A noului an, adică 2009. Mna. Am început ca de obicei, cu nimic anume. Anul ăsta am început prin a termina „Luna Nouă”. Doar v-am spus că intuiesc că e uşor de citit, şi apoi trebuia să-i dau bătaie că nepoata mea mă presa. I-am dat, am terminat, nu ştiu exact ce să spun despre carte. Mă mai gândesc. Apoi am citit „Cartea fără nume” a lui Anonymous, aşa scrie, aşa vă spun. Carte apărută la editura Leda. E o combinaţie între un western, horror, fantasy şi thriller. Multă, multă violenţă, limbaj vulgar, oameni care beau urină 😀 – ok, ei aflau doar după ce beau. O amuletă ce ar fi putut aduce întunericul pe pământ pentru totdeauna. Nişte călugri super tari şi aş putea să o ţin aşa până dimineaţă.
Datorită crimelor explicate în morbidul detaliilor şi al limbajului licenţios nu aş recomanda-o celor sub 18 ani, dar asta e treaba părinţilor lor până la urmă, că nu educ eu copiii altora.
Normal, am scris vreo 60 pagini A5 la noua carte, aia cu Lumea Pierdută. Mă rog, până acum, că nu cred că se va numi aşa. Oricum, acţiunea se petrece pe două planuri: Unul în Londra, altul în Oraş sau Atlantida. Am renunţat la Platon până la urmă, în a mă îndruma pe drumul atlanţilor şi l-am preferat pe Theopomus din Chios, mi s-a părut mai interesant. Plus că teoria lui privind: „Aztlan al celor Şapte Grote”, mi-a adus aminte că odinioară voiam să scriu ceva numit „Rege peste şapte ape”, care, credeţi ori ba, chiar avea o legătură subtilă cu ceea ce spune omul din Chios 😉 Cel puţin, acum, Theopomus mi-a spus pe ce drum s-o apuc şi cu cartea aia. Am citit şi celelalte teorii despre Atlantida, dar, până la urmă am rămas la asta combinată cu imaginaţie. Ok, recunosc, am folosit descrierea lui Platon, sper să nu mă dea în judecată pentru asta.
Cum n-am chef să mai citesc nimic fantasy acum, mi-am cumpărat o poliţistă, al cărei nume nu îl reţin, pentru că oricum n-am chef de ea chiar acum şi un Kant cu „ Critica facultăţilor de judecare”. Am mai citit odinioară fragmente din cartea asta, dar acum am chef de ea întreagă. Şi nu, nu cred că am poftă de net zilele astea. Poate şi pentru că mă gândesc că luni trebuie să-mi iau rolul de profesor în serios, şi am aşa un chef că-mi vine să plâng.
Mă rog, până luni mai e duminică, nu se ştie niciodată ce se va întâmpla. Poate că mă va lovi cheful. Vom vedea.
Despre sfârşitul anului nu am ce să vă spun. S-a dus, acum suntem într-un an nou, aşa că nu mai contează ce s-a întâmplat între.
Vă doresc încă o dată un an nou plin de împliniri şi criză uşoară! Ce va mai fi, vom vedea.
Anunțuri
Cred că în curând, cu atâtea lecturi, vei judeca ca Kant…
mda … 😦 … ne putem apropia ? … recunosc , spăşit , n-am citit (şi nici nu cred c-am vre-o şansă) Kant … are vre-o legatură cu … ă … cantafabule ? … nu dau cu paru’ … mi-era , doar , dor de-o vorbă bună
Cella, scriu eu cantafabule si ma semnez Kant 😀 Dar nici nu trebuie sa-l citesti, fiecare citeste ce ii place si doar atat, ca nu e inchizitie, decat daca te iei dupa unii, dar nu si la mine 😀
Vania, ma indoi, nu mi-a placut niciodata judecata lui Kant. Nu ma intreba atunci de ce il citesc, da? 😀
Hai, Oana, ca mi se pare interesanta chestia cu Atlantida! Incepi sa ma corupi. Si titlul „Rege peste sapte ape” imi place. Astept. A, si sa stii ca mahmureala trece cu zeama de varza!
Simona, de corupt, tot te corup, cu asta ma ocup eu 😀 Dar de mahmura, nu sunt mahmura, m-am lasat de beut 😛
uffffffff … să-i întrebăm , zic , îs oareşce probleme cu „drepturile” 😉
Pai, Cella, noi le numim Oanafabule 😆 sa nu se supere cei de la Pheonix, dar mai bine ii ascultam pe ei, ca de ma apuc eu… dezastru 😀
da , aşa m-am gîndit şi io şi mi-am pus vinil-ul … oricum mi tareeeeeeee dor de tine cu sau fără Kant ăla 😛
Cella, revin in doua zile, mai am putin de scris, pana nu pierd ideea si mai facem un Craciun 😀
Bucurii şi împliniri şi ţie , Crăiasă !
Eu, mă retrag în munţi, nu-s foarte sigură 😉 :))
http://sfinx777.wordpress.com/2009/01/04/dovediti-mi-ca-gresesc-prin-fapte-va-tine/
Sibilla
Spor in toate, Oana.
mda, in concediu chiar ma intrebam cine ar mai putea citi, ca si nevasta-mea, cartea aia fara nume
a, si…. la multi ani, buei!
Venii, my girl vrea sa ne vedem, da un semn 😉
Da, Luna Noua citesc eu chiar acum…mai am 100 de pagini. Mie totusi nu-mi place…prea trasa de par.
La mulţi ani, lectură plăcută, spor la scris şi succes!
Lucia, la multi ani si tie si multe, multe succese!
Stephen, sunt de acord, dar ma abtin 😛
Lexus, mna, pana sambata nici o sansa, dar vorbim.
Trexel, la multi ani! Ar trebui sa citesti si tu cartea aia, are crime descrise in detaliu, din alea de iti plac tie 😉
Kmi, merci la fel, poate ne mai vedem la o cafea 🙂
Sibilla, tu cauti zapada, nu? Spor 🙂
Atlantida sună interesant, chiar foarte. De abia o aştept. Nu te zoresc, ziceam şi io :)))
Crina, bine, mi-ai luat o piatra de pe inima 😛
Oana,sunt foarte interesat de civilizatiile disparute,Atlantii sunt pe primul loc si as vrea sa citesc cartea ta care se va numi Atlantida,please!!!
Nu, Octav, nu se va numi „Atlantida”, pentru ca e totusi o fictiune, doar ca are ceva din ideile celor care au studiat fenomenul. E cu persoanje ciudate, oameni-corbi, oameni-vulturi etc si un Bibliotecar impiediact 😛
Impiedicat, sorry, am vanatori de greseli pe urme. Nu pot trai linistita 😛
Oana, cultura mayasa,cea incasa,cea egipteana,este presarata de zei,care apar ca oameni blonzi-vulturi,sau oameni-corbi,intre realitate si fictiune granita este foarte subtire,cum au fost ridicate templele mayase sau cele incase,dar cele egiptene,dar Stoneheige,sau triunghiul Bermudelor,insula Pastelui sunt mistere ale lumii care sunt la granita dintre realitate si fictiune!