Războiul pe înţelesul FSB

 

După cum se ştie FSB e fostul KGB, cum agenţii de proximitate nu prea au priceput apropourile din carte, m-am gândit că ar fi vremea să le lămuresc.

Înainte de asta, totuşi, aş vrea să vă rog ceva, nu vă mai schimbaţi IP-ul pentru a vă vărsa frustrările pe aici. Am înţeles, unii pur şi simplu nu pot trece peste faptul că eu scriu. Sinuciderea nu e legală, dar e posibilă, aşa că vă rog… Vreţi să vă dau şi idei despre cum să o faceţi? Iar ăla de a lăsat mesajul pentru Cella, un cult al acestui pământ, unul care citeşte Kant de la grădiniţă, i-aş spune să se ducă acolo unde îi trimitea Bourbon Kid pe ăia care-l enervau. Dar sunt convinsă că n-are idee despre cine vorbesc, aşa că încă se poate sinucide. Eu vă susţin 😉

Acum că ne-am înţeles, îmi pare rău că vă chinui atât de tare, dar n-am de gând să vă fac pe plac. Îmi place prea mult să vă enervez. Şi, cu atât mai mult, îmi plac oamenii care mă urăsc şi mă ponegresc. Penibilul de care dau dovadă unii, mă face pe mine să mă simt sănătoasă cu capul 😀

Cum mai există şi un alt gen de… nebuni, mă gândeam să le explic cum stă treaba cu Reginele.

Există Yassuna, desigur, agent dublu: KGB-CIA. În mod normal ea e rusoaică şi printre agenţi i se spune „Nemuritoarea”. Da, există o adevărată legendă pe seama ei, dar nu v-o pot dezvălui că mă împuşcă Beor.

Sigur, voi credeţi că Beor e un tinerel prostovan ce se îndrăgosteşte de o elfă. Hai să fim serioşi, e un bătrân ursuz, care n-are nici o treabă cu iubirea. Dar se preface bine. Oricum, el trebuie s-o ţină sub observaţie pe Yas, şi să dea raportul la centru.

Dap, v-aţi prins, şefa centrului e Morana. Acea Morana este, de fapt, agent, dar, pentru a da mai bine în ochii oamenilor e si director de gazetă.

Ceasornicarul, nu ştiu dacă e bine să vă dezvălui cine e. E cam dus, iar Iudarr s-ar putea înfuria că v-am dezvăluit atâtea. Doar se ştie că Iudarr e zeu, nu e bine să te pui cu el în asemenea situaţii. Iar eu încă îmi doresc să trăiesc pentru a enerva oamenii.

Cum durerile unora sunt mai mari decât frustrările altora, mă gândeam să fac un Fan Club „Războiul Reginelor” şi să strâng agenţii din întreaga lume 😀 Paranoia va creşte puţin mai mult, iar vânzările vor fi demenţiale. Eu mă voi îmbogăţi şi voi trăi fericită, alături de Morana, în Hawai. Sigur că nu sunteţi invitaţi, pentru că sunt în cale afară de zgârcită, şi mai am şi mania curăţeniei. Dacă totuşi vă vine să veniţi în vizită, vă rog să faceţi şi curat în urma voastră. Aşa mi se pare politicos.

Dacă vă mai vine să lăsaţi comentarii ironice pe blogurile mele, vă sfătuiesc să vi le introduceţi în dos. Asta pentru a mă scuti pe mine din a o mai face şi pentru a vă scuti pe voi de prostie – a mea, a voastră, nu contează.

Am început bine anul, fiecare are să-mi reproşeze ceva pe blog, problema e că nu îmi pasă. Şi nu mă luaţi cu chestia aia că nu-mi respect cititorii, că mă faceţi să lăcrimez şi ar fi chiar urât din partea voastră. Respect pe cine merită respectul, nici mai mult, nici mai puţin.

Îmi aduc aminte că tata îmi reproşa odinioară că nu ştiu să plec capul. NU ŞTIU, ŞI NICI NU AM S-O FAC VREODATĂ, chiar dacă de asta ar depinde cariera mea – în orice domeniu ar fi ea. Fac ce vreau, cum vreau şi când vreau. Sunt şi persoane pe care le ascult, dar o fac dintr-un motiv pe care voi nu l-aţi putea înţelege: recunoştinţă, respect, etc. Îi respect pe cei care merită, aşa că nu am nevoie de texte din ale bodnăresciene, cum că nu respect pe nimeni în afară de mine.

Şi acum că mi-a dat o lacrimă, am să-i las pe culţi în durerea lor, iar eu rămân în prostia mea. Oh, am spus că am de gând să editez orice comentariu ironic sau şi mai rau de atât? Dacă vreţi să simţiţi pe pielea voastră, vă aştept.

Trexel, tu pe unde-mi umbli? Nu vezi că am nevoie de help? 😀