Din bloggosfera

A mi se scuza lipsa diacriticelor, scriu in consola pentru ca ma grabesc.

Azi Simona, mandru redactor-sef de Clik, a scris pe blogul propriu despre Regine, Blesteme si Chinezi, lucru pentru ca ii multumim si il notam 😀

Tot azi, Darius cu blog nou vrea scandal 😛

Crina iar e racita, dar nu o iert, trebuie sa scrie.

Maine mare, mare eveniment: „Fara canguri” are lansare online, asa ca sunteti cu totii asteptati.

Dinastiile supravietuiesc…

TRITONIC are filmulet misto de prezentare. Filmulet pe care eu nu-l pot posta ca nu e youtube. Doamneee…

Eu am multa, multa treaba 😉

A fost şi vineri 13

Că tot îmi zicea Cella că va fi bine şi că tot îi ziceam eu că glumesc, na că a fost şi vineri 13. Jumătate din ceea ce i s-a întâmplat lui Bogdan mi s-a întâmplat şi mie, dar cealaltă jumătate a fost de-a dreptul demenţială. Am ajuns la hotel cu o foame de urs, dar n-am mâncat. Ce să mai mănânci când abia îţi ţii ochii deschişi. I-am spus lui Xreder că intru la duş, dar m-am proptit direct în pat şi l-am visat pe Piţi. M-a sunat Crina să-mi spună că vine. Noroc cu ea, altfel nu mă mai trezeam. Apoi a sunat Darius întrebându-mă dacă a întârziat. Să fim serioşi, să întârzâie de la ce, eu abia ce mă trezeam. A sunat şi Bogdan să-mi povestească de jaf. A fost funny – normal, doar pentru mine 😀 Darius mă întreabă dacă ne întâlnim în restaurant. Eu îi zic că da şi închid. Normal, când ajunge omul în restaurant noi nu eram, aşa că mă bombăne o jumătate de oră că am zis că sunt în restaurant. Dar eu n-am zis aşa ceva. Minunata lui soţie, Lavina – de ce nu avem poze cu ea? 😦 – ne-a povestit câte în lună şi în stele. Are un calm ceva de invidiat. Până şi când e nervoasă e calmă 😀 Soţul Crinei, Marian, ne-a făcut să râdem aprig. Mă rog, la un moment dat, băieţii se întreceau în poante, iar Crina râdea cu lacrimi. Am speriat un restaurant întreg. Deh, aşa ne trebuie. Sâmbătă 14, desigur, am luat micul dejun alături de Crina, Darius şi Lavinia. Aproape că nu ne mai venea să plecăm. Dar ningea aprig, aşa că n-am avut încotro. Dacă Darius şi Lavinia nu s-ar fi ridicat să plece, noi mai stăteam. Crina s-a asigurat că „scap de voi”. O înţeleg, îi lipsea munca la redacţie iar noi am reţinut-o 😀 Nu-i nimic, na, acum poţi munci în voie. Iartă-ne!!! 😆 Drumul nostru a fost mai bun – cu toate că nu o să mai zic niciodată nimic de gropiţele din Piteşti. Ardelenii nu sunt luaţi pe nepregătite, totuşi, atunci când ninge. Utilaje de dezăpezire peste tot. După Aiud a ieşit şi soarele, iar drumul a fost uscat. Am ajuns în Piteşti după şapte ore şi jumătate de mers cu maşina, în condiţiile în care am oprit de vreo trei ori. Am oprit şi la Deduleşti pentru a ne alimenta cu mici şi pui. Apoi am sunat-o pe Katy sperând că a cumpărat ea pâine. Da, vezi să nu! Ar fi fost chiar culmea. Oricum, amintirea din seara de vineri 13 e cea mai minunată. Am râs demenţial de mult şi de bine 😀 Abia aştept să fim în formulă completă, cu Chinez şi Adină cu tot, că aşe ne şede bine. Ei, băieţi, fete, gândiţi-vă la ceva pentru a ne putea întâlni cu toţii.

 OH, să nu uit. După ce m-a înnebunit Bogdan cu un facebook, acum mi-am făcut şi eu cont. Mna, am o nouă jucărie. Să nu urle când nu o să predau manuscrisul la timp, că el mi-a băgat în cap, iar eu Crinei 😀