Cel mai devreme

Teribil…

Nu voi avea net sau telefon. Nici bunăvoinţa de-a face rost 😛 Iar în momentul ăsta Chinezu se chinuie să-mi trimită nişte poze. Cred că voi mai sta vreo cinci ore în faţa pc-ului încercând să-mi recuperez fotografiile 😀

A, de fapt voiam să vă spun că plec şi că las blogul în grija Crinei şi a lui Shauki, cred că se prind ei şi singuri când e cineva de şters şi de spămuit. Evident că n-am vorbit nici cu unul nici cu celălalt pentru această misiune, dar or să vadă până la urmă că au treabă 😀

Diseară, adică foarte seară, după 22, 23, voi posta pentru Cella, restul puteţi la fel de bine să-mi şi ocoliţi blogul, nu mă deranjează. Ştiu că Cella vrea, aşa că fericirea ei e importantă. Mai ales că trebuie să participe la îmbunătăţirea „indiciilor” aşa că trebuie să-i oferim un cadru oarecare 😀

No, în curând o să plec la Coraline, abia aştept. Între timp fac bagaje, mâncare şi citesc Rabelais „Gargantua şi Pantraguel” şi vă jur că râd ca prostul numai dacă îmi amintesc vreun pasaj, ce să mai vorbim de citit. E absolut bestială. Nu cred că am menţionat cumva că sunt îndrăgostită de editura Art, nu, nu cred, dar sunt 😛

Ei bine, am treabă, aşa că le voi face pe ale mele, că ce altceva să fac? Şi vorbim când m-oi întoarce, că la mine nu mai funcţionează telepatia. Bye!

Doar durere…

 

Cred că Vania a făcut cel mai frumos gest pe care l-a făcut el vreodată. Cel puţin aşa cred eu. Postul său aniversar, de astăzi, l-a dedicat Alicei Drogoreanu. Alice e artistă. Face poze. Poze de ce-a mai bună calitate. Dar acum, Alice are nevoie de ajutorul nostru, al tuturor. Şi cum nu ştie altfel să facă rost de bani, vă roagă să-i cumpăraţi pozele. Chiar merită. Eu zic să mergeţi la Vania şi să citiţi sau la Teo. Hai să nu uităm că suntem oameni. Să ajutăm un om la nevoie.