Mai e o zi…

Mai întâi vă mulţumesc tuturor pentru urări şi vi le întorc înzecit! Îmi cer scuze celor ajunşi în moderare, dar nu pot supravieţui fără semimoderare, din pricini obiective.

 

S-a dus o zi. Fără chef, dar drăguţă şi foarte obositoare. Bateria mobilului m-a lăsat încă de la prima oră a dimineţii, nici până acum nu m-am chinuit să-l încarc şi până mâine seară nici nu cred că mă voi chinui. Lumea a mâncat, a băut, a condus, eu n-am făcut decât să ciugul puţin, că na. Am încercat să adorm fără nici o şansă şi să mă trezesc într-o altă zi 😀

Cel mai dureros e că mi se rupe o unghie şi trebuie să le tai pe toate, după ce, în sfârşit, manichiurista mea a reuşit să-mi picteze cranii pe ele. Trist! Nu ştiu, mă întreb şi eu, ce lucruri minunate povestesc oamenii de Paşti, că eu habar n-am ce să spun.

A trecut, aproape a trecut. Cu toate că e aproape ora unu din noapte parcă revin la viaţă. Desigur, mai întâi o să încerc să dorm înainte de-a mă apuca dimineaţa. Hei, important e că am supravieţuit. Încă sunt în viaţă 😀

Sărbători fericite în continuare!

Reclame