Explozii

imgp3943

Dintr-un motiv neidentificat, întreaga mea viaţă am urât filmele cu explozii, foc, pară, etc. Prea incredibile şi pentru cei mai deschişi oameni. Am preferat un horror, un thriller sau, în mod special, un film psihologic gen „Tăcerea mieilor”, dap, genul de film pe care nu l-aş refuza niciodată. Pentru distracţia proprie, comediilor prefer desenele gen Shrek. Şi, în ultimul timp, Slavă Domnului, au tot apărut astfel de desene.

Ei bine, de vreo săptămână – asta nu ştiu cui se datorează, poate că unicul neuron a rămas în pană de idei – am început să ador filmele cu explozii. Case care fac bum, maşini etc. Adică orice face bum îmi place. Nu pot să spun de ce, pentru că, teoretic vorbind, tot cretine mi se par, doar că am devenit extrem de indulgentă, atât de indulgentă că am început să le ador. Nu găsesc nici o explicaţie pentru asta. E un fel de n-ar mai fi. Mă rog, e ca şi cum m-aş uita a şasea oară la „Pisica albă, pisica neagră”, doar că în cazul de faţă e vorba de sadism.

Nici în cărţi nu mi-au plăcut prea mult exploziile. Şi, de-a lungul timpului, am citit unele cu nişte explozii geniale, dar neinteresante pentru mine.

Asta nu ar fi nimic, dar pentru a se vedea că am luat-o pe arătură, vă pot spune că am stat până la patru dimineţa pentru a mă uita la „Misiune imposibilă”, partea a treia. Nu îmi place Tom Cruise. Nu l-am suferit niciodată. Privirea aia de om pierdut în spaţiu, mă enervează de-a dreptul. Dar nici că mi-a păsat aseară. Cu toate că primele două părţi le-am văzut obligată, fără a avea o plăcere oarecare, aseară mi-a plăcut. Dar, cel mai tare m-a încântat la sfârşit, faptul că soţia neajutorată a împuşcat vreo doi drept în inimă.

Aşa că am stat să mă gândesc: dacă aş fi fost în locul ei, şi nu să trec chiar prin ce-a trecut ea, ci prin ceva mai banal, şi de mi s-ar pune pistolul în mână, aş trage? După o jumătate de oră de gândit, cu un zâmbet larg şi satisfăcut, mi-am zis: „Dacă aş putea să-i şi aliniez la zid, zău că nu aş avea nici o remuşcare”.

Am adormit încărcată cu acest gând.

Când m-am trezit soarele era sus pe cer şi mi-am dat seama că totuşi nu-mi plac filmele cu explozii. Ca un fel de Biblie, pe noptiera mea, întotdeauna stă „Le piccole donne”, romanul Louisei May Alcott. Roman pe care nu l-am citit niciodată în limba română, nici nu ştiu dacă există o traducere a lui în română, dar, care, întotdeauna mă repune pe picioare. Acolo explodează doar sufletele celor patru personaje principale, în nici un caz case şi maşini. După ce am citit câteva paragrafe din carte – pe care o s-o învăţ pe de rost până la urmă – am ajuns la aceeaşi concluzie: prefer un horror fără explozii. Ce o fi fost în capul meu?

Anunțuri

13 comentarii la “Explozii

  1. Starea ta de spirit la acest sfarsit de an cand tragem linia si adunam realizarile si nerealizarile le punem apoi pe toate intr-o oala sub presiune si o facem sa explodeze ca sa ne mearga bine la anu”

  2. Acum, de Craciun, trebuie sa fim mai ingaduitori cu toti si cu toate, sa incercam sa fim mai buni, desi cateodata mai putem avea si izbucniri de rautate. Ei, poate de aceea ai incercat sa fii mai ingaduitoare cu filmele de acest gen si sa rezisti cu stoicism pana la finalul lui. Intamplarea este ca si eu l-am vazut si mi-a placut.

  3. Oana
    Unele filme contin in esenta lor cosmare ,explozii si tragedii.Aceste nu sunt altceva decat o reprezentare a violentei subconstientului refulata prin constient.Nu rareori visam explozii si cataclisme fara un corespondent material.Doar creierul puternic are reprezentari puternice ,cei slabi(de inger) au si visele blege 😛 tata Borgo.

  4. ai reuşit să-mi zgîlţîi curiozitatea 😆

    din păcate stocu-i epuizat 😦
    dacă vrei seria cu Lecter te rezolv c-o am toată pe dvd-uri,sunt fană Hanibal(iană) … fără expozii … flower power 😉

  5. Universul meu de vedere(o exprimare mai ciudata dar daca va ganditi mai bine este logica)…..Eu ador exploziile. Toate. Mai ales urmate de un bubuit prelung, profund si foarte foarte puternic. Ma relaxeaza(ce ciudata sunt).
    Si cum se poate sa scrii despre un personaj care poate chema furtuna(implicit tunetele si fulgerele si care poate face sa izbuncneasca lucrurile in flacari) daca tie nu-ti place asa ceva?:))

  6. Nea Costache, nu suntem niciodata buni, doar ne prefacem 😉

    Tata Borgo, de o saptamana tot visez ca ma sui intr-un avion, dar nu explodeaza 😀

  7. Cella, aaaa, deci exista si in limba romana, pe cuvant daca stiam. Chiar sunt curioasa in ceea ce priveste traducerea 😀 Da, il vreau pe Hanibal, il ador, un geniu al crimei 😉

  8. Silvana, m-am gandit sa creez un astfel de personaj, la un moment dat, doar ca ar semana prea mult cu tipa din cei patru fantastici si apoi de la tolkienism as fi acuzata ca trec la fantacism 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s