Revenind la WebEvent

În primul şi primul rând, Dumis e de admirat că la cei douăzeci de ani a reuşit să organizeze un asemenea eveniment. Şi mai de admirat e că a reuşit să strângă mulţi bani pentru acea locaţie scumpă, care, sincer, copil căpos, nu şi-a meritat costul.

No, evenimentul în sine a fost bunicel, desigur, fiind doar începutul nu o să exultăm, dar e un început bun. Dar nu despre asta vreau eu să vorbesc. Eu vreau să vă zic despre Yaky piteştean. De ce e cu doi „y” ? Nu îmi explic.

Ei bine, când eşti ţăran, dar faci bani – hai că nu i-o fi făcut muncid pe brânci – să-ţi faci hotel, tot ţăran te numeşti. Şi aici nu vorbesc de omul câmpului, că el are bun simţ. Dar partonul lui Yaky din Piteşti e vai şi amar. Dacă se discută una şi se ajunge la alta e nasol. Oricum, să-l las pe patron că mă enervez şi să trec la inepţia inepţiilor.

Am mai stat şi eu pe la diverse hoteluri, chiar şi de cinci stele, aşa că am învăţat că o sală de conferinţe nu are ce căuta printre camerele hotelului, acolo unde ar trebui să fie cazaţi oamenii. Asta ca să nu deranjezi tu, ăla cu conferinţa, dar nici tu ăla cazatul. Pe lângă asta, sala aia de conferinţă nu avea nici un geam care să poată fi deschis. Pur şi simplu îi lipsea mecanismul. Aşa că aveai sală de conferinţă şi saună în acelaşi loc. Dacă stau bine să mă gândesc, ăsta chiar e un câştig. Vă daţi seama cât s-ar fi plătit pentru saună separat?

Gustarea şi băuturile, care au costat exagerat, dar exagerat. Cu banii ăia făceam la mine acasă şi mânca tot piteştiul de băunea. De mâncat, n-am mâncat. Dar am băut o cafea. De fapt, un fel de apă colorată. Foarte, foarte proastă. Şi cred că o simplă cafea costă destul de mult.

Sunt atât de dezamăgită de marca Yaky încât îmi vine şi acum să plâng. Dacă vreţi să ascultaţi de un om bătrân, când treceţi prin Piteşti, nu vă cazaţi la Yaky. Nici la ăla din centru, nici la ăla de lângă gară. E o locaţie pentru parveniţi, părerea mea. Desigur, dacă eşti manelist şi îţi plac chestiile exagerate, n-ai decât. Că nu îmi pasă. Prostia şi domnia se plătesc. Culmea e că locul nici nu e foarte fiţios, mai degrabă are renumele de fiţos, dar nu e. Şi atunci când patronul stă după fundul tău, tu ăla care ai plătit, parcă îţi vine să îi zici una de dulce. Frate, am plecat cu garda după mine la hotel? Lasă-mă în puii mei în pace.

Cert e un singur lucru, eu nu o să mai calc niciodată în acea locaţie. Dumnezeule…

În rest, e totul ok 😛

UPDATE: DOUA ZILE…

Reclame