Într-o zi tot trebuie să mă revanşez

Faţă de mulţi, desigur. Cu precădere faţă de cei care m-au susţinut şi m-au încurajat. Ei, acum, zău aşa, sunt mulţi şi nu i-aş putea enumera pe toţi. Nici nu vreau să încerc măcar, pentru că nu mi-aş dori să uit pe careva. Prea mulţi, prea buni…

Acum, că o am şi pe Laura alături, o persoană deosebită cu o soră fenomenală şi un bebel :D, sunt şi mai bogată. Şi pentru că Laura m-a rugat, o să pun un fragmenţel din Indicii. Nu e cel mai semnificativ, dar e şi el parte din carte, fragmentul, normal 😛

 

„Sătmarul era împânzit de vestea unei crime. Nu se dădeau prea multe detalii în ziar, în schimb se căuta un bărbat: Horaţiu Vidal. Toţi cei ce ar fi putut da informaţii, desigur, ar fi fost răsplătiţi cu vârf şi îndesat.

Crina rămase la barul spitalului pentru o a doua cafea, în timp ce Vlad se plimba pe afară dând telefoane. Se gândea că ar trebui să o ia de la capăt. Să interogheze fiecare victimă colaterală în parte. Şi ei i se părea imposibil ca nimeni să nu fi văzut nimic. Vecinii, de asemenea, trebuiau interogaţi. Niciodată nu se stie de unde iese o informaţie. Şi dacă ştia ceva despre poliţie, ştia că şi cel mai nesimnificativ detaliu contează. Îşi dădea seama că de data asta nu mai gândea ziarista din ea, ci omul. Cu siguranţă un om fusese ucis, despicat şi Dumnezeu mai ştie ce i se întâmplase. Lucrurile nu puteau rămâne aşa. Puse mâna pe telefon şi formă un număr. Sună de câteva ori, şi când îşi pierduse orice speranţă că cel apelat va mai răspunde, îi auzi glasul tumefiat.

– Ai dormit sub pământ? începu Crina.

– Aproximativ, am primit un bilet de ameninţare.

Crina tăcu o clipă.

– Detaliază.

Bogdan oftă. Îi explică în câteva cuvinte cum arată biletul şi cu gravitate spuse ceea ce scria:

– „Răzbunarea bate la uşa ta”.

– Vor să te sperie, fu de părere Crina. Nicidecum să te omoare. Doar vor să ştii că totul e din vina ta.

– Mulţumesc, acum mă simt mai vesel.

Crina făcu o grimasă.

– Nu am zis că e vina ta. Nu poate fi vina ta că un nebun umblă în libertate.

– Mdea.

– Hei, capul sus, îl vom prinde.

– De când eşti tu poliţistă?

Crina rânji.

– Ce contează, îl voi prinde.

Vlad intră ca fulgerul în cafenea. Ziarista închise telefonul şi aşteptă veştile.

– Un domn, la tine la redacţie, spuse el repede. Te aşteaptă, are date despre cizmar.

Cei doi alergară într-un suflet spre redacţie.”

 

No, atât că urmează detalii mult prea importante pentru a fi lăsate in libertate 😀

Anunțuri

16 comentarii la “Într-o zi tot trebuie să mă revanşez

  1. Oana nu esti datoare nimanui ,tu esti cea prin felul tau si personalitatea ta ,care a atras energiile tuturora,iti multumesc,weekend placut! 🙂

  2. Adrian, va urma mai rau, normal 😀

    Teo, hm?

    Crina, da, stiu, ai ras cam mult 😛

    Doru, 180-200, nu stiu sigur cate ies.

  3. ştii ce cred eu, aşa, … aiurea-n tramvai, … că aserţiunea „trebuie să mă revanşez” ar putea foarte bine să dispară şi din vocabular şi din practica curentă … 🙄
    şi-aşa-i bipedul înglodat în datorii … eu mi-am muncit la greu eliberarea din respectiva stare 😉
    să zicem că fac doar ce simt … din „obligaţie” jamais !
    alea „sociale” le „tratez” separat (să nu vrei să ştii cum 😆 )
    drum bun în lume Indiciilor !!!
    să „spargă” piaţa (genului) şi să-ţi poarte noroc 😆

  4. Cella, merci, merci, merci 😀 Acum nu stiu daca voi „sparge” piata, dar ceva tot voi „sparge” 😀

    Adrian, da, maine 😀

  5. Pingback: Se întâmplă în Satu Mare! | Colţ de ţară

  6. Pingback: Indicii anatomice – I « Ioan Usca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s