Tot acasă e mai bine :)

Am fost, am venit, dar încă sunt în perioada de recuperare. Ce recuperez? Păi voi credeţi că a fost odihnitor? Habar nu aveţi ce durere cumplită de picioare am. Cel puţin, de data asta, am ajuns unde nu am fost data trecută. Dar vă povestesc eu cu subiect şi predicat când îmi voi reveni. Sigur, cu poze şi toate cele. Oricum, am ajuns la Mini-Europa, asta chiar nu trebuie ratată, dar dacă nu e nimeni să îţi spună, nu ai de unde şti. Puteţi să aruncaţi şi voi un ochi. Atât m-a enervat că România era reprezentată doar de Palatul Mogoşoaia, de parcă doar atât am avea. Trist. Dar, ca să ştiţi că am răzbunat toţi românii, am apăsat pe buton şi imnul ţării noastre a răsunat în tot parcul. Uite aşa, de rea 😀

Încă nu mi-am revenit, aşa că mă puteţi considera a fi în covalescenţă. Şi vreţi să vă mai spun ceva? În Belgia e mai cald ca în România… eu mă întorc 😛 O, da, am văzut şi Anglia din avion, dar asta e o poveste lungă cu mulţi nervi şi cinci ore de zbor, o escală şi alţi nervi. Mno, şi am văzut iar Parlamentul Europei, că îmi fusese dor tare de el. Probabil că următoarea mea plecare în Bruxelles va fi mai lungă, cel puţin o săptămână. Sunt prea multe de văzut, iar centrul capitalei Europene e cât Piteştiul, ce să mai vorbim de restul. Aşa că se impune o vizită mai lungă.

Şi nu am făcut cumpărături, pentru că le-am lăsat pe ultima zi nedîndu-mi prin cap că e 1 Mai şi ăia închid tot. Cică mai erau magazinele indiene deschise. Dar, până una alta, nu regret lipsa cumpărăturilor. Mini-Europa a meritat să uit de magazine. Şi nu, n-am adus nici ciocolată 😛 De data asta doar m-am holbat şi am făcut un milion şi ceva de poze. Da, da, voi veni cu detaliile.

Oricum, pentru cunoscători, Bruges e naşpa vara. Au pus în parc tot felul de tiribombe şi rahaturi colorate. Au stricat oraşul cu tâmpeniile alea. Unde mai pui că te călcai în picioare. Doar printre străduţe nu era nici ţipenie de om. Ceea ce îmi demonstrează că nu contează naţionalitatea când e vorba de fiţe. Majoritatea turiştilor au pierdut esenţialul oraşului, că nu centrul e lumea lui. Dar deh… Aşa că, dacă vreţi să vedeţi Bruges în toată splendoarea lui, duceţi-vă toamna. Nici oameni, nici gălăgie, nici tiribombe ce nu îşi au locul într-un orăşel ale cărui clădiri datează încă de la 1600 iarna 😛

Cu mai multe poveşti voi reveni zilele ce urmează, acum vreau să recuperez toate orele alea de nesomn şi să încerc să visez sau nu. Şi, desigur, trebuie să mă pregătesc sufleteşte pentru prezentarea de la liceu.

Poate îmi spune şi mie Tritonicul dacă am carte până marţi sau mă duc cu mâna în buzunarul blugilor mei rupţi 😀

P.S: Îi mulţumesc domnului Ştireanu pentru invitaţie şi Corinei, în mod special, pentru ospitalitate.

Reclame