Reluare :D

E greu sa-l ai pe Vania în mess. Asta înseamnă pisălogeală. Iar astăzi am găsit un pomelnic de offlineuri: „Bagă Asfaltul!; Bagă Asfaltul!” Pentru a fi sigură că mă lasă să mă joc în pacea mamei mele, bag „Asfaltul”. Pur şi simplu nu pricep de ce i s-a pus pata pe povestea asta. Dar na, nu te pune cu nebunul… kgb-istul… mă rog, Vania 😀

 

*

Eram la volan deja de o oră, poate o oră şi. Făceam rondul. Nu aveam o destinaţie anume. Nu aveam nici măcar vreun gând. Uneori mă uitam în laterale pentru a fi sigură că pot traversa pe banda cealaltă. Nimic mai mult sau mai puţin. Doar o plimbare. Consum de combustibil în zadar. Da, mi se mai întâmplă. Lumea deja mă ştie. Maşina stacojie le zâmbeşte sumbru. E destul de veche, dar frumos împopoţonată. E rapidă, chiar dacă motorul pare că moare din clipă-n clipă. Lumea s-a obişnuit cu ea, iar eu, mai mult ca oricine. Chiar dacă ar muri în mijlocul drumului, nu cred că vreuna din noi s-ar prinde.

Eram la a… Dumnezeu ştie… oricum, dădeam o nouă tură. Acelaşi drum, aceiaşi oameni cu priviri pierdute. Acelaşi asfalt pătat şi plin de gropi. Până şi soarele, miraj al minţii, părea să stea întins pe mijlocul drumului, scoţând aburii din pământ. Pana s-a produs rapid. S-a auzit mai întâi un poc, un fâs şi gata. Un cui. Straniu, trecusem de zeci de ori prin locul ăla şi nu fusese nici un cui. O mână conspirativă? Habar nu am, poate doar imaginaţia mea. Sau, poate, abia îmi începusem circuitul. Era prea cald, nu îmi păsa.

Service-ul era puţin mai în spate. Am târât-o până acolo. Nici mie nu îmi venea să cred că mai poate. Motorul ofta, apoi se încorda. O combinaţie ciudată de vaiet şi putere.

Mecanicul mă privi relaxat.

– În sfârşit, murmură el.

Am ridicat nepăsătoare din umeri. Uneori, pur şi simplu, e timpul să te opreşti. Probabil că-mi venise şi mie timpul.

– Facem pana? întrebă el, privind la roată ca la ceva ce nu înţelegea.

– Aha, răspund eu, în timp ce mi-am aprins o ţigară.

El ridică din sprânceană.

– A dracului căldură.

– Aha, îmi place să rămân constantă.

– Vreţi să o fac acuş?

Mă uit la asflat. Parcă se topeşte sub razele soarelui. Totul e un miraj. Smoală ce erupe în vuve de ceaţă.

– Aha.

– Tre’ să mai fac o maşină, puteţi aştepta?

Şi unde să mă duc? Era un singur drum, acelaşi şi acelaşi mereu. Aceeaşi monotonie. Trebuia să ies din asta, poate că aşteptarea era un răspuns.

– Aha.

– Nu vorbiţi prea mult, concluzionă el şi se apucă de reparat maşina de lângă mine. Aşa iera şi tuşa Vera, zâcea doar „Da” sau „Nu”. Doar când se enerva foarte tare mai zâcea: „Căţaua aia proastă că te-a făcut”. Dar nu cred că o zâcea cu răutatea. Vorbiea şi iea aşa, la mânie. Ştiţi cum ie.

Ştiam, dar de cât timp nu îmi scosesem frustrările la iveală. De când nu mai urlasem? De când nu mai spusesem ce îmi doresc? Nici să mă enervez nu mai puteam. Cel puţin, tuşa Vera mai zicea de o căţea şi îşi revenea. Dar mie nu îmi rămăsese decât maşina şi asfaltul. Mă obseda. Asfaltul mă obseda. Smoala. O vedeam cum curge din iadul fierbinte şi se aşează pe pământ. Mă înghiţea. Mă chema acolo.

– Într-o zî, tuşa Vera s-a dus la doctor, îi murise căţaua, ştii dumneata cum ie la ţară, dacă îţ moare căţălul, ie ca şi cum ţ-ar muri toată lumea. Era deja pă lumea aialaltă când o ajuns la doctor. Ăla văzu căţaua şi îi zâse tuşei că ie moartă. Tusa să uită la iel şi îi zâse: „Mortă îi mă-ta”. Şî dă atuncea, nu a mai scos nici un cuvânt, decât înainte să să ducă a mai zîs „să vă duceţi dracu’”. Ierea o fămăie dă viaţă. Am iubit-o rău pă tuşa.

Încă priveam asfaltul. Urme de smoală se adânceau în el, apoi se ridicau, formau chipuri şi îmi râdeau. Uneori îl mai auzeam pe mecanic. Vorbea continuu, ca o moară stricată. Mă înnebunea, iar asfaltul mă urmărea.

– Tanti Glia, pretena tuşii Vera, zâcea că o urmăresc moştrii dă zmoală. Glia o fost, în tinereţea iei, o fămăie dăştaptă, dar să mărită cu unul care a pus pâciorul în prag şi a zâs, dar tare, să audă tăt satul: „Fă, moaştele mă-tii, ăi fi tu profesoară, dar nu te mai duci acolo. D’acolo nu mâncăm pâine, treci dracului la câmp, că nu ne hrănim gurile cu ce le zâci tu la boşcordoii ăia”. Şî, dă atuncea, tanti Glia a luat-o pă un drum nu prea omenesc, dacă înţelegi ce zâc.

Am dat tăcută din cap. Cumva, parcă o vedeam pe tanti Glia în mine.

– Făcea măreu acelaşi drum, continuă el. Ca şî dumneata. Acelaşi drum la nesfârşit. Nici nu mai privea în urmă. Cre’ că nu mai ştia, biata, că avusese o viaţă. Într-o zî s-o dus. A dispărut dă pă faţa pământului. Ciudatul ăla dă omu’su o zîs că or înghiţît-o oameni dă smoală şi la două luni s-o sînucis. Dar dă tanti Glia, nimenea nu o mai aflat nici pă dracu’. Ieu crezî că să topi, dă năfericire. Aşe e când faci acelaşi drum la infinit. Te topeşti, dispări ca o nălucă din aia.

Asfaltul mă înghiţea. Simţeam cum mă trage în interiorul său. Începusem să mă topesc. Să mor, ba nu, să nu mai exist ca fiinţă. Eram vie, dar sufletul îmi era atât de trist, că deveneam invizibilă. Nici măcar eu nu mă mai puteam vedea. Asfaltul îmi luase învelişul.

El s-a ridicat şi s-a uitat drept spre mine.

– Eh, s-o fi plictisit. Şi mi-o zîs şeful că bălmăjesc cam mult şî spării clienţii.

 

 

*

Citiţi şi asta!

P.S: De ce nu pot baga taguri? AAAAA?!!!!

Anunțuri

6 comentarii la “Reluare :D

  1. deci … cînd ai postat-o prima oară n-am putut zice decît … da , da , da …
    azi … doar oftez … poate o să-mi găsesc şi cuvintele da’ sigur îi că-mi „crează stări” 😉

  2. Aaaaa, da, cred ca eram bolnava cand am scris asta, dar dupa ce mi-a laudat-o Vania cinci zile si a bagat-o pe toate blogurile am zis si io ca o fi ceva de ea. Si crez ca e 😛

  3. Va invit sa va inscrieti blogul in sectiunea de bloguri partenere de pe PiticiPeCreier.ro (compara pretul cartilor).

    Imi cer scuze ca am postat mesajul aici, dar nu am gasit nici o forma de contact.

  4. Oana ,ai un har deosebit intrucat scrierea unei carti este un mestesug,iar tu ai propriul stil pe care-l stapanesti si sa nu te abati de la el sa fi tu insuti!!!,p.s.multumesc pentru felicitare, Craciun Fericit si La Multi Ani!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s