Jocul de-a arta

Citeam mai devreme – sigur, aţi putea spune că ştiţi deja – dar nu, citeam despre imaginaţie, despre cum au văzut-o filosofii, esoteriştii, teozofii etc, şi cum a ajuns imaginaţia să aibă un rol important. Uneori e pusă pe aceeaşi treaptă cu magia, magia minţii, nu vă ambalaţi. Ştiţi voi, dacă crezi cu adevărat poţi muta şi munţii din loc. Un filozof spunea că „Dumnezeu şi-a imaginat Universul”, fără imaginaţie nu l-ar fi putut crea. Alţii sunt convinşi că şi noi ne-am putea imagina şi crea universuri – v-aţi prins?

Ei bine, artă, neartă, nebunie a minţii sau nu, în ţărişoara asta dacă vrei să faci ceva vei fi hulit. Exemple sunt. Adică, nu îţi place pictorul – ca să nu zic scriitorul – e clar că nu îţi place nici ceea ce pictează. Pentru că am ajuns să confundăm omul cu opera lui – ce mă enervează chestia asta. Suntem oameni, toţi greşim, voit ori ba. Avem vicii, urâm, suntem sau nu credincioşi. Dar, părerea mea, cine sunt eu să judec omul, oare nu voi ajunge la o altă judecată mai importantă pentru sufletul meu? – al omului?

Dar ne-am obişnuit aşa să aruncăm cu insulte şi în om, şi în arta lui. E mai comod, mai simplu. Ce ne costă o insultă? O înjurătură? Nimic. Dar pentru a pătrunde în tainele unui tablou, unei cărţi, unei chestii – să nu-i zic operă – ce ar trebui să reprezinte arta, e mai greu.

De ce vă spun toate astea? Pentru că va fi ultima lansare a Reginelor pe anul ăsta. Voi veni eu cu detalii, iar la această lansare, voi avea să vă fac câteva mărturisiri. Genial mi se pare că aproape nimeni nu a înţeles. Că toţi au citit cartea cu ochii copilului. No, e bine şi aşa, nu zic nu, că de la un copil nu mă aştept să fie filozof, să vadă lumea prin alţi ochi decât prin cei ai basmului. Şi nu, nu vă voi vorbi despre regine, ci despre ceea ce aţi pierdut printre rânduri.

Ooo, ştiu, vor veni unii şi vor da cu pietre, dar deja m-am călit. Trăiesc într-o ţară de rahat, ar fi culmea să rămân sensibilă pentru eternitate. Cel mai mult mă intrigă ura asta între scriitori, artişi de toate felurile şi naţiile. Superioritatea unora. Eu vă dau vouă dreptul de-a fi cei mai tari, mi se rupe, zău aşa. Ălora de au tot timpul ceva de comentat, chiar dacă o fac în necunoştinţă de cauză, e simplu aşa. Ălora de se dau mari că l-au citit pe X şi pe Y, iar asta îi face mai deştepţi. Hei, nu degeaba a zis Iolanda Ştireanu că a văzut mulţi proşti care au citit sute de biblioteci. Dacă unii se rezumă doar la a citi pentru a se da mari, atunci cu ce se deosebesc ei de parveniţi? Poate mă lămureşte cineva că eu nu văd diferenţa. Dacă îl citiţi pe Goethe pe ritmuri de manele, nu m-aţi convins cu absolut nimic.

Oamenii nu sunt capabili de-a se raporta la ceea ce îi reprezintă. E ca şi cum aş citi eu acum un tratat de medicină doar pentru a mă da mare că am făcut-o. Ce sens ar avea? S-ar uita cineva altfel la mine? Probabil, dar tot din parvenism.

Eu mă abţin când nu îmi place ceva. Spun că nu e genul meu, poate că eu nu reuşesc să înţeleg, o fi o problemă doar a mea, acum ce rost are să dau în toţi cei care agrează acel lucru? Poate că neuronul meu nu poate asimila chiar totul sau nu pricepe. Se mai întâmplă, ce să-i fac? Să-l oblig să citească PHP şi MySQL, doar aşa, de dragul de-a o face? Păi ce e aia? Am luat-o razna? Eu nu, dar societatea asta a noastră, da.

Am văzut mulţi oameni care citesc cărţi grele doar pentru a se da mari, dar dacă-i întrebi ce au înţeles… mai bine să o lăsăm baltă. Până şi cititul a ajuns o formă de grandomanie. Eu ştiu întotdeauna că dacă nu îmi place ceva, nu îmi place. Dacă Poetica lui Aristotel mi-a plăcut la nebunie, Retorica pur şi simplu nu mi-a oferit nimic. V-am spus doar că duc totul până la capăt, dar la fel de bine puteam să mă gândesc la un soare fierbinte care îmi moleşeşte toate simţurile. Bine, sunt o cretină, n-am priceput Retorica. Îmi pare rău, dar nici nu o reiau, nu găsesc motivul pentru care ar trebui să o fac. Şi dacă, până la urmă, aş înţelege-o, cu ce v-ar ajuta pe voi, ăia de daţi în stânga şi în dreapta? Nu, serios. Bine, citiţi din grandomanie dacă asta vă place, fără să vă raportaţi la ce puteţi duce, la ce vă place, la ce vă face să vă simţiţi bine. Dacă lectura a ajuns obligatorie doar pentru a-ţi arăta superioritatea, fă aşa, ce-mi pasă mie? Dar dacă tot ciţiţi şi nu aţi ajuns să vă puneţi întrebări existenţiale, atunci lăsaţi-o baltă, serios, ascultaţi o manea sau priviţi o telenovelă, acolo nu-i nevoie să-ţi pui mintea la contribuţie.

Degeaba încearcăm unii dintre noi să facem că nu avem cu cine.

Hei, nu mi s-a întâmplat nimic, doar mi s-a năzărit aşa. Cred că azi am deschis altfel ochii şi am văzut toată căcănăria din jurul meu. Din păcate, majoritatea nu sunt în stare să se respecte nici pe ei, ce pretenţii să mai am eu sau oricare altul. Nasoală ţară, nasoală gândire… din păcate 80% din gândirea populaţiei e OTV-istă: adică scandal, scandal, scandal. Populaţie cretinoidă, asta este.

No, m-am descărcat. Acum pot să privesc liniştită spre soare.

Reclame

28 comentarii la “Jocul de-a arta

  1. Din pacate viata iti pune mintea la contributie pentru a supravietui fizic. Din punct de vedere spiritual mai incolo….De aia s-a ajuns la situatia ca o fufa din alea tunate din greu cu silicoane sa se laude pe un post TV ca ea nu a citit nici o carte la viata ei. Aia oare ce intrebari existentiale si-o fi punand? Probabil legate de marimi: a contului in banca si a…. altceva… 🙂 Recunosc ca si eu am cam neglijat cititul. Nu cred ca voi citi vreodata Socrate sau Aristotel, dar sper ca macar la nivelul literaturii citite inainte de 1989 sa ajung din nou .. 🙂

  2. Ca să nu mă dau mare, n-am citit niciodată teosofie. Mi-au ajuns prezentările din lucrările care combăteau rătăcirea…

  3. Draga Oana, azi chiar ca te-ai trezit cumva ! Nu pot spune ca n-ai dreptate, dar parca tu o zici prea cu foc. Cred ca daca ai fi incercat sa pui un pic de umor in ceea ce ai scris, ai fi reusit in mod sigue.

  4. unde-i găseşti tu pe „ăia” n-am să pricep
    şi, mai ales, cum de îi iei în serios … iar … offffffffff
    deja-i prea mult că le cînţi în strună scriind DESPRE
    fantay-ul tău este politic, zi-le-ntr-o prefaţa 😉
    deci, le-ai alimentat ficaţii … ignoră, măcar din cînd în cînd şi
    STOP JOC !

  5. Azi am fost fara umor, maine mai incerc. Cella, sunt peste tot, si se iau de toata lumea. Eu doar privesc din umbra 😉

  6. Constat seriozitatea.Cand eram mai tanar si eu am pacatuit prin vanitate.”M-am dat mare” cu clasici antici.Acum nici nu mai stiu ce-i mai important.Sa fii ignorant sau doct? 😛

  7. PS.Niste prieteni ai mei,mai zilele trecut,oameni „cu multa carte” si la propriu si la figurat,acum pensionari universitari au ajuns la „ilustra” concluzie,citez”Important este astazi sa ai bani”.Deci mimetismul becalian functioneaza la toaste nivelele 🙂 🙂 🙂

  8. Din cauzele astea m-am făcut mecanic de locomotivă cu aburi.
    Nu dispera, prima sută de ani e mai grea, după aia te obişnuieşti. 😛

  9. Întrebarea mea existenţială este când voi putea citi varianta finală a indiciilor 😀

    Am spus mulţumesc pentru reginele cu autograf? Mulţumesc! 🙂 Eu am înţeles şi altele, unele le-am zis şi pe coperta 4, poate şi pentru că nu obişnuiesc să filosofez, dar, altfel obişnuiesc să pun întrebări doar celor care mă enervează. Personajele tale mi-au plăcut, aşa că nu le-am întrebat nimic 😆

  10. Pingback: Se întâmplă în Satu Mare! | Colţ de ţară

  11. Foarte bine, Oana, ca te-ai descarcat! Sunt multi care isi fac un scop in viata de a arata altora cat sunt ei de culti, de destepti si cum restul ar trebui sa se raporteze la ei. Da-le pace!, ti-ar zice Chinezu. Cum el nu-i pe aici, ti-o zic eu.

  12. Oana, iar te baţi cu morile de vînt, vorba Simonei care-l citează pe Chinezu: Dă-le pace! Mai bine gîndeşte-te că eu, spre deosebire de Crina, nu am volumul doi al reginelor şi nici autograf, ceea ce e foarte grav.
    Iar cînd mă gîndesc că nu l-am citit pe Aristotel… :))

  13. http://blogulucella.blogspot.com/
    Oana !!!
    uite ce glume în program au prietenii noştri comuni 🙄
    hai „să ne rîdem” … viaţa-i o joacă de-a rîsu/plînsu’
    în Şahul „lor” TU eşti Regina (albă) …
    joacă-n deschidere Gambitul Evans 😉

  14. Deci io te-am zis sa vii la Satu Mare. Te puteai descarca la noi fara sa mai trebuiasca sa scrii pe blog. Da daca nu ai vrut sa ma asculti…

  15. doar poetica lui aristotel?
    fara mieke bal? fara julia kristeva? fara noam chomsky? fara tzvetan todorov? nici roman jakobson? chiar nici bahtin? nu tu un seymour chatman? nici o dorrit cohn? un ricoeur cu „temps et recit”?
    pfuai… trist, extrem de trist.

  16. Pentru multi e mai usor sa critice distructiv decat sa construiasca.
    E mai simplu sa desfiintezi tot decat sa te bucuri de succesul altuia.
    E mai cool sa spui mereu ca stii decat sa recunosti ca nu ai cum sa le stii pe toate.
    E mai simplu sa-i judeci pe altii decat sa te judeci pe tine…
    Cred ca despre asta e vorba.
    Numai ca nu sunt toti asa, Oana. Ceea ce inseamna ca tara asta nu e chiar cu totul de rahat.
    Ca dovada, blogroll-urile noastre. Oameni care te-au apreciat dinainte de a te cunoaste personal.
    Si cred ca, atata timp cat exista astfel de oameni, cat inca iti mai poti face prieteni care se bucura sincer pentru tine, da, cred ca merita sa faci mai departe si sa mergi inainte!
    Eu zic ca merita…
    Si nu, nici mie nu mi-a mers la suflet Retorica lui Aristotel…::))

  17. Buna dimineaţa Soare!
    Când m-a întrebat un om cultivat ce carte iau cu mine pe o insulă pustie, şi i-am răspuns că iau Capra cu trei iezi, a rămas crispat, la faţă. La ce se aştepta să iau?

  18. Baii, nu sunt cu nervii, am fost in parc cu rolele, da? 😀 Nu, eu cu tocurile, X cu rolele. Imi e lene de blog, poate maine 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s