Heheee, sunt în viaţă…

d48da1aad7dd6f63

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ştiţi ce mă enervează pe mine cel mai mult? Nu ştiţi, dar vă spun eu. Mă scot din sărite oamenii ăia care încearcă să scrie sau care nu încearcă (şi mai grav), dar nu le reuşeşte, şi în felul ăsta îşi varsă frustrările şi propriile incompetenţe pe ceilalţi. Există scriitori anonimi în bloggosferă – cum dracu’ să fii scriitor anonim – care au impresia că sunt buricul pământului, dar nu lasă nici un text la vedere pentru a putea fi judecat. Mai sunt şi alţii care sub anonimat îşi permit să facă tot felul de afirmaţii, asta se numeşte laşitate dacă mă întrebaţi pe mine.

Nu mai ştiu unde am văzut o ceartă între un anonim şi un om care îşi asuma identitatea. Respectivul anonim, desigur, ascuns sub pseudonim, dându-se persoană importantă, de litere chiar, îi explica celui cu personalitatea asumată că are dreptul să îşi ascundă numele. Da, toţi avem dreptul ăsta, dar dacă tot îţi ascunzi numele, fă bine şi taci. Aşa mi se pare corect.

Mai există şi specia cealaltă, care îşi asumă personalitatea şi critică la greu, fără bun simţ, în condiţiile în care ei nu au fost în stare să mai scrie de ani buni. Dar ei tot vorbesc, şi vorbesc, şi vorbesc. Eh, şi uite aşa, lista ălora de m-ar critica şi gratis, doar pentru a o face, tot creşte. Ei bine, n-au decât, că doar nu o să stau toată viaţa să mă enervez din pricina proştilor.

Dar, cum spuneam, sunt în viaţă, şi scriu, şi tocmai am scăpat-o pe Crina dintr-o pivniţă 😀 Şi, la drept vorbind, am deja ideea pentru ca Iolanda Ştireanu să meargă mai departe şi să rezolve cele mai sadice crime româneşti.

Şi da, pot să scriu, cu cititul încă mai am o problemă, dar nu e bai, vine şi cheful de lecturat.

Reclame

Nimic nou

varcolaci1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Click pe imagine

Azi n-am văzut netul. Ce mişto. Cred că o iau pe urma roşcatei şi mă las de bloggerit 😛 Chiar a fost interesant. În condiţiile în care aş fi putut să stau pe net toată ziua, eu am ales să nici nu-mi vizitez laptopul 😀

Cu cititul… hmmm… între trei cărţi, e greu. Până acum n-am vrut să las „Hanul zburător” din mână, dar mă văd nevoită să o fac, pentru că „Lună plină” mă prinde tot mai mult şi când citesc „Hanul…” mă gândesc tot la Lună. Cartea din geantă nu se mai pune. Aia e oricum de citit în resturante, baruri, etc. Oh… azi am trecut, din nou, pe la Diverta. Fraţii mei gri, eu nu ştiu ce naiba se întâmplă acolo, dar nu a mai apărut nici o noutate, în condiţiile în care piaţa cărţii nu a stat pe loc. În fine, treaba lor, doar că mie îmi e cumplit de greu să mă duc în centru la librărie, chiar dacă sunt de cinci ori mai multe cărţi şi cam de două ori mai ieftine. Greu ori ba, mă văd nevoită să iau cu asalt librăriile din centru. Cumplit, cumplit. E cumplit pentru că ăştia au pus taxatoare din alea de parcare şi trebuie să te înarmezi cu sute de monezi de cinci mii. Dumnezeule, urăsc treaba asta. Trebuie să aflu cum îmi fac un card de parcare. Cred că nu e chiar dificil. Zic şi eu. Oricum, pentru cărţi merită 😛

Cred că am început să vorbesc în dodii, dar deh, nu pot fi tot timpul coerentă. Acum parcă aş fi, doar că n-am chef de vorbă. Probabil că de mâine îmi revin cu totul. Oraşul s-a reaglomerat azi, nu la capacitatea maximă, dar, oricum, este un semn că începem să ne târâm.

Oh, cred că am uitat să vă spun că marţea viitoare „Coraline” va fi pe marele ecran. Ei, o să vă povestesc cum a fost 3D-ul. Abia aştept să-l văd. Cine ştie, poate ne întâlnim, pentru că după film nu ne vom mai întâlni o perioadă, dar despre asta vorbim mai încolo.