o sa pricepi.
    A, da, iar pe Proust l-a citit oricine a vrut sa se dea mare ca a citit o carte grea. Pune mana pe Eliade, e mai bun.

  19. Eu acum încep să ma prind…
    Pâna la urmă ne-am adunat aici mulţi ( şi din păcate cu in IQ scazut, se pare) să ne lăudăm cu ce, cât şi pe cine am citit, mai trist, pentru mine, e că am intrat în jocul ăsta înainte să-mi dau seama că miza nu este schimbul de opinie, nici analiza scrierilor oanei ci… egocentrismul şi setea de a fi ascultat.
    Daca tot aţi pomenit de Proust: eu nu l-am citit şi nici nu am de gând. Chiar atâta timp de pierdut nu am şi din câte mi-am dat seama după primele pagini din „În partea dinspre Swann” întreaga idee a cărţi putea fi exprimată într-o nuvelă…De asta nu citesc nici Dostoievski, nu am răbdare când face descrierea unei case ţărăneşti pe 20 de pagini. Aşa ca mă retrag grăbit acum, ruşinat ca nu am citit destul ( 🙂 )

  20. Balin, intr-adevar, Proust dezvolta prea mult si pentru gustul meu. L-am citit ca m-au obligat 😀 Si tare rau m-a chinuit. In schimb „Crima si pedeapsa” mi-a placut, dar recunosc ca am sarit peste descrieri.
    Intr-adevar, ti-ai dat seama despre ce e vorba. Cand esti frustrat – aici vorbesc la modul general – mai mergi pe blogul Oanei, te mai iei de ea, de ce a citit, de ce a scris, si apoi cu un search pe google spui cat de destept esti tu. Cum ii spuneam si lui Horia, am fost blestemata, ploua cu frustrati 😀

  21. Si in nebunia creata pe aici, imi dau seama ca nu i-am raspuns Cellei. Doamneee, ati ajuns sa ma enervati atat de tare incat sa uit de oamenii importanti pentru mine. Voi nu aveti treaba acasa? E week-end. Cella, sorry!

  22. Hmmm….poate nu sunt binevenita pe aici dar nu ma prea intereseaza. Imi dau si eu cu parerea. Ideea e ca tocmai am vorbit ieri cu meditatoarea mea de matematica despre oamenii culti. Eu ziceam ca oamenii culti sunt superiori si au un limbaj mai evoluat, ca nu se coboara la un nivel de strada si isi vad de treaba lor, ca nu comenteaza omul fara a-l cunoaste si ca…sunt diferiti. Ea zicea ca nu(cu argumentele de rigoare). Eu ziceam ca da. Ea zicea ca nu. Eu ziceam ca da. Se vede acum ca ea a avut dreptate… hmmm(nu i-a bagat pe toti in aceeeasi oala). Si nu dau exemplu pe nimeni desi stiti la cine ma refer.
    Stau si reflectez la cei 13 ani ai mei cum e lumea…si nu-mi place.

    P.S. – Inainte Oana! Pentru Oana!

  23. Silvana, esti foarte bine venita, problema e ca am inceput sa devin sceptica in privinta comentatorilor dupa ce s-a intamplat ieri. Oh, stai, esti Silvana lui Shauki? 😀

  24. Silvana, oh, Doamne, daca la 13 ani nu iti place lumea… e grav, ce o sa faci la 20? Sa-ti spun ceva. Marcel Proust, de exemplu, gay, ratat, nu a avut serviciu niciodata, a stat si-a scris 20 de ani la un roman, dar, pana la urma si-a dat seama ca anii sai de suferinta au fost cei mai frumosi, si a avut ce scrie despre asta. Pacat doar ca a fost descoperit prea tarziu ca scriitor – ma rog, eu nu ma omor dupa el, dar trebuie sa recunosc ca e mare.

  25. Nu l-am citit inca pe Proust(inca) deci nu-mi pot da cu parerea(era gay???..e greu sa te cred). Cat despre lume, ma deranjeaza tocmai acei oameni care pun eticheta fara a cunoaste produsul cu adevarat. In rest imi place:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s