Un debut palpitant

untitled

 

Nu ştiu dacă aţi auzit de Emil Simionescu. Eu ştiu doar că e coleg cu Simona Ionescu şi, mai nou, coleg de editură cu mine. Emil a debutat la Tritonic în colecţia Crime Scene. Am fost prima care a pus mâna pe carte. Vă amintiţi doar că am fost să văd într-un fel de avanpremieră filmul 3D Coraline. Ei bine, acolo, normal, m-am întâlnit cu toţi Tritonicii, printre care şi Bogdan. Ce credeţi că ţinea Bogdan în mână? Desigur, o carte frumoasă: „3 cu ghinion”. Mi-a spus că atunci a ieşit, nici nu apucase să o vadă bine. Normal, i-am şutit-o fără prea multe vorbe. Cred că am întins mâna şi am spus: „Asta e a mea, să am ce citi mâine în avion”. Dar în avion am dormit bubă, aşa că am citit-o aseară în pat.

Da, e un debut interesant, mai ales că nu e genul de poliţistă pe care v-aţi aştepta să-l aveţi în faţa ochilor. Atrage tocmai prin evenimentele debusolante de la început, adică primele cincizeci de pagini. Pentru că ajungi să dai pagina şi să te tot întrebi care-i faza. Cine moare, cine nu moare, moare cineva până la urmă? Moare. Cum cine? Motanu’. Ideea e interesantă, pentru că oricât ai vrea să te prinzi, nu ţi se întâmplă, iar când începi în sfârşit să-ţi dai seama, chiar că nu mai vrei să o laşi din mână.

Acum, eu, la drept vorbind, am o mică problemă cu limbajul. O, nu, nu e porcos, poate mai slobod, dar nu asta m-a frapat. Doar că nu sunt ferm convinsă că aşa se vorbeşte în Ferentari. Dar, pe de altă parte, nici de contrariul nu sunt sigură, că n-am fost eu în cartierul respectiv ca să mă conving şi nici nu mă voi duce vreodată.

Povestea poliţistă se împleteşte, pe nesimţite, cu o poveste de dragoste. Cu toate că amorul dintre cei doi e destul de tragic, nu e genul siropos, e exact cum trebuie să fie.

Sunt foarte încântată de noul meu coleg de editură. Frumos debut. Aproape că mă oftic, eu n-am debutat aşa frumos. Aş fi curioasă să ştiu cât timp i-a luat să scrie cartea şi cum i-a venit ideea. Sunt curioasă să ştiu dacă locuieşte sau a locuit în Ferentari sau e vorba doar de talent jurnalistic.

Şi da, într-adevăr, aşa cum spune şi Christian Sabbagh, acţiunea e un puzzle, trebuie să fii atent pentru a-l pune cap la cap, dar şi când l-ai terminat, nu are cum să nu ţi se citească fericirea în priviri.

Din punctul meu de vedere, e cel mai bun debut al unui autor român în ultimii doi ani. Şi aici mă refer strict la scriitură, nimic altceva. Şi nici nu mă puteţi bănui de cine ştie ce, ţinând cont că nu îl cunosc pe Emil nici măcar din vastitatea internautică, dar în real…

Aşa că, dacă vreţi o carte poliţistă cu totul şi cu totul deosebită, daţi un click pe poză şi aflaţi cum să o comandaţi. Hei, e la super ofertă 😉

Anunțuri

22 comentarii la “Un debut palpitant

  1. Octav, merci….

    Lucia, nu cred ca voi putea veni, Bogdan deja ma baga in sedinta dupa liceu, mai avem cate ceva de pus la punct inainte de-a pleca la Iasi, iar eu ma simt ca dracu’, nici nu stiu daca voi fi in stare sa fac fata maine, dar ti-o las la Bogdan cartea. A, da, si Bogdan mai vrea sa lucram la nu stiu ce… daca nu mor.

  2. Aaa, domnilor elevi, daca aveti fluturasul ala cu mine cu capul mare, aveti 50% reducere. Cred ca poate fi tras la imprimanta 😛

  3. prezentarea ta m-a facut curios rau, mai ales ca tocmai am facut o mica pauza de Stieg Larsson. Numai la ceva am ceva de retusat: vezi ca e Sabbagh si nu Szabbagh. Am fost colegi de redactie cativa ani la Argesul. scuze de retus. defect profesional.

  4. Oana, asa scrie pe carte, dar e corect cum zice Denis. Frumoasa prezentare i-ai facut lui Emil si cartii sale. Chiar azi ma intreba daca mi-ai zis vreun cuvant despre cartea lui, ca citise ca esti prima care a pus mana pe ea. Si eu am inceput sa o citesc si zau ca-mi place. Daca esti curioasa sa-i vezi si reportajele din Click!…cauta-le pe Arhiva de pe site. Are un serial cu tot felul de meserii practicate de el. Nu pot sa-ti zic ce poze dementiale are! Trebuie sa le vezi. Intra in pielea fiecarui personaj.

  5. Uff! In sfarsit. De cand astept un comentariu critic. Multumesc, Oana! Faina prezentare, vorba Simonei! Cat despre restul, ce sa mai spun? Nu am locuit in Ferentari, dar cunosc foarte bine cartierul. Vreme de 4 ani am batut coclaurile celui mai rau famat cartier din Bucuresti, umar langa umerii gaborilor (ah, mai era si umarul lui Sabbagh – apropos de Sabbagh, eu sunt vinovat de „mutilarea” numelui. Mi-am dat seama cam tarzior ca am batut un „z” aiurea. In consecinta nu s-a mai putut face nimic in tipar!!!!). Spuneam ca nu am locuit acolo, in schinb cunosc la perfectie fiecare ulita in parte. Cat despre timpul de care am avut nevoie pentru a pune punct final romanului, ei bine, sa tot fie vreo 8 luni. Ups, sa nu ma spui! L-am scris (romanul, evident) la serviciu, dupa ce terminam ce aveam de terminat pe ziua respectiva. Inca o data, multumesc. Sper ca romanul cu numarul doi – o continuare a primului, sa iti placa si mai mult.

  6. Emil, dar nu te-am criticat, ca daca o faceammm 😆 Eu nu sunt in stare sa critic, nu cred ca e dreptul meu. Sunt oameni care stiu sa faca treaba asta, nu sunt judecatorul nimanui.
    Sunt sigura ca urmatoarea cartea va fi mult mai buna, asa e intotdeauna 😀
    8 luni, e bine, tinand cont ca ai scris-o la serviciu, nu te spun 😀 Multa bafta, sper sa ajungi unul din marii autori romani de crime! Bravo, chiar e cel mai bun debut din ultimii doi ani.

  7. cand e lansarea romanului ? cand si din ce librarii se poate cumpara? nu are rost sa fac comanda pe net cand sunt atatea librarii in buc

  8. Iti multumesc foarte mult, Oana pentru incurajari si pentru prezentarea faina a cartii mele. Bafta si tie!

  9. Emil, personal inca nu te pot felicita printr-o strangere de maini asa ca imi ramane sa te felicit pe cale virtuala. Ieri a fost 03.03.2010(daca stam bine sa ne gandim 2+0+1+0=3)deci totul a fost legat de cifra 3. Eu sunt nascuta pe 3 iunie si de majoratul meu am primit drept cadou de la un coleg cartea ta, ironizand astfel obsesia mea pentru cifra 3. Mereu ma intreba daca am reusit sa o citesc si am zis ca am sa astept momentul oportun, iar ieri a fost perfect….
    Intr-adevar ma asteptam la un alt gen, insa nici acesta nu m-a dezamagit, din contra. Totusi, vreau sa te intreb ceva…De ce tocmai ,,3 cu ghinion”? De ce titlul acesta? Ca si tine sunt si eu scriitoare si stiu prea bine ca alegerea unui titlu ne ia mai mult decat continutul…Fie il punem la impuls fie este mult prea bine ,,dres”…
    Sper ca nu am lasat acum o impresie de maniaca a numerelor, e doar o curiozitate de-a mea…In ceea ce te priveste pe tine, toate cele bune si succes in continuare pe planul acesta….:)
    Cu respect,
    Alexandra P.

  10. Alexandra, iti multumesc pentru aprecieri. In ceea ce priveste temeiul care a stat la baza intitularii romanului „3 cu ghinion”, ar trebui sa stii ca, initial, titlul a sunat „A 3-a oară-i cu ghinion”. Din necesitati strict editoriale (faptul ca era un titlu cam lung) s-a preferat varianta „3 cu ghinion”.
    Ai citit cartea asa ca, dupa explicatia pe care ti-am oferit-o, e lesne de inteles de ce… „3 cu ghinion”.
    Bafta si tie!
    P.S. Scuze, Oana, dar interesul pentru cartea mea, manifestat de catre unul dintre cititorii tai, ma onoreaza. Nu puteam sa nu-i raspund!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s