Am nevoie

rousseau

Dădaca pisicii, când a decis că vrea să dea la facultatea de Jurnalism, automat, s-a gândit că eu voi fi ce o va ajuta. Desigur, eu nu am fost la curent cu planurile ei, dar Dumnezeu ştie cum, m-a convins că asta îmi doresc. Aşa că stai şi explică, şi explică şi încearcă să-ţi aminteşti, asta după trei zile de nesomn. Logic, ca orice student sârguincios, s-a prins şi ea cu două zile înainte de examen că trebuie.

Când am ajuns la Ferdinand de Saussure, mi-au dat lacrimile. Doamne, omul ăsta mă urmăreşte, şi aş fi pariat pe toată averea mea că a murit în 1913. Am învăţat la semnificat şi semnificant de mi-a venit rău. Asta am început-o după vremea când eram la Română-Franceză şi nu s-a terminat nici la Jurnalism. Mulţumesc electronicii că m-a salvat. Bine, autorul în sine nu are nici o vină. La un moment dat am început să-l ador pe el şi să-l urăsc pe Eco. Ăla ce se bagă în jurnalism? Să-şi vadă de treaba lui că şi-o face foarte bine. Să lase teoriile. 😀

Şi atunci când simţi că mori de oboseală ţi se întâmplă să ai şi cele mai puternice amintiri. Şi aşa, aproape adormită, cu capul sprijinit de-o mână, mi l-am amintit pe J.J Rousseau. La Română-Franceză, ba nu, la Franceză, am fost obligată să îi citesc „Confesiunile”, da, în limba natală ca să pricep mai bine. Nu am avut la început nici o atragere faţă de acest domn, dar „Confesiunile” m-au prins. Nu am mai privit cartea ca pe un element de studiu, ci am intrat în atmosferă. Tare rău mi-a părut pentru el. Şi pentru a sa „Beatrice”. Până la urmă, dacă te gândeşti la Dante, cred că toţi marii scriitori au avut o „Beatrice” pe care s-o poarte în minte. Aşa am ajuns la concluzia că am nevoie şi eu de una. Da, o „Beatrice” nu un … S-a înţeles da?

Uite că viaţa lui Balzac nu m-a pasionat niciodată. Pentru mine a fost un domn respectabil, care a scris o carte frumoasă, restul nu mi-au plăcut. Dar nu e vina lui, nu cred că e nici a mea. E ceva între noi ce nu se leagă. Nu există acea chimie. Şi ai zice că ne leagă, ţinând cont că suntem născuţi în aceeaşi zi. Am vrut să fie autorul meu preferat, dar nu am reuşit să-mi calc pe inimă.

Oricum, după ce am reuşit să dorm trei ore, pentru a recupera trei zile, m-am gândit că, dacă doriţi, dar nu toţi deodată, puteţi să-mi faceţi cadou o Biblie. Credeţi sau nu, a mea a fost furată. Nu pot să-mi dau seama ce smintit ar fura o Biblie, dar nebuni îs mulţi pe lume. Aşadar, am nevoie de o „Beatrice” şi de o Biblie. Se oferă cineva?

Reclame