Club Fantasy se întoarce. Dar se întoarce în alt fel. Vom face o echipă, vom scrie despre cărţi, edituri, lansări şi evenimente culturale. Totul va fi benevol, desigur. Cine vrea să mi se alăture îmi poate scrie la oanastoicamujea@yahoo.com. Orice editură, orice autor, orice cititor va fi binevenit. Cine vrea să se implice, de asemenea. Important e să fiţi serioşi şi să nu mă faceţi să-mi pierd timpul. Vă aştept!
Sunt doisprezece la drept vorbind. Doisprezece ani de când ne cunoaştem. Nu, nu ne-am plăcut. Nici nu ne-am urât pentru că eu nu i-am remarcat existenţa. Bine, el mă ura. Zice că nu îi răspundeam la salut. Păi tocmai ce v-am spus, era un fel de om invizibil în viaţa mea, cum să-i răspund la salut? Apoi s-a întâmplat să stăm la aceeaşi masă, să vorbim şi să râdem şi de atunci nu ne-am mai despărţit.
Am fost cinci ani împreună înainte de-a ne hotărî să facem pasul, şi l-am făcut. El cu emoţii, eu adormită 😀 Hei, eram obosită. Mişto a fost că nici unul nu s-a simţit a fi încătuşat, am fost la fel şi după nuntă, aceiaşi oameni cu aceleaşi obiceiuri. Cu timpul ne-am schimbat, am crescut, am luat viaţa în piept într-un mod mai serios. Aşa se întâmplă de obicei. Am avut bune şi rele. Toane şi bâzdâci, ca oricine. Dar să ferească de sus să se ia careva de unul ori de altul că facem front comun şi distrugere scrie pe ’cela. Am fost mereu unul pentru altul, chiar dacă ni s-au pus obstacole sau ni le-am pus singuri. Şi iată, azi se fac şapte ani de când ne-am căsătorit şi ne-am reanalizat sentimentele. Încă ne iubim, băi nene. Şi cică din punct de vedere psihiatric nu e normal. Vă daţi seama ce duşi suntem? 😆
Ei, hai să mai facem încă o sută, dacă m-o mai suporta.