Obiecte ascuţite

flyer_obiecte_ascutite_interior

Autor: Gillian Flynn

 

Îmi e foarte greu să vorbesc despre această carte şi să o ridic la justa ei valoare. Nu numai că e un debut de zile mari, dar este şi o carte ce are în prim plan personajul, crima rămânând undeva pe locul doi, poate chiar trei.

Totul începe cu uciderea unor copile. Numai fete.

Camille, care se întoarce în sânul unei familii ciudate, bolnave de-a dreptul, persecutată din mamă în fiică, trebuie să facă un reportaj despre crimele petrecute în oraşul natal. De aici se dezlănţuie iadul psihologic. O familie plină de probleme. O mamă care are nevoie de atenţie, de mila celorlalţi, iar pentru asta îşi îmbolnăveşte copiii, un tată vitreg fără nici un cuvânt de spus, o soară – minoră – cu grave probleme de personalitate, ce tânjeşte după dragostea nemărginită a mamei, şi o bunică care trăieşte în umbra tuturor.

Camille, personajul principal, revine în nebunia familiei, astfel ajungând să îşi amintească propriile nebunii şi să se reîntoarcă la ele. Încărcătura psihologică e maximă, crimele rămânând undeva în umbra personajelor, a nebuniei a lor. Totul curge într-un şuvoi emoţional. Acţiunea psihologică este alertă, uneori de-a dreptul înspăimântătoarea.

Dar nici ancheta nu e mai prejos. Mi-a plăcut cum a gândit autorul totul. Exact în momentul în care eşti sigur, poţi jura, şi poţi ridica arătătorul spre criminal, îţi dai seama că ai greşit. Sfârşitul este cu adevărat inedit. Mai rar o astfel de carte.

Dar ţin totuşi să-l contrazic pe King, nu e o carte care să te sperie. Nu ştiu ce l-o fi speriat pe el, dar mă rog. E o carte care te face să-ţi mişti puţin creierul. Să cauţi substratul psihologic, să înţelegi mintea criminalului, dar şi a Camillei. Şi, cel mai important, e o carte care se citeşte fără a-ţi trage sufletul. Nu ai cum să te opreşti să respiri, pentru că eşti tot timpul împins la pagina următoare. Hanibal ar fi gelos pe asemenea minţi bolnave 😀

Nu o rataţi, nu ştiţi ce pierdeţi!

 

P.S: Semne de carte.

20 comentarii la “Obiecte ascuţite

  1. Ma bucur ce ti-a placut! E intradevar o carte valoroasa!
    Chiar sunt curios ce ne pregateste in continuare Gillian. Bogdan a scris pe blogul meu ca a doua carte a ei, LOCURI INTUNECATE, va fi lansata si la noi, concomitent cu editia din America. Tare, nu?

  2. Oana,trebuie sa ai o stare sufleteasca care sa te pregateasca pentru drama vietii care ne copleseste in fiecare zi,trebuie sa ai dispozitia sufleteasca ca sa te apuci de citit cartea lui Gillian Flynn,weekend placut Tavi:)

  3. pînă – o ajunge la mine frunzăresc cursul de patologie medico legală 😛
    palpitaţie maximă – are şi poze 😉

  4. as comanda-o, sincer, da mi-e lene sa-mi fac cont la tritonic
    sa le spui sa faca ceva sa poti comanda si fara cont 🙂
    probabil ei cred ca toti suntem nerabdatori si vom comanda in avans cartile nou aparute, o sa facem manifestatii sa scoata mai multe si mai multe…
    pe bune, aici e marketing. efectiv mi-e lene sa-mi fac cont, sa ma loghez si apoi sa comand. e o simpla editura intre atatea altele. nu e ebay unde imi stiu contu ca lucru cu el des. nu e nici macar okazii.ro
    frate, intri, alegi, apesi Comanda, iti cere date, normal, le inregistreaza si face contu automat. nu iti zice de la inceput…”Buei, intai iti faci cont si apoi comanzi, daca vrei sa ai parte de minunatele noastre colectii”. puii mei…

  5. Pingback: Pregătim covorul roşu « Sătmăreanca

  6. Foarte frumoasa analiza ta, daca se poate numi asa. Eu am terminat astazi cartea, am citit-o in doua nopti desi o puteam citi mai repede… pur si simplu am tot amanat finalul.
    Mi-a placut grozav! In buna parte sunt de acord cu ce-ai scris, cu parerile tale, imi regasesc gandurile care m-au bantuit orele astea de dupa ce am terminat cartea… si totusi, eu am ghicit cat de cat finalul de cand cu petrecerea la care au mers Amma si Camille. Sigur ca, aproape eram sigura la final ca este aceea de care spuneau ei, si uite ca nu m-a inselat intuitia pana la urma.
    Ahhhh! Misto carte. Misto de tot! Dar nu una care sa te sperie.

  7. Dana, nu e o analiza, e mai mult o reclama 🙂 Si eu am intuit cine e criminalul, dar n-am vrut sa spun. Da, cartea e foarte bine scrisa, iar personajul principal „umple” scena.

  8. Eu stiam cine e criminalul inca dupa ce am citit primul capitol. Nu… nu-s medium :)) doar ca o amica a prins cartea, a citit exact untimele pagini si apoi mi-a povestit totul intr-o singura fraza… Asta mi-a cam taiat din pofta lecturii pret de vreo 2 zile. Insa m-am intors la carte si tare ma bucur ca am facut-o. Cine e criminalul inseamna mai putin de 10 %… parerea mea. Sfarsitul e genial, e o capodopera…
    Insa eu ii dau dreptate lui King. Mie finalul mi-a dat acel fior rece pe sira spinarii si inca il mai simt cand imi amintesc anumite pasaje….
    Cartea imi pare mult mai infricosatoare decat nu stiu ce roman in care un dezaxat cu un carlig in locul bratului drept, sau cu o drujba omoara liceeni in vacanta de primavara, ori o carte plina de zombie, stafii si vampiri…
    E infricosatoare prin simplitatea povestii, prin faptul ca e de-a dreptul banala… si parca ramai cu impresia ca oriunde, oricine poate juca exact in clipa asta rolul Ammei, Adorei, Joyei… ori poate vecina de deasuprase pregateste chiar in clipa asta sa-si mai noteze un cuvant… Daca asta nu-i o imagine infricosatoare…. 🙂
    Oricum…fie ca te sperie fie ca nu… bestiala carte!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s