Dacă esoterismul mi-a oferit nişte explicaţii vitale, viaţa tot nu mi le prezintă în felul ăla.
Nu am vrut să spun nimic interesant, aşa că nu e cazul să căutaţi explicaţii inexistente. Adevărul e că sufăr de lene. Nu ştiu dacă e o boală biologică sau psihică, dar eu sufăr. Poate unii dintre voi îşi amintesc că Sky mi-a aruncat o provocare. Mi-a dat o idee pentru o poveste, ei bine, nu sunt în stare să mă gândesc la ea, pentru că am o mie de prostii în cap. Dar dacă aţi mai veni şi voi cu idei, cine ştie, poate ar fugi lenea şi m-aş pune pe treabă.
Mă întreb dacă scrisul se poate uita. Aş putea face un test şi să nu mai scriu vreo două luni nimic, dar îmi e prea teamă că răspunsul va fi „DA” şi atunci ce o să fac? Probabil că nimic, poate doar voi da din picioare ca un copil nervos. Fără lacrimi şi alte isterii lipsite de sens. Sau voi începe să mănânc şi mai mult decât o fac deja, sperând ca într-o zi să devin o balenă. Aşa, cu siguranţă, toţi îmi vor plânge de milă. Sigur, aş putea face multe altele, dar tot mie îmi va fi rău.
Nu, nu mă gândesc la nimic, chiar dacă pare că spun ceva, de fapt, nu fac decât să înşir cuvinte fără sens. O fi şi ăsta un fel de exerciţiu în procesul scrisului.
E vară şi eu sufăr de lene. Dar nu e nimic extraordinar, aşa mi se întâmplă mereu la începutul verii. Cineva se va găsi să mă scoată din amorţeală, chiar dacă eu nu sunt sigură că îmi doresc acest lucru.
Hei, nu vă mai holbaţi, dacă tot nu aveţi ce face şi aţi trecut să ascultaţi o babă nebună, mai bine treceţi la Vania, care are nişte poveşti despre mine de te prăpădeşti de râs. Nu ştiu de ce mă bucur aşa că doar de mine râde 😀
Ce probleme existentiale… Lenea-i lene, oricum incerci sa o numesti…. 😀 Da sigur, baba Oana.. 😀 😀 😀 Sa nu mananci prea mult ca nu ti-or intra piciorusele in bocancii care ne plac asa de mult mie si lu Darius… 🙂 Ca noi tot tragem speranta sa te vedem cu ei pe ulitele din Satu Mare candva, intr-un viitor nedefinit….
Nu mi se pare că ar fi ceva nou 😀
După cum bine ştii, lenea îmi este un subiect familiar şi chiar drag. Ea, lenea, este ceva foarte natural şi sănătos, aşa că ar trebui să te bucuri de ea în loc să suferi. Doar totul e o problemă de punct de vedere 🙂
Cît despre baba nebună care zici că eşti… mi-e prea lene să te contrazic :))
Despre lene as mai adauga ca e motorul progresului… 😀
Mana, cum spuneam, tie iti dau tort, nu de alta, dar nu vreau sa-mi dau personalitatea 😀
Oana,tu esti ambitiosa si ai o vointa de fier mai ceva decat multi baieti!,o zi frumoasa!:)
p.s.am postat pe blog o melodie care sa te scoata din lenea apocaliptica 🙂
Tavi, merci, o sa trec sa o ascult 🙂
Hai, hai termina cu prostiile si raspunde la leapsa !!! 🙂
Am dormit pe cărbuni, într-un mic buncăr al unei locomotive cu aburi. Mi-e bine.
Un mecanic vraişte, sătul de vorbe
Eu nu râdeam de tine, poveştile le-am conceput în ton grav.
Oricum, ţi se pregăteşte ceva…
Oanei îi e lene, a fugit în lume 😀
Oana,
Vrei să ne leneveşti, să ne adormi şi să ne ţii aşa până trece ZIUA TA?
DSN, nu vrei sa ai rabdare? Raspund, dar mai incet 🙂
Vania, vine pana la urma sfarsitul lumii? 😀
Crina, doar am dormit 😛
Nicu, nu ar fi chiar o idee rea 😀
SkyRain, cred ca ar trebui sa o scrii tu pana la urma 😆 Nu, nu, sa nu te prind, imi vine mie pofta.
Oana,
Ma si mir ca doar acum remarci aceasta stare de lene.Nu esti singura si nu cauta explicatii ca nu gasesti.Plictisul cotidian este la” moda ” asezonat cu o portie substantiala de lingoare.Poate o evadare intr-un alt mediu sau alt tim ar putea fi benefic.dar cum tu scrii o literatura aspatiala si atemporala cred ca o baie-n ploaie de primavara ar fi numai buna ,apoi o plimbare descuta prin balti-ca in copilarie-apoi tot ce urmeaza.Poate asa,dar nu garantez.Cred ca ne-an saturat de starile anoste in care ne arunca cotidianul.Iar m-am dat mare.
Si nu uita ca maie-i „ZIUA CEA MARE”.Acum iti doresc o seara frumoasa si mai vorbim maine.Cu drag,tata Borgo 🙂 🙂 🙂
P.S.Fac o cura de slabire „la sange” si de foame ,in loc de alceva,mananc litere.Pa !!!! 😛
Da, e ziua pitestiului, stiu 😆
eu sunt doar tristă, da-mi trece … toate-ţi trec, cu viaţa
Oana, ai citit-o pe AGLAJA ? 😦
Rabdarea nu e punctul meu foarte, decat in anumite circumstante ! 🙂
Nu, cine e Aglaja? Si ce iti facu de te intrista in halul asta?
Dragos, de data asta nu ai ce face 😉
Voi fi rău: fă ce vrei.
Aglaja Veterany e cea de care m-am îndrăgostit într-o mămăligă. Am cunoscut-o în ’85 la Caransebeş, cu circu’.
sint constient de asta !:)
Sky, asta tot nu ma lamureste.
De ce fierbe copilul în mămăligă, Aglaja Veteranyi, vezi cu google.
Aglaja-i iubita lui SkyRain, cea plecată acasa ei după o trecere scurtă prin lumile de cenuşă 😦
Da CELLA… Aglaja m-a lăsat. Apa lacului era tare rece, să ştii.
ştiu, SkyRayn … şi rafturile-şi transformaseră ultimele suflări în … aburi de locomotivă 😦
la munca!
Si ziua de maine se apropie…
Oh, Sky, acum inteleg de ce esti asa suparat. 😦 M-ati molipsit 😦
Ce probleme existentiale… Lenea-i lene, oricum incerci sa o numesti…. 😀 Da sigur, baba Oana.. 😀 😀 😀 Sa nu mananci prea mult ca nu ti-or intra piciorusele in bocancii care ne plac asa de mult mie si lu Darius… 🙂 Ca noi tot tragem speranta sa te vedem cu ei pe ulitele din Satu Mare candva, intr-un viitor nedefinit….
Nu mi se pare că ar fi ceva nou 😀
După cum bine ştii, lenea îmi este un subiect familiar şi chiar drag. Ea, lenea, este ceva foarte natural şi sănătos, aşa că ar trebui să te bucuri de ea în loc să suferi. Doar totul e o problemă de punct de vedere 🙂
Cît despre baba nebună care zici că eşti… mi-e prea lene să te contrazic :))
Despre lene as mai adauga ca e motorul progresului… 😀
Pingback: Mariana Ciutacu » Un brand cu personalitate
Adrian, imediat ce le pun flecuri ma veti vedea 😀
Crina, pai nu e 😆
Lucia, sunt fericita ca iti e lene 😀
Mana, cum spuneam, tie iti dau tort, nu de alta, dar nu vreau sa-mi dau personalitatea 😀
Oana,tu esti ambitiosa si ai o vointa de fier mai ceva decat multi baieti!,o zi frumoasa!:)
p.s.am postat pe blog o melodie care sa te scoata din lenea apocaliptica 🙂
Tavi, merci, o sa trec sa o ascult 🙂
Hai, hai termina cu prostiile si raspunde la leapsa !!! 🙂
Am dormit pe cărbuni, într-un mic buncăr al unei locomotive cu aburi. Mi-e bine.
Un mecanic vraişte, sătul de vorbe
Eu nu râdeam de tine, poveştile le-am conceput în ton grav.
Oricum, ţi se pregăteşte ceva…
Oanei îi e lene, a fugit în lume 😀
Oana,
Vrei să ne leneveşti, să ne adormi şi să ne ţii aşa până trece ZIUA TA?
DSN, nu vrei sa ai rabdare? Raspund, dar mai incet 🙂
Vania, vine pana la urma sfarsitul lumii? 😀
Crina, doar am dormit 😛
Nicu, nu ar fi chiar o idee rea 😀
SkyRain, cred ca ar trebui sa o scrii tu pana la urma 😆 Nu, nu, sa nu te prind, imi vine mie pofta.
Oana,
Ma si mir ca doar acum remarci aceasta stare de lene.Nu esti singura si nu cauta explicatii ca nu gasesti.Plictisul cotidian este la” moda ” asezonat cu o portie substantiala de lingoare.Poate o evadare intr-un alt mediu sau alt tim ar putea fi benefic.dar cum tu scrii o literatura aspatiala si atemporala cred ca o baie-n ploaie de primavara ar fi numai buna ,apoi o plimbare descuta prin balti-ca in copilarie-apoi tot ce urmeaza.Poate asa,dar nu garantez.Cred ca ne-an saturat de starile anoste in care ne arunca cotidianul.Iar m-am dat mare.
Si nu uita ca maie-i „ZIUA CEA MARE”.Acum iti doresc o seara frumoasa si mai vorbim maine.Cu drag,tata Borgo 🙂 🙂 🙂
P.S.Fac o cura de slabire „la sange” si de foame ,in loc de alceva,mananc litere.Pa !!!! 😛
Da, e ziua pitestiului, stiu 😆
eu sunt doar tristă, da-mi trece … toate-ţi trec, cu viaţa
Oana, ai citit-o pe AGLAJA ? 😦
Rabdarea nu e punctul meu foarte, decat in anumite circumstante ! 🙂
Nu, cine e Aglaja? Si ce iti facu de te intrista in halul asta?
Dragos, de data asta nu ai ce face 😉
Voi fi rău: fă ce vrei.
Aglaja Veterany e cea de care m-am îndrăgostit într-o mămăligă. Am cunoscut-o în ’85 la Caransebeş, cu circu’.
sint constient de asta !:)
Sky, asta tot nu ma lamureste.
De ce fierbe copilul în mămăligă, Aglaja Veteranyi, vezi cu google.
Aglaja-i iubita lui SkyRain, cea plecată acasa ei după o trecere scurtă prin lumile de cenuşă 😦
Da CELLA… Aglaja m-a lăsat. Apa lacului era tare rece, să ştii.
ştiu, SkyRayn … şi rafturile-şi transformaseră ultimele suflări în … aburi de locomotivă 😦
la munca!
Si ziua de maine se apropie…
Oh, Sky, acum inteleg de ce esti asa suparat. 😦 M-ati molipsit 😦
Trexel, ce munca?
Maminineta, da, maine e ziua Pitestiului 😉
Pingback: După o seară de chef « Ioan Usca
Apocalipsa dupa Oana. cartea l , versetul l… 🙂