Îmi place să fiu „jupuită”

 

Tare mult mi-a plăcut ce s-a întâmplat pe blogul Luciei Verona. Cenaclul acesta chiar are rolul de-a te face sa te simţi autor, chiar dacă greşeşti nimeni nu îţi spune lucruri de genul „ce proastă eşti” 😀 Cel mai mult mi-a plăcut că cei ce au comentat au găsit problemele reale ale textului şi m-au ajutat pe mine să văd unde greşesc. Desigur, nu o să am pretenţia ca îmbunătăţirea piesei să se ridice la nivelul lui Euripide, dar până la urmă, cine ştie? Cred că în seara asta mi-am redescoperit o nouă pasiune, şi asta se datorează şi cenaclului, da, cred că o să încerc să scriu mai mult teatru.

Nu, nu vă ambalaţi, că n-am pretenţia de-al duce pe o scenă. Dar cred că am descoperit ceva, scriind teatru ajung să scriu mai bine proză. Atâta doar, sper că Lucia mă va ajuta şi mă va îndruma la fiecare piesă în parte. O s-o chinui puţin, dar nu mai ştiu pe nimeni altcineva care m-ar putea ajuta.

Acum a rămas aşa: piesa o voi rescrie şi o voi face de 50 minute. Poate vor fi 5 personaje, nu 4, deja mi-a venit o idee, dar o să încep de mâine. În seara asta mă mai las puţin inspirată de preferatul meu, desigur, vorbesc de Euripide.

Le mulţumesc încă o dată tuturor, au fost cu adevărat de ajutor iar eu m-am simţit foarte bine. Ce mai, aşa discuţii aş vrea să se işte mereu. De ce oi fi aşa fericită?

Ce mai e nou?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Desigur, vorbim despre ce mă interesează pe mine, că aşa mi se pare normal 😛

 

Mai întâi, la Tritonic a apărut „Lună Plină”. Încă nu am citit-o, dar am reuşit să citesc prologul şi mi s-a părut incitant. Oricum, povestea în sine îmi pare incitantă. E o replică a cărţii „Amurg”, doar că aici nu vorbim despre vampiri şi din câte am văzut e mult mai bine scrisă. Adică e vorba şi de ceva talent, nu numai despre o poveste. Prologul îl puteţi citi aici, poate vă vine chef de lectură 😀

 

Oh, „Premiile Lili” sau „cum să execuţi public un autor” 😀 Ştiţi desigur despre ce vorbesc, despre piesa mea de teatru, despre prima mea piesă de teatru, aşa că fiţi blânzi. La 21:30, după ce citiţi piesa, puteţi să mă executaţi pe blogul Luciei Verona, promit să nu scot un sunet până la sfârşit 😛 De fugit nu o să fug aşa cum am promis, dar o să fiu între bucătărie şi blog că a dat gospodăreala în mine. Bine, recunosc, sunt stresată. Când sunt stresată gătesc. Bine că nu ştiu să cos sau să croşetez că cine ştie ce făceam 😛

 

Crina nu a dispărut aşa cum se vehiculează în târg, doar că microbul blogului i-a ieşit din sânge. Dar nu contează, eu o iubesc oricum – asta e declaraţie de dragoste 😉

 

Şi să nu uit: lansarea de la Piteşti a Corinei Creţu s-a mutat pe data de 10 mai, la Cornul Vânătorului ora 13 sau 12? Eh, nu mai ţin minte 😛 Eu sunt de vină, de fapt editura 😆 pentru că iniţial mi-au spus că am lansare pe 7 mai la Iaşi, apoi s-a mutat pe 8. Desigur, Bogdan va veni cu o explicaţie cum că altcineva e de vină, să nu-l credeţi 😀 Chiar dacă timpul va fi scurt mă bucur că o să-l reîntâlnesc pe Răzvan Dolea şi că o să-l cunosc pe Shauki. Apoi fug repede spre casă ca să nu o pierd pe Corina.

A, de aici reiese că între 7-9 mai voi fi la Iaşi. Da, asta era. Şi probabil, la sfârşitul lunii la Satu Mare, Oradea (vezi Cella? 😀 ) şi în ograda Chinezească adică la Baia Mare. Poate mă extind şi la unguri, de ce nu? Desigur, doar să beau o cafea, ho, nu săriţi.

 

Şi ultima veste, dar nu cea mai puţin importantă, noua carte „Indicii anatomice”, o să apară la Gaudeamus. Aaaa, şi da, o să avem nişte surprize pentru bloggeri la Bookfest. Dar vă spunem atunci, pentru că încă n-am bătut nimic în cuie.

O, Silvana, cred că pe 5 mai voi fi la Bucureşti. Am uitat la ce liceu, dar te anunţ din timp. No, să nu ziceţi voi că nu sunt o persoană ocupată. Doamne, şi înainte uram să mă plimb, dar de când cu Satu Mare mi s-a deschis apetitul. Oare la Londra când m-o duce Bogdan? 😀

Un fragment cu Bogdan =))

S-a trezit târziu, după o noapte zbuciumată. Adormise lângă ea. Îşi amintea perfect. Lala leşinase imediat după ce Violeta plecase. El alergase, Carmen ţipase şi doi oameni reuşiseră să creeze panica secolului. Apoi el o luase în braţe şi o pusese în pat, în timp ce Carmen chemase doctorul. Doctorul le spusese s-o lase să se odihnească. Doar o răceală ce se manifesta ciudat. Bogdan n-a reuşit să se despartă de ea şi, cum, necum adormise ţinând-o în braţe.

Dar se trezi singur, în patul ăla enorm, şi uşor debusolat. Ea nu era acolo, dar cel mai rău era că Lala avea să se isterizeze imediat ce avea să-l vadă.

Ieşi uşor din cameră şi se repezi la baie. Se spălă aşa cum reuşi şi ieşi încercând să pară spăşit, cu toate că ştia că nu e vinovat cu nimic. Doar adormise şi nimic mai mult. Trecu de zidul rotund ce adăpostea bucătăria, şi văzu că nu e nimeni în camera cea mare. Probabil era în bucătărie. O clipă se gândi să alerge spre uşă şi să fugă, dar nu voia să pară un laş. Inima i-o luă la trap. Se apropie uşor de bucătărie, dar nu auzi nici un glas.

Intră şi o zări pe Carmen preparând cafeaua.

– Ce s-a întâmplat?

Carmen tresări.

– Eşti nebun, domnule? Puteam să fac infarct.

– Unde e Lala?

Bogdan simţi că se topeşte, dacă i se întâmplase ceva rău?

– Pe scară, răspunse femeia cu un zâmbet larg pe chip.

– Pe scară? se miră Bogdan.

– Stai aici, îl trase ea de mână, nu vreau s-o sperii.

– Dar cum s-a întâmplat?

Bogdan se aşeză. Mirosul cafelei îi gâdilă nările. Carmen nu aşteptă să i se spună pentru a-i servi cafeaua şi a-i da un Kent lung.

– S-a trezit, începu Carmen, şi s-a repezit spre uşă. La început m-am speriat. Dar ea a rămas lipită de zid un timp, cred că i-a fost tare frică, după câteva minute a închis uşa şi a început să se plimbe pe palier. Nu îndrăzneşte să coboare, dar e un început.

– Crezi că e bine?

– Da, cred că e bine.

Uşa de la intrare tocmai se trânti. Bogdan îi auzi paşi şi inima i se strânse. Acum avea să ţipe la el. Lala intră în bucătărie. Nu avea pe ea decât un dezabie negru ce abia îi acoperea fundul. Iar ea radia.

– Ai văzut? Ai văzut, Bogdan?

El îi zâmbi. Încă era şocat.

– Am reuşit, am reuşit singură. Nu mi-a fost prea teamă să ştii.

Îi sări în braţe şi îi sărută fruntea. Bogdan era din ce în ce mai încurcat.

– Te simţi bine?

– Bine? sări Lala. Mă simt minunat.

P.S: Mare şi tare anunţ că azi, la 21:30 voi fi executată public pe blogul Luciei Verona 😀 Pentru a participa la executarea mea, trebuie să citiţi tentativ de piesă de teatru de aici şi să comentaţi la Lucia. Mamăăă, o să fug de acasă 😛