Postul de fata se refera doar la Aspoiu – e bine? 😀
*
Citez ultimul paragraf dintr-un articol dedicat editurii Tritonic de Cititor SF – sau iar n-am dreptul să citez?
„In alta ordine de idei, bossul Tritonic a fost intr-un glorios turneu de promovare, turneu declansat, se pare, tot la auzul magicului “avocat”.”
Eu nu l-am ameninţat pe Bogdan cu nici un avocat, să ne fie foarte clar. Nici nu am să o fac. Dacă era să fac chestia asta aş fi făcut-o acum doi ani şi ceva cu editura Eminescu care chiar mi-a călcat demnitatea în picioare. Turneul a fost organizat de Crina pentru mine şi pentru Bogdan. Nici măcar Crina nu ne-a ameninţat pe vreunul dintre noi cu avocatul. Nu înţeleg eu de unde au unii asemenea informaţii. Cum ar fi fost să-i spun lui Bogdan: „mă duci în turneu că dacă nu te dau în judecată” şi apoi să-l privesc în ochi şi să mânânc cu el la aceeaşi masă? Cred că acolo se discuta altceva. Nu văd care e treaba mea (pe ocolite, desigur). Şi nici nu văd de ce l-aş fi ameninţat pe Bogdan cu ceva. Putea să mă refuze şi pe mine până la urmă, că nu mă apucam să sar în sus, să-mi smulg părul din cap şi să-mi sun avocatul. Am spus de atâtea ori că nu pot avea câştig imediat (dar spre ofticarea unora, am câştigat). Dacă n-am ameninţat atunci când am fost realmente nemulţumită, de ce dracu’ aş face aşa ceva când sunt mulţumită? Chestia asta mă enervează la culme. Speculaţiile unora sunt de-a dreptul enervante. Da, am un avocat, un avocat al familiei, unul renumit chiar, dar niciodată nu am ameninţat pe nimeni cu el. Dar s-ar putea să încep de acum şi nu e vorba de Bogdan sau de Tritonic.
Repet: Indiferent care ar fi relaţia dintre mine şi Tritonic, rămâne între mine şi Tritonic. Nu o să-i ameninţ niciodată cu nimic, eu personal nu pot decât să le mulţumesc că mi-au dat o şansă pe fantasy, şansă pe care nu o oferă orice editură.
Chiar dacă Cititor SF a tăiat afirmaţia respectivă, tot sunt nervoasă. Poate vreţi să îmi cer şi scuze că mă înţeleg bine cu Bogdan. Şi nu îl pup niciunde. Pentru mine Bogdan e un om deosebit, iar eu sunt conştientă că nu poate face totul ca la carte. Şi apoi, autorul se mai promovează şi singur dacă vrea cu adevărat să se vândă. Şi cu asta am zis totul. Dacă îi mai vine cuiva ideea că am ameninţat editura, n-are decât să-l întrebe pe Bogdan cât de ameninţat se simte de mine.
UPDATE: Ce trist esti cititorule… Proasta eu ca te bag in seama, dar nici cu tine nu imi e rusine. Esti degeaba 😉 Oricum, pentru cei interesati si care nu vor mai calca pe aici: da, domnul cititor e la spam, nu am nevoie de asemenea comentatori.
Am multe lepşe de onorat, dar, din păcate, n-am timp chiar de toate. Cristina, sper că nu te vei supăra, dar am prea multe de spus şi prea puţin timp să vorbesc ca o moară stricată ce sunt 😀 Oricum, rămând datoare, poate zilele următoare. Poate în weekend. Mulţumesc!
Am să onoroz totuşi două lepşe dintr-o lovitură, asta doar pentru că am reuşit să le combin, una e de la Ema şi cealaltă de la Maria.
Încep cu Ema că ea mi-a aruncat mănuşa prima 😀
1 Care este cea mai bună carte citită de tine?
Îmi e greu să mă raportez la o singură carte, dar acum, în minte, îmi vine „Quo Vadis”.
2 Ai făcut cadou cărţi?
Da, şi încă fac.
3 Care este viitorul literaturii?
De unde Dumnezeu să ştiu eu?
4 În ce limbă aţi citit cărţi?
Română, italiană, franceză – dar ce contează?
5 Ce cărţi celebre nu ţi-au plăcut?
Hmm, n-am idee. Sincer, nu îmi pot aminti în momentul ăsta.
6 Ce ţară a produs cea mai bună literatură?
Rusia fără doar şi poate.
7 Iei notiţe din cărţile pe care le citeşti?
Sigur că iau, cum altfel?
8 Cam câte cărţi ai citit până acum?
Destule, doar de doi ani le număr. De unde să ştiu?
9 Cu ce cărţi ai dormit în braţe de plictiseală?
Dune… acum nu mai ştiu sigur care din ele. Una din ele.
10 Care e cea mai scumpă carte pe care ai cumpărat-o?
Cine se uită la bani când e vorba de cărţi? Eu nu.
11 Care este cel mai tare final la o carte citită.
Ei, sunt multe. Poate „La ţigănci”.
12 Care este cea mai influentă carte citită de tine?
Toate influenţează într-un fel sau altul.
13 Care scriitor te-a influenţat cel mai mult?
Nu mă influenţează scriitorii, ci scrierile.
14 Cât de repede citeşti o carte?
E stupid, depinde de carte. Că doar nu am cronometru.
15 Poate literatura să schimbe lumea?
Sunt sigură că da
Acum trec la leapşa Mariei, ritualul meu de lectură.
Am câteva ritualuri diferite. În primul rând îmi place să citesc în pat. Cu pilota până în gât şi cu paharul de pepsi lângă mine. Ăsta e ritualul din fiecare seară înainte de culcare. Cărţile grele se citesc în pat, cu pixul în mână, carnetul de notiţe lângă mine şi sucul la îndemână. Nu e singurul, deoarece niciodată nu citesc o singură carte. Mai am cel puţin două în geantă. Am cărţi pe care le citesc la cafea, atunci când vreau să mă relaxez şi cărţi de documentare pe care le citesc la spălătorie, cu pixul şi carneţelul.
Mai e cartea de lângă laptop, de obicei antologii ccelebre. Când simt că nu mai pot scrie, mai citesc o povestire ceva şi apoi cu alt chef văd viitorul omenirii. Nu am un ritual anume, nu mă spăl pe cap înainte de-a citi şi nici nu îmi fac manichiura în timp ce. E pur şi simplu o nevoie, dar şi o relaxare. Importan e că îmi place să citesc şi adun genuri diferite lângă mine, să îmi ameţesc neuronul 😀
Ieri mă lăudam la Darius şi Crina că plec singură la o cafea. Ştiţi cum e şi cu lauda asta… Darius (eu nu mai ştiu unde să-i dau link omului ăsta) mă văita, că vai de mine, singură, că nu îmi e urât, mna, din ciclul „Darius”. I-am explicat că îmi convine singură, cum nu, am timp să şi citesc, să şi beau, să şi mănânc. Dar, în timp ce ieşeam pe uşă, sprintenă ca o căprioară gârbovită, sună Dumis: „sunt în Găvana, unde vin?” Desigur, fiind o fată de nota zece (poate spune cineva că nu?) am stabilit să ne întâlnim pe la jumătate. Nu de alta, dar să mor dacă nu mă rătăcesc de fiecare dată în cretinul ăla de cartier. Aşa că m-am dus, l-am vârât în maşină şi m-am întors cu el cu tot la cafea. Na, să nu mă mai plângeţi 😀
Am vorbit despre WebEvent, dar şi despre altele. Oamenii se uitau la mine ca la un fel preţios de mâncare, spunând în gândul lor (iete şi asta, s-a săturat de Xreder şi iese cu alţii la cafea 😀 ). Mereu mă amuză feţele alea. Eu trebuia să îi dau ceva lui Dumis şi chiar mi-am adus aminte că deşi nu găsesc eu, ştiu de unde să iau 😛 Dumis fii pe fază, mâine înainte de ora stabilită s-ar putea să ai ce îţi doreşti 😉
Ca o concluzie, Dumis e băiat bun, doar că are trânci uneori şi îi pare şi lui rău după ce şi-i manifestă. Dar cine nu are, zău aşa.
Ei bine, că tot mă lăudam ieri că beau singură cafea şi nu m-am ţinut, azi am de gând să mă ţin de program cu sfinţenie. Aşadar, mă găsiţi la Zahana, ascunsă într-un colţ. Nu dau interviuri şi autografe, aşa că nu vă înghesuiţi. Cel mult salut respectos şi îmi plec capul în cartea mea, că de aia o car după mine.
Aaa, vreţi să ştiţi ce citesc: Castelul Prinţesei de Caramel, a lui Eduard Ţone. Desigur, trebuie s-o termin înainte de-a mă invada Cangurii, pe care abia aştept să îi aşez în creierul meu – ce a mai rămas din el 😉
No, vorba ardeleanului, vă las cu bine. Eu mă duc la sala de lectură, mâncare şi cafeleală
Oana Stoica Mujea 