Pentru Cella – cu titlu de încurajare

După cum ştiţi Cella are blog. Şi la insistenţele unora (eu nu ştiu cine îs ăia) a trecut pe wordpress. Tot aşa ar trebui să ştiţi că Cella se teme. Da, de nebuni, de parcă am putea scăpa de ei. Sunt peste tot şi vin de te miri unde.

Dar, dragă Cella, o să-ţi spun un secret, nebunii ăştia au inventat şi cinematografia. Or fi ei cu pluta, dar mai au şi geniu. Atâta doar, nu îi băga în seamă, ai toate instrumentele la dispoziţie pentru a le da IGNORE 😉

Presupun că nu ai auzit de Lua-Mi-aş Singur Beregata Dibbler. Un negusor, cel puţin aşa susţine Pratchett în „Imagini mişcătoare”, dar, cu timpul, a ajuns cinefil, adică clicofil, adică ce dracu’ o fi aia. Şi el a desoperit – mă rog, el s-a prins – mesajul subliminal. Uite:

 

„ Deci, ce s-ar întâmpla, adăugă el, pe un ton plin de subînţelesuri, dacă o singură imagine ar fi diferită de celelalte?

 

Să vedeţi ce chestie, zise Meşterul, chiar s-a întâmplat aşa ceva. Mai deunăzi, când puneam cap la cap Dincolo de Valea Trolilor. Unul dintre băieţi a lipit acolo, din greşeală, o imagine din Goana după Auru… una singură. Toată dimineaţa nu ne-am putut gândi decât la aur, fără să ştim de ce. Parcă ni se urcase la cap, cu toate că, de fapt, ochii nu înregistraseră nimic. Fireşte, când ne-am dat seama, i-am tras vreo două băiatului, dar dacă nu derulam pelicula foarte, foarte încet, n-am fi observat”.

 

Sunt convinsă că tu vei şti să treci peste şi nici nu vei derula imaginea încet. Lasă-i în durerea lor. Şi sunt convinsă, de asemenea, că blogul tău nu va fi deloc unul leneş. Ai multe de spus: poezii, cântece etc. Iar exprimarea, în orice formă ar fi ea, e bună. Aşa că zău, dă-i înainte cu tupeu. Pentru nimeni nu-i uşor, dar e folositor, o să vezi peste vreun an. HAI, CELLA! Noi te susţinem, că doar de aia suntem un grup mare şi fericit 😀