Scriu tâmpenii

Am dispărut în neant. Nici eu nu ştiu pe unde sunt, dar vorba aia, încerc să mă regăsesc. Nu pe mine ca om, ci pe mine ca iluzie. Oricât de mult aş vrea să cred că ne putem regăsi ca oameni, nu cred că e posibil. Totul e iluzie, iar noi nu ştim să trăim decât învăluiţi de ea.

Ce am făcut? Nimic nou. Am citit mult şi am rămas încântată până peste poate de Larsson. Dar am citit şi non-ficţiune, o să vă povestesc într-o zi. Tare mi-a plăcut cartea care vorbeşte de ignoranţă. Am înregistrat o emisiune. Da, o să văd cum o împart pentru a o pune pe youtube. Am vorbit despre indicii şi Regine, şi mi-au venit vreo sută de idei despre cum ar trebui să arate un horror cu ceva fantasy şi multă realitate.

Dar, desigur, nu sunt în stare să scriu. Pe de o parte pentru că nu am stare. Adică tot trebuie să plec, ce rost are să scriu. Apoi urmează târgul, m-aş pierde pe drum. După vine concediul. Nu are sens să încep ceva ce voi uita complet când mă voi întinde la soare. Şi neprevăzutul, care la mine e aproape zilnic. Şi uite aşa a venit vara. În mintea mea există idei, există chiar schiţate în carneţele, dar vor muri acolo, schiţate, până când mă voi hotărî eu ce vreau să scriu.

Şi da, am schiţat şi următorul roman al Lalei. Va fi diabolic 😀 Da, voi continua seria personajelor reale. Şi nu mai ştiu. Sunt plictisită, dar nici nu vreau să scap de plictiseală. Am impresia că fac totul pentru a o întinde la maxim. E bine aşa, e foarte bine. Oh, am uitat, şi scriu prostii 😀 Scriu aşa, de nebună, tâmpenii, pentru a avea ceva clar de făcut. Fără chef, fără imaginaţie. Doar aşa. Poftiţi de vedeţi:

 

„ŞAPTE SUTE DE ANI DE LA SFÂRŞITUL LUMII

 

 

Zeii n-au dormit niciodată, dar nici nu i-a interesat.

 

 

Totul a început de la Zeul-Mag. Mereu făcea experimente ascuns după un nor colorat. Bietul nor, nu mai avea personalitate, aşa cum nu mai ştia nici el din ce e făcut. Şi unde să se ducă în halul în care arăta? A rămas cu Zeul-Mag, iar în ziua aceea a văzut cum substanţele se îmbină, cum iese flacăra roşie, fără să aducă prea mari daune, apoi, Zeul-Mag, în nebunia feerică cel cuprinsese, a scăpat vasul. S-a auzit ţipătul. O fi fost al norului, al Zeului-Mag, nu mai conta. Toţii Zeii au privit în jos. A durat mult, mult prea mult. Iar când recipientul a atins pământul, totul s-a sfârşit.

Au durat câţiva ani până când Zeii s-au dumirit. Pământul nu mai exista. Sorele refuza cu încăpăţânare să-şi mai facă apariţia. Susţinea că are o migrenă, dar adesea îl prindeau jucând şah cu câte o stea. Spunea că asta e terapie. Ardea prea mult în interior şi avea nevoie de relaxare. Oricum nu mai conta, concluzionară Zeii. De ce ar mai fi contat? Până când zăriră o pisică neagră ieşind drept din pământ. Privirea ei rece, verde, pătrunzătoare, s-a ridicat spre ei.

– A dracu’, ne-a spurcat, urlă Zeul-Creator.

Şi îi spurcase într-adevăr.”

 

Da, continuă. Şi o ţine tot aşa, într-o plictiseală eternă. V-am spus doar că nu am chef de nimic. Nu mai insistaţi.

Anunțuri

22 comentarii la “Scriu tâmpenii

  1. Doru, nici eu nu m-am prins, ar fi culmea sa o faci tu 🙂

    Silvana, cum spuneam, sunt doar tampenii, exercitii idioate menite sa ma tina in transa 😀

  2. ,,Susţinea că are o migrenă, dar adesea îl prindeau jucând şah cu câte o stea. ” Imi place mult asta. Nu scrieti deloc tampenii,stiti bine,va jucati doar un pic smechereste cu noi…

  3. Hai mai lasa-ma cu plictiseala. Povestea asta cu Zeul trebuie continuata. DE TINE! Chiar si asa, „de plictiseala”. E foarte amuzanta. TE ROG, continua! 😛

  4. Cella, multumesc pentru intelegere 😀

    Vania, da, pai pe cine sa chinui si eu? 😆

    Shauki, Doamne, n-am nici o idee despre ce ar trebui sa se intample.

    Adrian, au, au, ce sa zici si tu, iti e frica ca nu te mai invit la cafea

  5. Codul bunelor maniere zice ca domnii invita doamnele la cafea si cum io ma consider baiat educat nu astept sa ma inviti la un schwartz..:) Probabil te-oi invita eu, depinde de programul tau, depinde de programul meu si de cum a da Domnul sa fie cand ei fi la noi in ospetie 🙂

  6. Nu se stie… Vezi si tu ce nu fac unii pentru un pic de notorietate…. 😀
    Vorbind serios sper sa nu lipsesc.Dar totul depinde de servici.Am un orar, dar niciodata nu e stabil, mereu se schimba.Lucrez la un supermarket si in momentul de fata apele-s foarte tulburi la noi.Mai e putin si e posibil sa se declanseze un scandal monstru.

  7. Adrian, eu te inteleg, dar cine stie cand mai vin si apoi sa nu urlii la mine ca nu mai ajung la SM, ca urlu si eu la tine 😀

  8. Pana atunci o sa ma antrenez azi la servici.Se prevede un clinci cu sefii. Io mi-s f. linistit de felul meu dar diliu rau daca ma calca unii pa batatura.Si urlu tare… 🙂

  9. Am bagat de seama… 🙂 Da stii cum e…marile genii mereu au avut un pic tzacanite… 😀 No ma duc sa vorbesc cu mos Ene 🙂 Spor la munca in continuare. Bag de seama ca ne asemanam.Si eu, pe vremea liceului, invatam mai bine noaptea. In asta include si temele de casa la limba romana,unde aveam multe compuneri pe o anumita tema sau la liber. Si tare bine ma inspirau muzele noaptea… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s