Eu sunt bogată, măi…

prieteni_catel_pisica

 

Bogăţia mea nu constă în ceea în ce constă bogăţia altora. Eu am prieteni, puţini, dar cei mai buni. Să fiu sinceră, până să-mi fac blog, nu am avut prieteni. Câţiva tipi, colegi de facultate, care mi-au rămas mai apropiaţi – să fim serioşi, bârfeam cu ei toate tipele care ne treceau prin faţa ochilor, nu cred că m-au văzut vreodată ca pe o femeie. Dar creaturi de sex feminin? Neverrr. Toată lumea îmi spune că sunt misogină, dar se înşeală.

Cea mai tare fază a fost cea cu Corina Creţu – ţin să îi spun pe această cale că e mult mai curajoasă ca mine, eu nu călcam pe acolo nici tăiată. La un moment dat, Corina comentează pe blogul meu. O tipă drăguţă. I-am răspuns şi eu pentru că mi-a plăcut ce a comentat, iar pe vremea aia nu răspundeam fiecărui comentariu în parte, că nu aveam răbdare. Mă sună mama disperată, aş putea jura că era şi transpirată: „Ai văzut cine a comentat la tine?”. Am intrat pe blog, m-am uitat, hmm: „Cine”. Ea: „Corina Creţu”.

Eu: „O cunoşti?!”

Ea: „Tu eşti proastă? Nu ştii cine e Corina Creţu?”

Eu: „Sunt, nu ştiu. E o tipă drăguţă, dar nu ştiu cine e. Zi dacă o cunoşti, nu mă fierbe”.

Apoi, în zece minute, ştiam toată viaţa Corinei 😀 Mama o îndrăgea foarte mult dinainte de-a şti eu cine este ea. Chiar şi X după ce a cunoscut-o a zis: „Doamneee, ce femeie deosebită. Cât e de simplă şi de plăcută”. Şi de aici s-a înfiripat o prietenie.

Cella, Isabelle, ele erau mai demult, dar vă spun eu şi povestea lor cu altă ocazie 😉

Apoi, obligată – da, sunt cât se poate de sinceră – de Vania, am comentat pe blogul Crinei. Mă enerva să comentez la Crina pe blog pentru că avea nenorocirea aia de blogspot pe care eu nu mă descurc de nici o culoare, în plus, nici nu o cunoşteam, iar Vania mă tot obliga să spun câte ceva. Bine, recunosc, mă manipula la greu. Abia după ce un domn din ţări străine a început să o deranjeze atât pe Crina cât şi pe omul ăla rău şi s-au mutat pe wordpress, am început şi eu să fiu mai activă pe blogul sătmărencei. M-am dat mai greu la bârfă cu ea, pentru că nu ştiam cât de receptivă e la miştouri, aşa că mă purtam cu prudenţă. Până mi-am dat seama că e tipă mişto şi am început glumele. Şi aşa a trecut timpul. Cred că, dacă stau eu bine să analizez, mai sunt câteva luni şi facem un an – vrei să fii soţia mea? 😀

Cu toate că nu ne cunoşteam suficient de bine, am simţit că e cel mai de încredere om pe care-l ştiu. Aşa că, atunci când am vrut să mă plâng la cineva, pe ea o băteam la cap. Ne-am dat seama că avem multe lucruri în comun, bine, nu chiar toate, acum trebuie să mai fim şi individuale, altfel prea am fi două perfecte, în felul ăsta ne completăm 😉

Sunt câţiva oameni pe care i-am cunoscut aici, pe blog, care m-au apreciat şi mi-au oferit prietenia lor sinceră fără a avea un alt obiectiv în schimb. Lucru destul de rar în viaţa-mi mizeră 😛 Şi aşa, mi-am pus în cap o Crină. Mai scap eu vreodată? 😀

Crina, acum câteva zile, nu numai că mi-a făcut un cadou de Moş Gerilă, aşa cum spune ea, dar mi-a făcut un cadou pentru care nu o să mă pot revanşa toată viaţa, chiar dacă aş lua-o de nevastă şi aş pune-o în ramă. Încă nu vă spun despre ce e vorba, dar vă dau un mic indiciu: a făcut pentru „Reginele” mele, ceea ce nu aş fi făcut nici eu. Bine, nu pentru ele, pentru mine.

Aşa că sunt cel mai bogat om din lume. Cum am spus, puţini dar buni 😉 Acum mă gândesc deja unde să o duc în concediu, că în Hawai nu vor soţii, ambii, că cică prea mult zbor. O decapotabilă, Crina? 😛

 

Pe lângă Crina şi Cella, care mi-au suportat toanele ultimelor zile, trebuie să-i mulţumesc şi lui Bogdan Hrib, motivul fiind acelaşi. Cred că n-a mai avut până acum un autor care să-l ţină câte trei ore la telefon şi să se isterizeze 😀 Aşadar, sunt trei oameni care zilele trecute au trebuit să suporte de la mine mai mult decât aş fi suportat şi eu. Nu, X a plecat de acasă. Cel puţin când vedea că vorbesc cu Crina, Cella sau Bogdan, îşi lua lumea în cap şi mă întreba când se întorcea: „Mai eşti nervoasă?” 😀 Iar eu dădeam din cap într-un sens sau altul, şi aici se oprea discuţia. Bine, eu eram vorbită, cred că nu o mai puteam lua de la capăt.

 

P.S: Crina, tu eşti îngerul meu! M-ai „cumpărat” pe viaţă.

Anunțuri

48 comentarii la “Eu sunt bogată, măi…

  1. Calutăţile mele de manipulator sunt îndeobşte recunoscute, însă n-o lăsa pe Crina să-ţi controleze mintea! Las’că o controlez eu… Mai ales că sunt ceva mai liber de la o vreme.

  2. „Nu sunt bogată”…
    Stai să înţeleg: te plângi ori te lauzi? 😉
    P.S. Mă omorâţi voi două! (şi tu, şi Crina!)
    Strig de-o lună da’ nu m-aude nimeni: nu mi-s chinez!!! 😛

  3. Draga Oana, fac parte din cititorii tai fideli care nu au postat aici, considerandu-te un copil al viitorului, generatia mea fiind depasita de gandurile voastre.In ultimul timp, am constatat intoarcerea ta din viitor intr-un loc de cotidiene si banale intelesuri.Sfatul meu este,,du-te inapoi Oana,viitorul te asteapta,nu rezolvi nimic in trecutul asta al tau ( care e prezentul noastru),,
    Scrie,emotia scrisului numai tu o ai-cititorul traieste pe sfert emotia scriitorului.Da, esti bogata Oana numai tu poti deschide usi imaginare spre mai departe.Iti doresc numai bine.

  4. http://library.radio3net.ro/playme.php?id=26&m=pif&pp=
    „iata , iată stropi de înger cad în fum
    iată , iată lupii ies la drum … ” 😆
    „înveleşte-ţi rîsu-n umbre,
    prea-s în drum doar colţuri strîmbe,
    gheara ştie lin să umble,
    uită ce şi cum
    ……………………………………………….
    dimineaţa nu-i senină,
    lupii somnul şi-l anină,
    peste zare din colină,
    peste ochi de fum,
    ……………………………………………….
    lupii-şi flutură iar goana,
    haia-ntreag-şi linge rana,
    haita lung îşi sună spaima
    nu te-opri acum ”
    NICU VLADIMIR

  5. S-astern idei scanteietoare,
    Himere dulci si tanar foc?
    Sa aleg smerenia supusa?
    Toate nu-s decat un joc!
    Intrucat vorbesc unei printese!
    Multumesc ca existi Oana.
    cu stima Tavi:)

  6. E multa vreme de cand n-am mai venit pe aici, asta din cauza ca mi-am mutat vizitele din planul virtual al blogosferei in cel real, de-acasa, facand navete intre Brasov – Iasi – Falticeni – Ceahlau.

    La inceput eram si eu destul de sceptica in ceea ce priveste lumea virtuala, dar mi-am dat seama ca prin intermediul blogului am intalnit oameni atat de frumosi, pe care cu siguranta nu as fi avut niciodata ocazia sa-i cunosc in viata reala, din motive geografice…

    Am inceput acest comment cu un alt gand si m-am lasata dusa de val cu introducerea.. Voiam sa spun ca, de ceva vreme, sa fie vreo doua luni, am inceput sa visez oameni din blogosfera in niste contexte suprarealiste!

    Asta noapte, in cele 3 ore dormite pe fotoliu, te-am visat pe tine. Am visat ca ne-am intalnit undeva la munte, langa un lac; era dimineata, inainte de rasaritul soarelui; nu stiu in ce imprejurari ajunsesem acolo si cum anume mi-am dat seama ca fata care statea in hamac si se uita spre apa erai tu.

    Visul nu presupunea niciun fel de action script, n-avea un scenariu, nu era dinamic, ci mai mult ca un tablou, foarte putine erau elementele care se miscau. Copacii negri contrejour, niste salcii, cateva pasari si hamacul tau, care se legana, penele de pe borul palariei tale.

    Cred ca e mai simplu si mai sugestiv sa pictez visul, pentru ca risc sa cad in descrieri de natura Sadoveniene si nu vreau sa te plictisesc.

    Visul era straniu, pentru ca nu se auzea nimic, era ca un fel de film mut, lacul era neted, de parca ar fi fost inghetat; mi-a placut mult imaginea, te vedeam tot asa, contrejour, astfel incat pareai imbracata in negru. M-am apropiat sa spun ca te-am visat (culmea e ca-mi dadeam seama ca te visasem, desi eram inca in vis) si am vazut ce haine aveai.

    Erai imbracata ca o „doamna de pe timpuri”, asa cum numai pe profesoara mea de pian o vazusem imbracata, cu manusi crem crosetate, cu guler inalt incheiat cu nasturei de perle, cu palarie cu voaleta, erai fantastica!

    Cand am venit mai aproape sa-ti spun ca te-am visat, te-ai intors si mi-ai facut semn sa tac si sa ma asez in hamac, alaturi de tine si sa ma uit in fata, spre lac.

    Ai zis: „de-acolo rasare”.

    Aveai parul lung, lung, pana la genunchi, foarte negru si lucios, cu reflexii violete. Lumina in jur, bruma de pe jos, cerul, toate erau mov.

    Ma uitam spre o brosa de la gulerul tau, o perla mai mare, si mi-am vazut reflexia mica-mica acolo, dar cand ma concentram sa imi disting fata, m-am trezit.

  7. Iti multumesc, Oana. Mi-a placut povestea cu mama ta, transmite-i te rog din partea mea multe salutari. Sper ca esti bine. Si eu ma bucur mult ca am reusit sa ne cunoastem. Dupa cum ti-am povestit, blogul asta mi-a oferit multe satisfactii. Ti-am povestit ca asa am cunoscut-o si pe Crina, plus alti oameni minunati. O dupa-amiaya frumoasa si felicitari pentru tot ce faci.

  8. Oana,
    Poate,dupa experienta,eu sunt cel mai indreptatit sa spun cine,ce si cand ,despre prieteni.Prieten ,este un termen cu mai multe nuante.Prieten adevarat are un singur inteles si acela-i greu de explicat.El se simte.Cu drag,o seara frumoasa de la tata Borgo 🙂

  9. P.S.In lunga mea viata am adunat o multime de prieteni,amici de toate genurile si ocupatiile.Nu-mi amintesc de vreun prieten adenarat,inafara mamei mele.Ea a fost alturi de mine neconditionat mai ales la gru.Nu m-a dezamagit nicio data.Era vaduva de tanara cu un unic fiu si acela….zodia berbecului.:P

  10. Oana,
    Eu n-am spus ca nu sunt si prieteni adevarati,putini,foarte putini si pe care-i percepi cu sufletul.Numai oamenii buni au prieteni cum ziceam „de sus pana jos”.Tu sa nu ai!? Poate ai mai multi decat gandesti si chiar in virtual.Ex.Eu. Ei???Seara frumoasa de la tata Borgo.

  11. Primiti o colindatoare intarziata?
    N-am mai trecut de un an pe aici.O fac acum,prilej cu care va doresc sa fiti mereu inconjurata de prieteni adevarati!
    Un an regesc sa aveti!
    Gina Rizea

  12. Nu mă lăuda atât până nu vedem rezultatele. S-ar putea să-ţi pară rău pentru ce spui acum 😆

    Vezi că unii de la KGB mi-au spus că Vania îţi va cere comision pentru prietenia asta :)))

  13. Mai, treci la munca, rezultatul mi se pare nesemnificativ, gestul, in schimb, e mai mult decat as putea eu spune in cuvinte. Esti cea mai prietena a mea, da, nu printre 😉
    Iar Vania sa-si puna pofta in cui, eu i-am zis sa ma lase in pace, acum sa taca 😀

  14. SRECNA NOVA GODINA !!!
    Deci .. eşti bogată, dar mai eşti şi unică, ai tu harul de-a povesti âncât să ne zâmbeşti sufletele, Crăiasă, felicitări !
    respecte şi preţuire,
    Sibilla

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s