Hai să omorâm presa

Aşa mă gândeam eu după ce am văzut ce pot debita unii aici. Presa e de vină că ţara s-a dus dracului. Presa e de vină că dă în cinstiţii de demnitari, de lucrători la primărie etc. Şi cică dacă ar da cineva în bunicu sau în Xreder. Băi, păi în bunicul nu pot da, că a murit pe drum. Ce să mai dea în el, nu i s-a întâmplat destul? Adică a ajuns la deces. Dar în tata şi în Xreder s-a dat constant în presa piteşteană. Da, au fost şi alţii care i-au lăudat. Dar eu nu am resentimente cum au alţii. Că şi ziariştii îşi câştigă pâinea. Aşa e normal. Hai să spunem că noi suntem neprihăniţi, virgini, fără pată. Să le explicăm presarilor cum suntem prea buni pentru pământul ăsta. No, hai.

Eu mă cert direct cu ziaristul care mă porcăie, nu bag o întreagă industrie în acelaşi căcat. Dar cu cine să te înţelegi. Bine, jos pamfletul, jos ironia şi toate celelalte. Jos cu ele. Atunci jos şi cu scriitorii de SF, pentru că din punctul meu de vedere spun numai aiureli. Da, jos şi cu fantasy-ul şi cu toate celelalte specii de romane. Ba mai bine, hai să ne punem toţi botniţă şi să tăcem dracului din gură. Ba chiar să-l rugăm pe Băse să dea o lege: „de azi cine vorbeşte aiurea va fi spânzurat”. Aşa? Aşa trebuie? Păi hai să-l înviem pe Ceauşescu atunci. Că acolo ajungem. Şi ce dacă presa vorbeşte. Ăsta este rolul ei. De aia au făcut oamenii ăia revoluţie pentru a avea dreptul la libera exprimare.

Şi cel mai rău e că vorbeşte tocmai cel ce aşteaptă după colţ să ironizeze pe oricine. Eu zic aşa, dacă suntem corecţi până la capăt, să nu mai vorbim unii de alţii, ci să stăm în faţa icoanei şi să ne rugăm pentru iertarea gândurilor ce ne trec prin cap. E bine aşa?

Bine, de mâine ies cu puşca pe drum şi cum văd un ziarist, cum îl împuşc.

Auziţi? Ăia nepătaţi să nu mai strige în gura mare. Şi omul ăla cinstit să arunce primul cu piatra. Vai de capul nostru, de asta ne ducem dracu’, că vedem doar după gard, dar în curtea noastră nu ne uităm.

P.S: Sper ca într-o zi să aveţi nevoie de această pată asupra societăţii, şi să vă răspundă în acelaşi fel în care îi răspundeţi şi voi.

 

Anunțuri

22 comentarii la “Hai să omorâm presa

  1. Mai e ceva de adaugat? Da, ca in ultimii 4 ani ne-am intors in urma cu 20… Acolo o sa ajungem daca lucrurile nu se schimba cat de curand, inca pe-atat si putem sa luam pusca aia si s-o intrebuintam 🙂

  2. hai sa nu fim chiar asa de ingaduitori cu presa asta.
    ca daca si-ar vedea de bunu simt si de lungu nasului nu s-ar mai ajunge la discutii pe tema asta.
    bai, omu citeste ce-i dai sa citeasca. chiar tre sa indobitocim lumea asta de tot?
    porma presa sare in sus ca daca lumea asta cere asta ii dam. pai cine mama dracu i-a deschis apetitu pt cacaturi? io?
    io cred ca presa e vinovata pt multe lucruri. hai sa fim seriosi ca daca ar fi toti ziaristii cum e Crina n-am mai fi ajuns aici. Ca poate cand am stat la o cafea m-a vazut si pe mine ca ma scarpinam in nas da n-a scris despre asta ducand ideea cine stie in ce laturi abjecte, poate ajungand sa scrie ca drumarii din satu mare sau o anume firma e compusa din scarpinatori de muci si ca mai nou in asfalt se baga muci in loc de bitum si d’aia nu tin drumurile. poate am ales un exemplu cretin da ideea e ca presa poate face mult rau daca vrea sau daca atata il duce capu pe ziarist.
    totusi iti dau dreptate pe faza ca tre sa ii dai in gura celui care a scris o chestie. desi multe lucruri sunt comandate. insa nu mi se pare corect sa injur „presa” atata timp cat sunt in ea inca oameni ca si Crinutza noastra si altii ca ea.
    (bai fac ce fac si-i tot fac reclama lu roscata…pfuuuui)

  3. io mă revolt mîine că azi mi-am băgat pumnu-n gură ;
    noaptea, adică acuşica caut mercenari şi forme legale de revoltă că am motive şi motivaţie
    admit multe dar deja mămăliga-i cu clăbuci
    revin, cînd îmi revin … cu taxtatura
    şi la Crina şi aici … mamă mamă
    vai dă cozonacul lor – n-am nici paranteze nici ăla al exlamării şi nici nervi, nu mai am aproape nimic
    doar explozibil … în creierii capului

  4. Oooo, ce dezbatere ampla! Dar pe noi, ziaristii, ne ajuta. Luam pulsul, cu tot cu injuraturi. Am citit si la Crina, am si comentat. Ei, bine, daca presa e cea de executat in aceste zile, nu pot decat sa zic decat ca… nu ne predam! Intotdeauna, cine a stiut sa-si ia partea buna si interesanta din presa (indiferent de gen) si-a luat-o, iar cine n-a stiut…n-a stiut. Asa e si cu blogurile – unele-s citite, altele, nu!

  5. deci, DA !
    asta înseamnă jurnalist profesionist
    doamna Simona Ionescu a spus într-o frază ce-aş fi spus eu într-un „eseu” … asta-i esenţa : „ÎNTOTDEAUNA, CINE A ŞTIUT SĂ-ŞI IA PARTEA BUNĂ ŞI INTERESANTĂ … ”
    eu cam aşa şi fac (în subiectivitatea mea obiectivă, desigur), deşi am declarat de multe ori că nu mai citesc ziare ( glumeam c-aşa era „contextul” ) adevărul gol goluţ îi că „mănînc presă pe pîine”, mă autodenunţ … dacă o ştire mă interesează o urmăresc ca un copoi în toate ziarele şi apoi pe agenţii şi la tv. şi mă lămuresc filtrînd-o prin proba timpului ( la noi, juridic proba verităţi )
    am, şi nu de azi de ieri jurnalişti preferaţi pe care-i citesc oriunde-i duc valurile media …
    din noianul de abonamente am păstrat doar unul pentru a putea decupa, obicei de-o viaţă, articolele unora 😉
    sunt una dintre acele cititoare selective ritualic … cînd un jurnalist mi-a captat atenţia îl citesc şi în timp, verificînd ştirile pe care le „prinde” şi le livrează, îl „legitimez” … la mine-n „top” şi cam fac în anturajul meu şi „piar” şi scandal şi lobi pentru gazeta respectivă
    am un adevărat cult pentru jurnalişti şi presă în general, în sensul că-i/o consider una dintre profesiile nobile …
    am deplîns tăcută şi fiindu-le alăturea moral dispariţia presei de autor … o să moară cu mine aşa că pot fi măcar din punctul ăsta de vedere liniştită … nu mai apuc tristeţile dispariţiilor totale … doar pe cele „în curs de”
    nu încep aici o „dare cu părerea” despre aspectele negative deprofesionalizarea, amatorismul, compromisionismul, politizarea … n-are nici un rost … sunt generalizate şi lăbărţate absolut în toate domeniile
    culpabilizările „în masă”, pecinginile aruncate peste o breaslă întreagă au devenit sport naţional în funcţie de un moment sau altul ales de „cine trebuie”, arta manipulării a ajuns în vremurile interesante pe care le trăim ( ori ne trăiesc, nu-s complet dumirită încă ) la un rafinament care mă sperie, deja subtilitatea constă în faptul că manipularea-i pe faţă, cu nesimţirea lui „dă-i în mă-sa, pulimea nu există, tace şi înghite, strîngem şuruburile la chingi şi cine nu suportă să crape, îi democraţie şi economie dă piaţă, la pubele cu cine nu-i convine” bleahhhhhhhhh
    mă depărtez de subiect şi nu vreau … uneori mă loveşte lehamitea şi greaţa dar cu stomacul exersat în diverse, le vomit şi merg mai departe …
    concluzionînd, temporar şi temporal : sper şi sunt sigură că şi valul ăsta o să treacă, repet pînă voi răguşi … istoria se repetă ciclic, citiţi istorie să puteţi descifra prezentul şi aştepta viitorul, timpul este doar o convenţie
    Caragiale … şi ce l-a făcut să se autoexileze în Germania; vă sună cunoscut ?
    am dat un exemplu „banal” pentru a sublinia, ce-i drept cu o tuşă cam groasă esenţa celor spuse atît de simplu şi bine de doamna Simona Ionescu : îmi place, citesc şi respect, selectez şi n-am să renunţ a-i apăra şi iubi în felul meu pe jurnalişti şi presa scrisă !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s